KorAP: Find »[drukola/base=clipi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...131 >

3,254 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

să-i dăm naibii bice. Am luat-o pe Vermont către Slauson, apoi ne-am îndreptat către est, trecând pe lângă biserici, saloane pentru îndreptat părul, terenuri virane și magazine de băuturi alcoolice fără nume - numai cu firme de neon care clipeau ,B-Ă-U-T-U-R-I, la ora unu, în plină zi. Cotind la dreapta pe Hoover, Lee a încetinit și a început să scruteze verandele caselor cu etaj. Am trecut pe lângă un grup de trei negri și un alb mai în vârstă, care tăiau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și a unei persoane cu aer de șef. Am dat cu ochii de un separeu din fundul încăperii, cu scaune de bambus și o masă plină de sticle cu băutură, toată zona fiind încercuită de un perete de neon, care clipea intermitent, răspândind o lumină când roșie, când galbenă, când portocalie. M-am îndreptat într-acolo. Cuplurile înlănțuite se separară doar cât să mă lase să mă strecor printre ele. Lesbiana din spatele barului îmi turnă o cinzeacă de whisky și mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Văzând că prietenul meu cel mai bun pare alt om, mi-a fost mai ușor să ocolesc adevărul. — Mi-ai citit raportul? — Mda, la University. Ai făcut o treabă bună cu mandatul ăla pentru minoră. Altceva? Am mințit fără să clipesc, cu silueta fetei în rochie mulată dansându-mi înaintea ochilor minții. Nu. Dar tu? Uitându-se pe geamul-oglindă, Lee spuse: — Nu, dar am promis că-l înhățăm pe ticălos și asta rămâne valabil. Issuse, uită-te la Harry! Asta am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
că moartea ei m-a scos de pe prima pagină a ziarelor după povestea cu tipii pe care i-am împușcat. — De ce-ai vrut s-o cunoști pe Betty Short? Madeleine tresări. Săgeata roșie de neon ce purta numele stabilimentului clipea intermitent și-i lumina chipul prin fereastră. Am tras la greu să mă emancipez, să fiu liberă și dezlănțuită. Dar, din câte am auzit, se pare că Betty era așa din naștere. O fată cu adevărat sălbatică. Am sărutat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
că nu el a omorât-o! Am trimis eu cercetași în celula morții pentru mai puțin de-atât! Dacă voi n-aveți de gând să faceți ceva, o să fac eu! Toți se zgâiau uimiți la el. Lee răsări în fața ecranului, clipind din cauza luminii albe și fierbinți, care-i ardea ochii. Se răsuci pe călcâie și sfâșie pânza pe care se derulau obscenitățile. Ecranul și trepiedul căzură la podea cu un zăngănit. Betty și Lorna continuau să facă sex pe o tablă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
pe umăr și l-am cărat până în camera 204 - cele mai grele clipe de muncă din viața mea. Urcatul scărilor aproape că-l trezi. Când l-am trântit într-un fotoliu și i-am încătușat mâna stângă de la calorifer, a clipit de câteva ori. — Scopolamina își menține efectul încă vreo câteva ore. Nici o șansă să ne mintă, spuse Russ. Am udat un prosop în chiuvetă și i l-am trântit lui Johnny pe față. El a început să tușească și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
îi zise calm Russ. Te-ai cazat cu prostituata la Biltmore, corect? — Corect. Tata a obținut o reducere, pentru că-l cunoștea pe detectivul hotelului — Și la Biltmore te-ai întâlnit și cu Liz Short, corect? Chipul lui Johnny se schimonosi. Clipi nervos. Buzele îi tresăriră, iar venele de pe frunte erau gata să-i pocnească. Îmi amintea de un boxer groggy, care încearcă să se ridice de la pământ. — Ăăă... da, corect. Cine v-a făcut cunoștință? — Cum o cheamă...? Currrva. — Și ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
în chimonouri decoltate. Le-am numărat. Erau cinci, fumau ca șerpoaicele și își ajustau crăpătura de la chimonou, ca să-și dezgolească picioarele cât mai mult. Nu era nici una potrivită. Apoi pe estradă păși o brunetă slăbănoagă, într-o rochie cu volănașe. Clipi din cauza luminii orbitoare, își frecă nasul micuț și obraznic și începu să deseneze opturi cu piciorul pe podea. I-am făcut semn barmanului. Se apropie de mine cu o sticlă, dar mi-am acoperit paharul cu palma. — Fata în roz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

