3,834 matches
-
care reproduc, în general, aceeași acțiune: Berbecii, Boul, Cerbul, Țapul, Cămila, Leul, Struțul, Păunul etc. În schimb, Calul și Ursul - primul având la noi o arie de răspândire ce nu depășește spațiul moldovenesc - prezintă similitudini cu jocul Caprei sau al Cerbului numai în cazuri izolate. O formă derivată a Caprei de la Anul Nou este jocul, cu același nume, ce se practică la priveghi cu scopul de a crea o atmosferă de bună dispoziție în serile premergătoare despărțirii de cel răposat. Moșnegii
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
teatrală în Antichitate pe teritoriul țării noastre, TTR, 1967, 2; Horia Barbu Oprișan, „Curcanii” în teatrul popular. Sceneta „Halim”, TTR, 1967, 5; Monica Săvulescu, Satira, element de continuitate de la teatrul popular la teatrul cult, F, 1967, 3; Vasile Adăscăliței, Jocul cerbului în Moldova, REF, 1968, 5; Vasile Adăscăliței, Ion H. Ciubotaru, Varietatea și răspândirea teatrului folcloric în județele Iași și Vaslui, ALIL, t. XIX, 1968; Horia Barbu Oprișan, „Călușarii”, București, 1969; Romulus Vulcănescu, Măștile populare, București, 1970; Emilia Pavel, Jocuri cu
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
se îndreaptă spre Benares. El decide ca primii care ar trebui să-i cunoască învățătura să fie cei cinci asceți împreună cu care practicase asceza în junglele Uruvelă și care îl abandonaseră, nemulțumiți că renunțase la automortificare. Îi găsește în Parcul Cerbilor din Isipatana, pe locul actualului Sarnath, în apropiere de Benares. Lor le expune prima sa cuvântare, celebra predică de la Benares, cunoscută și cu denumirea de Dharmaćakrapravartana (păli: Dhammacakkappavattana), „Punerea în mișcare a Roții Legii”. În această cuvântare, Buddha enunță Calea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Acesta era fiul unui comerciant înstărit din Varanasi. Într-o dimineață, Yasa s-a umplut de dezgust, văzând curtezanele cu care petrecuse cum zac în jurul lui cufundate în somnul greu al beției. S-a îndreptat atunci cu deznădejde către Parcul Cerbilor, unde l-a întâlnit pe Buddha, care i-a vestit cele patru Nobile Adevăruri. Yasa a părăsit lumea pentru a i se alătura lui Buddha și micului său grup. Exemplul său a fost urmat de alți patru prieteni, aparținând celor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în starea de Buddha. Se spune că Preafericitul a avut 547 de existențe anterioare. El însuși a evocat nu mai puțin de 20 din viețile sale. În cursul uneia dintre acestea, într-un trecut foarte îndepărtat, tovarășii săi erau un cerb, o potârniche, un elefant și un rege al maimuțelor. În alte perioade, s-a revăzut în persoana unui eremit, a unui fermier, a unui ministru și chiar a zeului Sakka. Această idee a renașterilor se regăsește și în Grecia antică
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Elena Vasiliu din Fălticeni, soră a lui Grigore Vasiliu-Birlic și a sculptorului Vasile Vasiliu-Falti, căsătorită Păpușanu, la București. O altă soră a actorului, a fost soția scriitorului Mihail șerban, de asemeni fălticenean. 84 E vorba de concursul internațional de muzică „Cerbul de aur”, de la Brașov, competiție anuală, care s-a ținut câțiva ani, după care a fost anulat definitiv. 570 sosit deja și musafiri de prin toate colțurile globului, cu cari ne Întâlnim pe stradă. Prin televizor, veți lua și Dvs.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Cultură a Sindicatelor ieșene (muzică și versuri de mine); solista Narcisa Suciu s-a oferit să mi-o cânte, dar nu și-a onorat promisiunea. Ea a luat premii la concursuri internaționale, printre care și Premiul al II-lea la Cerbul de Aur, de la Brașov. Am scrisoare de la dânsa. Neavând solistă și cântând În fața unor soliste (din gură și ghitară), mi-a spus: „Melodia e faină!”. O cânt eu! Posed afișul de la Festivalul „Teiul de Aur” de la Iași, anul 1995. Posed
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Întâi, exprimându-se indirect, prin ceea ce se vede, se istorisește și se inventă, ca și prin tipul relatării. Este, spunea autorul, ca și cum ar fi folosit ca laitmotiv povestirea lui Jack London În care lupta dintre haita de lupi și elan (cerbul nordic) este reconstituită doar prin urmele pe zăpadă ale etapelor Înfruntării. Povestitorul se separă de poveste, În finalul acesteia, prin moarte. După comoția care, brusc, Îl năruie, popasul său oniric, În biserică, nu este decât delirul muribundului care Își revede
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
