19,801 matches
-
stomacale, dar și epilepsia considerată manifestare a duhurilor rele instalate în om. În cazul traumatismelor multiple asistența sanitară începea cu capul. Traumatologia era și cea mai veche specialitate și cea mai avansată. Pe papirusul Edwin Smith, considerat un tratat de chirurgie, se dau detalii privind contuziile, fracturile, imobilizarea lor în atele de stuf și fibre de palmier. Tot în acest papirus se dau informații de preț privind convulsiile, cervicita, hemiplegia spastică, afazia și surditatea, paralizii și leziuni ale sfincterelor. O practică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai cităm pe Philinos din Cos și Serapion din Alexandria care încearcă să concilieze empirismul cu dogmatismul. Școala din Alexandria, se înscrie astfel în Istoria Medicinei prin contribuția pe care o aduce la dezvoltarea anatomiei și fiziologiei și la practicarea chirurgiei în care era folosită ligatura vaselor. În ultimul secol î.Chr. școala medicală din Alexandria intră în declin. Pergamul, prin grădina de plante medicinale, își arogă superioritatea față de Alexandria unde medicii formați la școlile din Cos și Cnidos lăsau să
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
științifică, filosofică, literară, abordând probleme din agricultură, juridice, militare. Cartea a VI-a din De artibus este medicală, ea cuprinde prefață, șase diviziuni, maladii, tratamente, diete, medicamente, artă medicală. Maladiile sunt împărțite în universale și locale (specifice), cronice, pasagere, de chirurgie generală, specială, osoasă, ortopedie etc. Acest tratat e considerat cel mai relevant din antichitatea latină. Multă vreme nu s-a mai știut de acest tratat, circulând doar legenda. în 1498, a fost descoperit într-o mănăstire, și apoi apare reimprimat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
farmacolog, terapeut și autor al mai multor scrieri medicale în perioada Traiană. Des crie bolile vezicii și rinichilor, guta ș.a. Basorelief din templul Asclepios, Atena, prezentând instrumente chirurgicale grecești și ventuze de sticlă. Romanii au mărit varietatea instrumentelor disponibile pentru chirurgie, și Galen a scris în detaliu instrucțiuni pentru folosirea lor. Contemporanul său Aetius din Capadokia (Anatolia centrală), a stat în Egipt, s-a instalat la Roma și a descris numeroase afecțiuni, fiind considerat „prinț al artei medicale“. Descrie detaliat sindromul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Istoricii medicinei remarcă și înclinațiile etruscilor pentru terapeutica mitologică, a invocării în sprijin a spiritelor. Nu le lipsea nici simbolul șarpelui. În Muzeul Etrusc din Florența, sunt piese care atestă influența medicinei elene, printre altele, ca și preocuparea lor pentru chirurgie, stomatologie, terapia leziunilor oculare, hepatice, a articulațiilor, osoase, etc. În farmacologia etruscă se utilizau produse vegetale, animale, minerale; foloseau argila, diverse unguente, loțiuni etc. Preventiv recomandau mișcare, aer, apă viață echilibrată. Spiritul lor inovator l-au fructificat mai ales în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tradițiile tracilor. Și istoricul Vasile Pârvan în Getica subliniază înscrierea unor plante cu denumirea lor tracică. Se poate afirma că medicina dacică nu era reductibilă la terapia prin plante, produse animale, minerale, balneoterapie, incantații, ci în același timp dacii practicau chirurgia. O importanță majoră privind chirurgia dacică, o are trusa medicală descoperită la Grădiștea Muncelului despre care scrie I. H. Crișan. Dacă istoricii antici afirmă că marele rege trac Burebista putea forma o armată de 200.000 de ostași, e de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Pârvan în Getica subliniază înscrierea unor plante cu denumirea lor