tot. El ar fi trebuit să fie aici și să privească cum o fetiță de patru ani e tăiată În bucățele, nu Logan. Isobel plimbă lama bisturiului din spatele uneia dintre urechi, pe frunte, până la cealaltă ureche, secționând pielea. Fără ca măcar să clipească, Înfipse degetele În tăietură și trase de scalp ca de o șosetă. Logan Închise ochii, Încercând să nu audă sunetul făcut de pielea care se separa de structura de mușchi de dedesubt: ca și cum ai rupe partea de sus a unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Să fi fost mort copilul, se publica săptămâni Întregi. Așa, poimâine pe nimeni n-o să mai intereseze. Ești un pic cam cinic. Miller strânse din umeri. — Îți zic ce văd. — De asta nu te plac colegii tăi? Miller nici măcar nu clipi, doar Își aruncă În gură o bucată umflată de pâine Înmuiată În cafea. — Mda, bine... Nimănui nu-i place un deștept, nu și când Îi face să arate ca niște proști. Trecu la un un accent tipic de Aberdeen: — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lecțiile se Învățau cu ciocanul. Nimeni n-a văzut nimic niciodată. Nimeni nu chițăia. — Încotro? Logan strânse din umeri. — La următorii agenți de pariuri de pe listă, bănuiesc. Agenta Watson băgă mașina În marșarier și ieși cu spatele din parcare. Farurile clipeau, transformând scările În pumnale de argint. Aproape că ajunseseră la drumul principal, când o mașină particulară verde-ruginiu apăru de nicăieri. Watson apăsă cu putere frânele, urlă „La dracu’!“ și opri motorul. Când mașina parcă agresiv În față la Turf ’n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
sperăm. Nu se zâmbea În camera de interogatoriu numărul trei. Era plină până la refuz cu inspectorul Insch, sergentul McRae, o agentă plouată și Duncan Nicholson. Casetele din unitatea de Înregistrare se Învârteau fără rost, becul roșu al camerei de filmat clipea În colțul camerei. Insch se aplecă Înainte și afișă genul de zâmbet pe care crocodilii Îl păstrează pentru antilopele africane. Sigur nu vrei să mărturisești, domnule Nicholson? Întrebă. Ne-ai scuti pe toți de multă bătaie de cap. Scuipi tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
se târî În sus pe scări. Locul era rece, așa că porni Încălzirea și stătu pe Întuneric, privind la luminile ce licăreau afară, pe fereastră, plângându-și de milă. Încercând să nu se gândească la cuțit. Beculețul roșu al robotului său clipea, dar erau doar alte mesaje de la Miller. Nimic de la agenta Watson, care să-i spună că-l aștepta cu o sticlă de șampanie, Într-un negligé. Și poate cu niște pâine prăjită! Stomacul lui Logan ghiorăi. Era aproape unu noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
microunde pe patru roți. La următoarea intersecție, autobuzul făcu stânga, iar Watson o luă la dreapta. Casele erau toate decorate pentru Crăciun: brazi la ferestre, aranjamente florale, și pitici festivi. Una avea chiar un ren de plastic cu nas electric, clipind roșu. Foarte plin de gust. Logan ședea, privind casele acoperite de zăpadă pe lângă care treceau, uitându-se lung la decorațiuni, gândindu-se la propriul apartament gol. Nu apăruse nici măcar o felicitare. Poate ar trebui să-și ia brad? Anul trecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
De la nivelul străzii, Înghesuit din toate părțile de șiruri lungi de blocuri cenușii cu trei etaje cu locuințe de Închiriat, acesta era vizibil doar sub forma unor panglici de culoare iridescentă. Ici și colo, lumini stradale de un galben sulfuros clipeau și zumzăiau În aerul Înghețat de decembrie, Împrumutând clădirilor o paloare sumbră. Nici măcar nu era ora cinci. În ciuda așteptărilor, agenta Watson reușise să găsească pentru ei un loc de parcare În fața clădirii În care locuia Norman Chalmers. Tomberonul comun se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ele dimineață. Oricum, jumătate din locul acela doarme. Insch Îl lăsă la apartamentul lui, iar Logan privi cum mașina se depărtează cu atenție În jos pe stradă și dispare Înainte ca el să fi intrat. Beculețul roșu al robotului telefonic clipea. Preț de o clipă, Logan se gândi că trebuie să fie agenta Jackie Watson, dar când apăsă pe butonul Play, vocea lui Miller ieși din difuzor. Auzise că Hoitarul fusese Înjunghiat și voia o relatare exclusivă. Încruntându-se, Logan apăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

