4,898 matches
-
țigări din buzunarul jachetei negre sport și mi l-a Întins. Am luat o țigară și am scăpat-o imediat pe jos, ca să am ocazia de a-l analiza când se apleacă să o ridice. Țigara a aterizat la câțiva centimetri de pantofii lui lustruiți, cu vârf pătrat, care purtau inconfundabila marcă Gucci, și când s-a ridicat am observat că jeanșii Diesel, prespălați exact unde trebuia, erau lungi, largi În partea de jos, așa fel Încât atingeau ușor podeaua În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aruncat-o. — Lily, pune asta pe tine. Plecăm chiar acum, am zis cu ochii la el. Era cam scund, iar pantalonii kaki lăbărțați nu Îl făceau să pară mai Înalt. Iar faptul că limba lui se afla acum la trei centimetri de urechea prietenei mele celei mai bune nu mă făcea să Îl plac mai mult. — Ei, ce atâta grabă? a Întrebat el cu voce plângăreață, nazală. Prietena ta și cu mine suntem pe cale să ne cunoaștem mai bine. Lily a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lipsească de la serviciu pe motiv că „se simte gras“. La Început, avusesem pentru miriada de Întrebări „sunt-oare-grasă“ o replică pe care o consideram extrem de rațională: „Dacă tu ești grasă, Hope, atunci eu ce să mai zic? Sunt cu vreo cinci centimetri mai scundă decât tine și cântăresc mai mult“. „O, Andy, fii serioasă. Eu sunt grasă. Tu ești suplă și superbă!“ Mi-am Închipuit, firește, că minte, dar mi-am dat curând seama că Hope - la fel ca toate celelalte anorexic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă Întrebase pe mine dacă o să‑l am În vedere. Nebunie curată. — Vă mulțumesc, m‑am bâlbâit eu și am pus cartea de vizită În poșetă, de unde știam că aveam s‑o scot cu prima ocazie ca s‑o examinez centimetru cu centimetru. Mi‑au zâmbit amândoi și mi‑a trebuit un minut bun ca să‑mi dau seama că era semnalul pentru plecarea mea. — Atunci, domnule Brooks... Gabriel, mi‑a făcut mare plăcere de cunoștință. Acum trebuie să plec acasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe mine dacă o să‑l am În vedere. Nebunie curată. — Vă mulțumesc, m‑am bâlbâit eu și am pus cartea de vizită În poșetă, de unde știam că aveam s‑o scot cu prima ocazie ca s‑o examinez centimetru cu centimetru. Mi‑au zâmbit amândoi și mi‑a trebuit un minut bun ca să‑mi dau seama că era semnalul pentru plecarea mea. — Atunci, domnule Brooks... Gabriel, mi‑a făcut mare plăcere de cunoștință. Acum trebuie să plec acasă, dar sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
restaurant asiatic din Manhattan În ultima săptămână. Poate a fost săptămâna trecută? Am Înaintat acum până aproape de biroul ei, cu capul plecat suficient ca să mă pot zgâi la pantofii negri Jimmy Choo cu barete pe gleznă și toc de zece centimetri pe care Jeffy mi‑i dăduse arborând un aer de superioritate. — Manhattan? A părut nelămurită și ofuscată În același timp. A zis cineva ceva de Manhattan? Era rândul meu să fiu confuză. — Ahn‑dre‑ah, ți‑am spus de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trimiterea unei experte În machiaj la mine acasă. Întreg personalul Încercase să insiste - nici unul prea subtil - dar eu refuzasem cu obstinație. Până și eu aveam niște limite. M‑am bălăbănit În dormitor pe pantofii mei Manolo cu tocuri de zece centimetri și l‑am sărutat pe frunte pe Alex. El abia dacă și‑a ridicat privirea de pe revista pe care o citea. — Ajung sigur acasă Înainte de unsprezece, așa că o să putem merge pe undeva să cinăm sau să bem ceva, OK? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bine ceva care să te consoleze după o seară ca asta de care tocmai am avut noi parte. Distracție plăcută. Pupici, Ilana Înăuntru era poza cu Miranda În chip de Șarpe, dar Ilana o mărise la douăzeci și cinci pe treizeci și trei de centimetri. M‑am uitat cu atenție la ea câteva minute În timp ce Îmi frecam picioarele pe care mi le extrăsesem În sfârșit din pantofii Manolo. În poză părea timorantă și rea, exact ca vrăjitoarea la care mă uitam În fiecare zi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pare hotărâtă să... mănânce. Am plecat din birou și am cumpărat o caserolă mare de supă de broccoli cu cașcaval, m‑am Întors În trei minute și am dat de Miranda, care stătea la biroul ei, cu telefonul la cinci centimetri de față, de parcă era acoperit cu căpușe. Trebuia să plece la Milano În seara aceea, dar nu eram prea sigură că eu aveam să supraviețuiesc până atunci. Telefonul sună, Andrea, dar când ridic receptorul - că se pare că tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe lângă el, cu Miranda la doi pași Înaintea mea, cu silueta ei zveltă și elegantă și cu o expresie foarte, foarte nefericită pe chip. Aproape că a trebuit să alerg ca să țin pasul cu ea, deși era cu vreo cincisprezece centimetri mai scundă decât mine, apoi am așteptat până când mi‑a aruncat o privire de genul: „Ce dracu’ mai aștepți?