tracică. Se poate afirma că medicina dacică nu era reductibilă la terapia prin plante, produse animale, minerale, balneoterapie, incantații, ci în același timp dacii practicau chirurgia. O importanță majoră privind chirurgia dacică, o are trusa medicală descoperită la Grădiștea Muncelului despre care scrie I. H. Crișan. Dacă istoricii antici afirmă că marele rege trac Burebista putea forma o armată de 200.000 de ostași, e de înțeles că aceștia aveau nevoie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicală descoperită la Grădiștea Muncelului despre care scrie I. H. Crișan. Dacă istoricii antici afirmă că marele rege trac Burebista putea forma o armată de 200.000 de ostași, e de înțeles că aceștia aveau nevoie și de asistență sanitară, chirurgia ocupând un loc de frunte. Dar nu numai ostașii o solicitau. Una din intervențiile cele mai îndrăznețe care se practica cu deosebită îndemânare încă din neolitic și până târziu a fost trepanația craniană. în 1953, la Galații Bistriței s-a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
infirmieri. în spitale asistenții participau ca să învețe arta și știința medicală. Farmaciile anexe furnizau leacurile; erau secții de bărbați și secții de femei, iar vizitele medicale se efectuau de două ori pe zi. Bolnavii aveau fișe medicale; existau săli de chirurgie, de consultații, săli de gardă. Modelul instituției spitalicești și al organizării sale va fi popularizat în Occidentul Europei de către Cruciații care au ajuns în aceste teritorii și după exemplul Bizanțului, mânăstirile occidentale vor crea și ele așezăminte similare, ca niște
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prezintă pe înaintașii de referință. S-a străduit să nu omită nici o maladie, făcând și retușuri unde ideea era anacronică. Descrie în a 7-a carte, în extenso, ciuma studiată de Rufus din Ephes. A rămas și ca specialist în chirurgia ganglionilor, tumorilor de suprafață, uterine, mamare etc. Orizontului teoretic aprofundat îi adaugă experiența sa de chirurg cu dotație. El este cel care descrie cancerul ca pe un „rac cu gheare“. Aetius din Amida (sec. IV) îmbină date medicale cu formule
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
primul mare medic creștin. Făcuse studii în Alexandria și ajunge medic la curtea lui Iustinian în Bizanț. în cartea sa Tetrabiblion popularizează tehnici chirurgicale folosite de Rufus din Ephes și Leonidas ca și cele ale lui Soran și Philumenos în chirurgia organelor genitale. Face observații clinice pertinente, mai ales privind căile respiratorii și digestive, chirurgia hemoroizilor etc. Recomandă ca în prepararea unor medicamente să se rostească rugăciuni creștine. Tetrabiblionul său s-a impus ca o carte necesară chiar dacă era compilată. Pe lângă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Iustinian în Bizanț. în cartea sa Tetrabiblion popularizează tehnici chirurgicale folosite de Rufus din Ephes și Leonidas ca și cele ale lui Soran și Philumenos în chirurgia organelor genitale. Face observații clinice pertinente, mai ales privind căile respiratorii și digestive, chirurgia hemoroizilor etc. Recomandă ca în prepararea unor medicamente să se rostească rugăciuni creștine. Tetrabiblionul său s-a impus ca o carte necesară chiar dacă era compilată. Pe lângă aceste personalități creatoare s-au format și excelat numeroși medici bizantini de curte, precum
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicina Bizantină a dat și probe durabile de cercetare. La declinul ei însă au contribuit și decăderea politică, corupția, intrigile, anarhia, care au pregătit de fapt, calea victoriei turcești din 1453. Umană și obiectivă, dinamică și eficientă, excelentă în terapeutică, chirurgie și farmacologie, pragmatică prin spiritul ei caritabil și enciclopedică în orizontul ideatic, medicina bizantină a influențat toate medicinele contemporane și ulterioare ei, unora punându-le bazele. Ea a lucrat prin elite și s-a adresat mulțimilor, militând pentru un umanism