originară din Grecia, și una orientală, originară din China. Cele două specii sunt complet diferite atât ca aspect, cât și ca modul în care sunt percepute de oameni. De exemplu, grecii îl descriu astfel: Are corp de cal, cap de cerb, picioare de elefant și coadă de mistreț. Mugește înspăimântător și prezintă în frunte un corn negru de vreo trei picioare. Se afirmă că nu poate fi prins de viu. Unicornul chinezesc se prezintă astfel: Are corp de căprioară, coadă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din nou în istoria Chinei în secolul XIII. În ajunul expediției de invadare a Indiei, oamenii lui Genghis-Han au văzut un unicorn în mijlocul deșertului. Avea cap de cal, un corn în frunte, blana verde și semăna la corp cu un cerb. Unicornul li s-a adresat cu următoarele cuvinte: «Este momentul să vă întoarceți în regatul stăpânului vostru.» Unul dintre miniștrii chinezi l-a sfătuit pe conducătorul de oști să cruțe animalul pentru că era considerat un semn divin. «De mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
specii aveau câte trei coarne, dar unul era de sine stătător.“ I-am luat cartea din mână și m-am uitat la fotografii. Am constatat că specia Shintetokeras era mică de statură și semăna cu o corcitură de cal cu cerb. Pe cap avea două coarne ca de taur, iar din vârful nasului pornea un corn sub formă de Y. Specia Kuranyokeras avea fața mai rotundă, pe cap două coarne ca de cerb și încă unul, foarte ascuțit, care se curba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și semăna cu o corcitură de cal cu cerb. Pe cap avea două coarne ca de taur, iar din vârful nasului pornea un corn sub formă de Y. Specia Kuranyokeras avea fața mai rotundă, pe cap două coarne ca de cerb și încă unul, foarte ascuțit, care se curba mult în spate. Amândouă arătau îngrozitor. — Oricum nu mai există speciile astea, spuse fata smulgându-mi cartea. — Unicornii sau mamiferele cu coarne fără soț sunt o raritate, ba aș spune chiar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un dinozaur tricorn. Dar în toate fotografiile apare ca unicorn, așa că nu-l putem include în categoria dinozaurilor. De fapt n-are nici platoșă... este... nu știu cum să-ți spun... — Lipsit de apărare, am intervenit eu. — Cam așa ceva. Mai rău decât cerbul... din pricina miopiei care îi poate fi fatală. Degeaba are mirosul și auzul dezvoltate. E pradă ușoară pentru vânător... ca și rața care nu poate zbura. Pe lângă asta, dacă pățește ceva unicul corn, el n-are altul pe care să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Pe vremea cabinetului Kerenski, chiar înainte de lovitura de stat bolșevică. A fost găsit pe frontul ucrainean de către un infanterist care săpa o tranșee. Când a dat peste craniu, a vrut să-l arunce, considerând că era de vacă sau de cerb. Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, ar fi rămas îngropat în negura istoriei. Dar, din întâmplare, locotenentul sub ordinele căruia se afla militarul, era absolvent al Facultății de Biologie a Universității Petrograd. Observase ceva ciudat la craniu și l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu milimetru și a ajuns la aceeași concluzie la care ajunsese și tânărul locotenent cu optsprezece ani în urmă: craniul nu aparținea unui animal existent și nici măcar unuia care să fi fost cunoscut vreodată. Semăna oarecum cu un craniu de cerb. După forma maxilarului, fusese probabil un erbivor copitat, cu fălcile ceva mai rotunde decât ale cerbului. Singura mare deosebire față de cerb o constituia existența unui corn în frunte. — Avea un corn? Exista corn pe craniu? — Cornul nu era întreg, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ani în urmă: craniul nu aparținea unui animal existent și nici măcar unuia care să fi fost cunoscut vreodată. Semăna oarecum cu un craniu de cerb. După forma maxilarului, fusese probabil un erbivor copitat, cu fălcile ceva mai rotunde decât ale cerbului. Singura mare deosebire față de cerb o constituia existența unui corn în frunte. — Avea un corn? Exista corn pe craniu? — Cornul nu era întreg, ci doar un ciot de vreo trei centimetri, dar datorită lui s-a putut reconstitui forma originară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aparținea unui animal existent și nici măcar unuia care să fi fost cunoscut vreodată. Semăna oarecum cu un craniu de cerb. După forma maxilarului, fusese probabil un erbivor copitat, cu fălcile ceva mai rotunde decât ale cerbului. Singura mare deosebire față de cerb o constituia existența unui corn în frunte. — Avea un corn? Exista corn pe craniu? — Cornul nu era întreg, ci doar un ciot de vreo trei centimetri, dar datorită lui s-a putut reconstitui forma originară. Se presupune că fusese lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vorba de craniul unui animal cu un singur corn. În cele din urmă însă, Comitetul de Expertiză al