“, după care m‑am strecurat lângă ea pe bancheta din spate a limuzinei. Din fericire, șoferul știa unde să meargă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ridic În capul oaselor și, când am reușit să o fac, Întreg trupul meu s‑a rugat să mai aibă parte de Încă puțin, numai puțin somn. — ’ Neața, mi‑a zâmbit Lily, iar fața ei s‑a ivit la câțiva centimetri de a mea. Lumea chiar că se trezește devreme În casa asta. Dat fiind că Jill și Kyle cu bebelușul lor veniseră acasă de Ziua Recunoștinței, Lily trebuise să elibereze fosta cameră a lui Jill și să se mute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi place. — Ce anume-ți place? — Părul tău. — Chiar așa? Foarte bine. — Îți stă bine... Deschide ochii, Viv. Îi deschise o clipă, apoi Îi strînse la loc. — Bate prea tare soarele. El Își ridică mîna și-o ținu la cîțiva centimetri de fața ei să-i facă umbră. Deschide-i acum, zise el. — De ce? — Vreau să mă uit În ochii tăi. Ea rîse. — De ce? — Vreau, pur și simplu. — SÎnt la fel ca ultima oară cînd m-ai privit. — Asta s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întoarse privirile spre vitrinele luminate ale magazinelor, spre cutiile cu ciocolată și fructe false, la sticlele de parfum și lichior - aceeași culoare a apei folosind la fel de bine, probabil, pentru „Nights of Parma“ și „Irish Malt“. Mașina se mai mișcă un centimetru. Ajunseră lîngă un cinematograf, Tivoli. Lumea stătea la coadă la bilete, și ea se uită melancolică, observîndu-le pe fete cu prietenii lor, pe soți cu soțiile lor. Cinematograful era Îmbrăcat În lumini colorate, care păreau că strălucesc mai sinistru, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Alergă În salon; ea auzi un sunet subțire al soneriei telefonului alb perlat, apoi Reggie țipă; era, de fapt, un scîncet de frustrare și disperare. CÎnd se Întoarse, se clătina trăgîndu-și pantofii.Telefonul nu funcționa. Firele se Întindeau pe cîțiva centimetri, apoi se opreau. Era la fel ca sticlele cu apă colorată și țigările din gips, doar de fațadă. — Trebuie să găsesc o cabină de telefon, spuse el. Ai văzut vreuna cînd am venit? GÎndul că o lăsa de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de genul ăsta - se gîndi ea, fără să se gîndească la faptul că doi Îndrăgostiți ar putea sta Îmbrățișați În camerele din apropiere. Își duse capul spre clavicula Juliei - dar nu-l puse pe piele ci În aer, la un centimetru deasupra ei. — Ce faci? Întrebă Julia fără să deschidă ochii. — Te ghicesc, spuse Helen. Simt cum ți se ridică toată căldura trupului. Îți simt viața. Îți pot spune unde ai pielea palidă și unde-i mai pămîntie. Îți pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu taică-tău. Se porniră din nou pe rîs. — Dar cum s-o facem? Întrebă Duncan În cele din urmă. Ar trebui să găsim un canal sau ceva de genul ăsta. — Nu, nu-i cazul. Te poți Îneca În cîțiva centimetri de apă; credeam că toată lumea știe asta. E un fapt dovedit științific. Nu vă țineți cada plină cu apă, În caz de incendiu? — La naiba, ai dreptate! exclamă Duncan privindu-l. — Hai s-o facem, D.P.! Se ridicară În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cartelă de lângă biroul de Îmbarcare, supravegheată de trei membri ai echipajului Îmbrăcați În uniforme bleumarin. —Alo, Richard? Orice-ar fi, să nu uiți de ciorapi. —Lenjerie intimă? —Ce? —Ciorapii. Katie, e cumva vreo aluzie la lenjerie? Jartiere, dantelă neagră, câțiva centimetri de coapsă albă sau e vorba de un banal recipient pentru darurile de la Moșu’? —Richard, ai băut ceva? — Tot ce se poate. În timp ce Închide, aș putea jura că o aud pe Paula oferindu-i Hubba Bubba lui Emily. FIICA MEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