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Astfel civilizația greacă se îmbracă în haine orientale intrând în Persia și Mesopotamia prin Nestorieni, dar și cu ajutorul altor grupuri etnice, evrei și copții helenizați, care au contribuit astfel la difuzarea gândirii grecești. Aceste școli au strălucit în boli interne, chirurgie, ortopedie, oftalmologie, boli infecțioase, farmacologie, precum și prin organizare de biblioteci, pavilioane pentru boli contagioase și boli psihice. În biblioteci călugării plecați din Bizanț au tradus textele din greacă, latină, ebraică în arabă. Aici s-au achiziționat manuscrise, s-au realizat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
obstetrică și ortopedie, chirurg născut la Cordoba, a scris între alte tratate medicale o carte de anatomie-chirurgie, după Paul din Egina, unde descrie tabloul exact al acestei specialități, așa cum era practicat în epoca sa, lucrare ilustrată cu reproduceri ale instrumentarului chirurgiei arabe, a 300 de piese pentru amputări, trepanații, hernie etc. În domeniul farmacologiei arabii fac progrese introducând în terapie noi plante medicinale. Ibn El Baïtar (1197-1284) descrie în „Corpul simplelor“ 1400 de plante, între care 300 sunt menționate pentru prima
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
farmacii. întemeietorul medicinei e considerat împăratul Galben, autorul Tratatului dialogat. Medicii erau asimilați înțelepților. începând cu anul 624 d.Chr. Ordinul Marilor Medici a inițiat și dezvoltat învățământul medical specializat, pulsologia păstrându-și locul ei ca și acupunctura și ignipunctura. Chirurgiei i s-a acordat mai multă atenție. Începând cu secolul V î.Chr. finele epocii Chou, concepțiile bio-medicale fac loc medicinei științifice. Organele principale erau: inima, ficatul, plămânii, splina și rinichii, sediu al elementelor fecundate. Acestor organe le corespund și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nu vedea realizat un medic autentic. Arnoldo de Villanova a lăsat un Breviar medical și Regimen sanitatis, această carte a sănătății în care armonizează concepția hippocratică, galenică și arabă cu cea a școlii medicale din Salerno. Glorie a făcut și Chirurgia celebrului Henri de Mondeville, care sfătuia pe medici să ia onorariu de la cei care au, dar să trateze gratuit pe cei săraci, căci „așa vor ajunge în Rai“. Discipolii l-au recunoscut ca mare profesor și pe Guy de Chauliac
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de Mondeville, care sfătuia pe medici să ia onorariu de la cei care au, dar să trateze gratuit pe cei săraci, căci „așa vor ajunge în Rai“. Discipolii l-au recunoscut ca mare profesor și pe Guy de Chauliac, autor al Chirurgia Magna în care se află consemnat tot ce se știa despre această ramură medicală. Abia în 1366 s-a acceptat disecția la Montpellier. Aici au venit mari profesori, au fost excelenți elevi și au ieșit mulți medici de renume. Nostradamus
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a Renașterii nu există discontinuitate. Prerenașterea este sincronă cu Evul Mediu târziu în care trăiesc Dante, Boccacio, Petrarca, Giotto, pictorul creator de școală, înaintemergător al Renașterii și autodeclarat urmaș al spiritului bizantin. în medicină, contemporanii lor sunt: Rolando de Parma (Chirurgia - 1264), Bruno de Longoburgo (Chirurgia Magna - 1252), Guy de Chauliac (Chirurgia Magna - 1363), Lanfranchi (Chirurgia Magna - 1290), Mondino dei Luzzy (Anatomia - 1316), Barnabe (Tratatul de oftalmologie - 1330). De reținut și prima disecție umană efectuată la Universitatea din