Academiei Sovietice de Științe a concluzionat că „obiectul“ respectiv era irelevant pentru evoluția speciilor și, nefiind vorba decât de un exemplar de cerb care suferise o ciudată mutație genetică, nu merita să se mai investească în el. Craniul a fost returnat profesorului Petrov de la Universitatea Leningrad. Profesorul Petrov a așteptat răbdător vremuri mai bune, în speranța că cercetările lui vor fi recunoscute până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vorbi de pildă de cruzimea pedagogică a craiului care, îmbrăcându-se într-o piele de urs și ascunzându-se sub un pod, iese în calea feciorilor lui, ca să le pună la încercare curajul. Cruzimea unor episoade (precum cel al uciderii Cerbului) este foarte mare. După ce retează capul mirificului animal și „se aruncă fără sine în groapă, după cum îl povățuise Sfânta Duminecă”, Harap-Alb este amenințat de un adevărat puhoi de sânge. Omorâtorul Cerbului Vrăjit se scaldă aici la propriu în sângele victimei
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
încercare curajul. Cruzimea unor episoade (precum cel al uciderii Cerbului) este foarte mare. După ce retează capul mirificului animal și „se aruncă fără sine în groapă, după cum îl povățuise Sfânta Duminecă”, Harap-Alb este amenințat de un adevărat puhoi de sânge. Omorâtorul Cerbului Vrăjit se scaldă aici la propriu în sângele victimei sale, cât pe-aci să se înece în el. În miezul povestirii Moș Nichifor Coțcariul, într-adevăr una dintre cele mai valoroase scrieri ale lui Creangă, se află un șantaj în
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Muntenia, III-V, București, 1968-1970; Petru alias Dăncuș de Ieud, Strigături, glume și basme culese din popor , introd. edit., în Dumitru Pop, Folcloristica Maramureșului, București, 1970, 287-392; Dumitru Stăncescu, Sora Soarelui. Basme culese din popor, pref. I.C. Chițimia, București, 1970, Cerbul de aur. Basme culese din popor, pref. edit., București, 1985; Mărturisiri literare (organizate de D. Caracostea în anii 1932-1933), introd. edit., București, 1971; Artur Gorovei, Literatură populară, I-II, pref. edit., București, 1977-1985; Grigore G. Tocilescu, Christea N. Țapu, Materialuri
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
Napoli. Corelația între caracterul omului și al animalelor e intens subliniată și susținută cu desene convingătoare. Figuri proeminente ale romanilor sculptați sunt reproduse alături de imagini ale animalelor. Servius Sulpicius Galba are figura și caracterul unui vultur, iar Socrate, ale unui cerb. Sunt prezentate desene expresive de om-leu, de om-bou, om-câine. Ulterior, în corelație cu aspectul și caracterul animalelor, de fisionomie s-au ocupat Rubens, Leonardo da Vinci, dar mai ales Charles Le Brun, care creează și sisteme de măsurare pentru a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
distinsă cu Premiul „Botta” al Academiei Franceze), romane (Die Hexe, 1882, este inspirat de o statuie a sculptorului german Karl Cauer) și legende. Prozele din Pelesch-Märchen (1882), cum sunt Vârful cu Dor, Piatra Arsă, Jepii, Caraiman, Peștera Ialomiței, Omul, Valea Cerbului, Cetatea Baba, Ceahlău, Valea Rea, sunt caracterizate drept „trăsături care o încorporează în chip unic literaturii naționale” (D. Caracostea). Între meritele pe care istoria trebuie să i le recunoască poetei și prozatoarei va trebui să se afle, scrie E. Lovinescu
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
ce” / „întoarce”, „pentru a-l” / „cal”, „scumpe” / „arumpe”, „deschise” / „ori se”. Poveștile reciclează legende, basme și anecdote autohtone, dar și străine (Goethe, Adelbert von Chamisso, Uhland, François Copée, Frații Grimm ș.a.). Prin încărcătura simbolică, inserția straniului și prin muzicalitate, legenda Cerbul anunță baladescul poeților din Cercul Literar de la Sibiu. Volumul Vestiri și versurile postume, alături de traduceri, anunțau o personalitate complexă și novatoare. SCRIERI: Povești în versuri, București, [1925]; Prichindel. Chipuri și priveliști. Întâmplări și istorisiri, București [1925]; Vestiri, îngr. și prezentare
CIORANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
ei. A cunoaște un animal înseamnă mai degrabă a-i interpreta un comportament pe care tradiția i-l pune în seamă decât a-i observa forma și comportamentul propriu-zise. Nu avea rost să te îndoiești, de exemplu, de faptul că cerbul ucide șarpele, pe care îl scoate din pământ, că leul își șterge urmele, că pelicanul își învie puii după trei zile, că unicornul se sacrifică, lăsându-se momit de o fecioară etc. etc. Simbolul creștin funcționa diferit față de cum funcționează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]