postul de director de marketing. A fost adus ca să dea un impuls pe grilă firmei din Anglia. Am crezut că voi fi dată afară. Pentru că nu putea să mă privească În ochi, și asta nu numai pentru că sunt cu șase centimetri mai Înaltă decât el, dar mai avea și obiceiul de a comenta anumite părți ale trupului meu ca și cum ar fi fost la ofertă specială și de a Încheia fiecare ședință cu Îndemnul: „Sari pe ei și verifică-le cauciucurile!“1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Bancheta din spate e atât de umedă Încât ai putea Înființa o crescătorie de ciuperci acolo. Încordându-mi ambele fese și pulpele și suflecându-mi fusta gri din lână marca Nicole Farhi, fac tot posibilul să stau cumva la doi-trei centimetri deasupra umezelii. Când Îl Întreb pe șofer dacă ar putea cumva să găsească o rută mai scurtă până la policlinică, Îmi răspunde dând volumul atât de tare Încât oasele maxilarului Încep să-mi tremure În ritmul muzicii care urlă din casetofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plătit noi impozitul și asigurarea de sănătate, Paula câștigă mai mult decât el. — Și a cui e vina? spun eu. Ce vrei să zici cu asta? Nimic. —Știu eu ce Înseamnă nimic la tine, Kate. La cină, stăm la câțiva centimetri unul de celălalt la masa din bucătărie, fierbând În suc propriu. Richard a făcut paste și o salată cu avocado și roșii. Începem o discuție prudentă despre copii: pofta de mâncare imensă a lui Ben, noua fixație pe Mary Poppins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
duce să verifice În camera alăturată dacă aștept puțin. Când se Întoarce, Îmi descrie ceva, dar nu e deloc ce-mi trebuie. Nu, nu vreau unul cu pui. E o urgență. Australian, da. Îmi trebuie unul de aproximativ douăzeci și unu de centimetri pentru diseară. —Kate, nu știam că te interesează. Ridic privirea și-l văd pe Rod Task privindu-mă libidinos. O, Doamne. —Scuze, Rod, caut un cangur, atâta tot. —Grozav. Credeam că n-o să mă-ntrebi niciodată. Se aude un chicotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de sfârșită după întâmplările acestei după-amiezi încât nu-mi mai doream decât să zac o oră în pat. Pentru o persoană care suferă de migrene, alegerea pe care a făcut-o mama în privința tapetului e de-a dreptul inexplicabilă. Fiecare centimetru al camerei de oaspeți, inclusiv tavanul, e acoperit de un tapet cu model de trandafiri galbeni, cățărători, cu pilotă și abajururi asortate. Până și prosoapele și halatele erau galbene. Sincer, când am dat cu ochii de ele, am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
arbitrului de tușă, cu mînerul numai așchii. Am luat racheta În mînă și am auzit sunetul șfichiuitor al mașinii de tenis. O minge servită cu putere a zburat rotindu-se peste fileu și a mușcat din zgură la doar cîțiva centimetri de linia de fund, a trecut pe lîngă picioarele mele și a ricoșat În gard. O a doua minge, și mai rapidă, a șters marginea de sus a fileului și a Împuns terenul la picioarele mele. Ultima minge a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
metri mai Încolo, lîngă poartă, șoferul familiei Hollinger stătea cu spatele la vechiul Bentley, oprit pe alee. Mă pîndea, ca Întotdeauna, cu o privire fixă și un aer aproape amenințător, cu brațele Încrucișate pe piept. Îmi veni În Întîmpinare, pășind la cîțiva centimetri de o excavație nu foarte adîncă. Dintr-un ciot de lemn zbură În vînt o fîșie de panglică galbenă a poliției, care bănuiam că marcase groapa În care Își ascunsese criminalul recipientele cu combustibil În noaptea de dinaintea incendiului. Ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aici e cea mai impresionantă colecție de graffiti pe care am văzut-o vreodată. — Să fim milostivi și s-o numim artă stradală. Dar mi-e teamă că are alte scopuri. Sanger ieși din mașină și studie porțile garajului. Fiecare centimetru de panou din oțel era acoperit cu graffiti, o expoziție pulverizată sub formă de spire și meandre, zvastici și sloganuri amenințătoare care se continuau peste obloanele ferestrelor și peste ușa principală. Curățările succesive atenuaseră culorile, iar acum tripticul compus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]