Bologna în anul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Prerenașterea este sincronă cu Evul Mediu târziu în care trăiesc Dante, Boccacio, Petrarca, Giotto, pictorul creator de școală, înaintemergător al Renașterii și autodeclarat urmaș al spiritului bizantin. în medicină, contemporanii lor sunt: Rolando de Parma (Chirurgia - 1264), Bruno de Longoburgo (Chirurgia Magna - 1252), Guy de Chauliac (Chirurgia Magna - 1363), Lanfranchi (Chirurgia Magna - 1290), Mondino dei Luzzy (Anatomia - 1316), Barnabe (Tratatul de oftalmologie - 1330). De reținut și prima disecție umană efectuată la Universitatea din Bologna în anul 1281, iar în 1375 se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
târziu în care trăiesc Dante, Boccacio, Petrarca, Giotto, pictorul creator de școală, înaintemergător al Renașterii și autodeclarat urmaș al spiritului bizantin. în medicină, contemporanii lor sunt: Rolando de Parma (Chirurgia - 1264), Bruno de Longoburgo (Chirurgia Magna - 1252), Guy de Chauliac (Chirurgia Magna - 1363), Lanfranchi (Chirurgia Magna - 1290), Mondino dei Luzzy (Anatomia - 1316), Barnabe (Tratatul de oftalmologie - 1330). De reținut și prima disecție umană efectuată la Universitatea din Bologna în anul 1281, iar în 1375 se autorizează disecția umană la Universitatea din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Dante, Boccacio, Petrarca, Giotto, pictorul creator de școală, înaintemergător al Renașterii și autodeclarat urmaș al spiritului bizantin. în medicină, contemporanii lor sunt: Rolando de Parma (Chirurgia - 1264), Bruno de Longoburgo (Chirurgia Magna - 1252), Guy de Chauliac (Chirurgia Magna - 1363), Lanfranchi (Chirurgia Magna - 1290), Mondino dei Luzzy (Anatomia - 1316), Barnabe (Tratatul de oftalmologie - 1330). De reținut și prima disecție umană efectuată la Universitatea din Bologna în anul 1281, iar în 1375 se autorizează disecția umană la Universitatea din Montpellier. Renașterea, cu tot
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Pe lângă francezi învățau și străini. În această perioadă au devenit celebri, mari medici din Salerno, Montpellier și Padova, precum Jean Saint-Amand, Gilles de Corbeil, Gérard de Bourges, Pons de Saint Gilles, Pierre Julien Spaniolul, ajuns Papa Ioan al XXI-lea. Chirurgia nu era profesată de medici până la 1515. Bărbierii erau aceia care practicau mici intervenții chirurgicale și extracții dentare, fiind organizați în colegii ca cel înființat de Jean Pittard, la 1260 (Collège Saint-Côme). Dar chirurgia se afirmă, totuși, din ce în ce mai mult. Renumitul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ajuns Papa Ioan al XXI-lea. Chirurgia nu era profesată de medici până la 1515. Bărbierii erau aceia care practicau mici intervenții chirurgicale și extracții dentare, fiind organizați în colegii ca cel înființat de Jean Pittard, la 1260 (Collège Saint-Côme). Dar chirurgia se afirmă, totuși, din ce în ce mai mult. Renumitul Guido Lanfranchi, ajuns la Paris, a făcut școală, iar tratatul său Chirurgia Magna, a făcut epocă. Răsunet a avut și Chirurgia scrisă de Jan Yperman, în Belgia. Marile universități de medicină aveau anexe în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
practicau mici intervenții chirurgicale și extracții dentare, fiind organizați în colegii ca cel înființat de Jean Pittard, la 1260 (Collège Saint-Côme). Dar chirurgia se afirmă, totuși, din ce în ce mai mult. Renumitul Guido Lanfranchi, ajuns la Paris, a făcut școală, iar tratatul său Chirurgia Magna, a făcut epocă. Răsunet a avut și Chirurgia scrisă de Jan Yperman, în Belgia. Marile universități de medicină aveau anexe în centrele mai mici, al căror număr va crește mereu până la 1793, când vor fi desființate. Prima disecție, în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]