ani; te privesc cu deșănțată dorință, te posedă prin priviri, te epuizează, te transformă Într-o materie flască, moale, derizorie... De obicei, rezistam destul, câteva minute lungi cât Întregi secole; trebuie să-ți menții ochii ficși, larg deschiși, să nu clipești o singură dată, altfel ești Învins. În acea Încleștare liminară a privirilor se petrec arderi planetare, au loc războaie cosmice, atunci simți cum particule finisime din ochi se desprind dintr-o parte sau alta, se smulg din corpul tău cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
și sângele În acei pași numărați ai unui ritual subtil preparând treptat pentru arta de a fi femeie acele exemplare rare, pe care natura le iscă prin Încrucișări neprevăzute; avea fruntea Înaltă, abstractă; când se Încrunta, făcea cute urâte și clipea des din genele negre și lungi; un aer de irealitate: da, iată, am găsit, părea portretul unei ființe, pe care o văzusem Într-un tablou de nu știu care pictor al Renașterii, un tablou apocrif; poate tocmai de aceea coborâse În real

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

apoi către Rhyme cu o privire rece. Îi amintă astfel mai ales lui că el fusese cel care îi solicitase prezența, el fusese cel care o transformase dintr-o ființă inocentă în cineva care putea privi acele orori fără ca măcar să clipească. - Bine, spuse într-un final Rhyme. Dar ai grijă de ea, Sachs. Era precaută, observă Malerick, la fel ca orice femeie ce tocmai fusese acostată de un bărbat în Manhattan, chiar dacă bărbatul era timid, prietenos și capabil să calmeze cai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pasul când trecu pe lângă ea și simți un nod în gât, anticipând o propunere indecentă. Dar ea, sau poate că era un el, se mulțumi să zâmbească galeș și să facă următoarea remarcă: - Ce vreme frumoasă. Nu-i așa, părinte? Clipi ușor descumpănit și răspunse: - Da, așa este, abținându-se de la tendința firească de a spune „fiica mea”. Se mulțumi să adauge: La revedere! Se opri apoi pe trotuarul din fața hotelului unde privi absent la spectacolul oferit de taxiurile care treceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
puțin iluzionist, făcând să dispară trupurile perisabile, dar păstrând sufletele celor pe care îi iubim, transformându-le și trimițându-ni-le nouă, trista și plina de speranță audiență a Lui. Este puțin probabil, totuși, gândi Malerick. Așa că... Și atunci flacăra clipi! Da, de data asta, chiar o văzuse... Se deplasae un milimetru în interiorul cutiei. Era foarte posibil ca sufletul persoanei iubite să plutească prin apropiere și asta nu din cauza mecanicii, ci din cauza conexiunii pe care magia o creează între lumea cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
peste oraș, întorcându-și din când în când capul în modul acela ciudat în care numai ei pot să o facă - convulsiv și elegant în același timp. Apoi o femeie, prădător încă și mai vorace, aruncă o privire înspre el, clipind iute, ca și cum ar fi simțit că el o privea. Apoi se întoarse și continuă să privească zarva de la circul din Central Park. Rhyme închise ochii, deși mintea îi zbura tot la probe, încercând să le afle înțelesul: cardul de la hotel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Erick Weir a luat prânzul cu alți trei oameni la Riverside Inn, în Bedford Junction, acum două saptămâni. Care e la o aruncătură de băț de sala de întâlnire a „Sfatului Patrioților” și la încă una de casa ta. Constable clipi uimit. - La Riverside Inn? Încercă să privească afară pe fereastră, dar era atât de murdară încât nu îți puteai da seama dacă cerul era albastru, galben de atâta poluare sau înnorat. Ochii lui Grady se micșorară. - Ce? Știi ceva despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
care sângera cu abundență fără a provoca însă vreo durere. Apoi rămăsese imobil ca o păpușă de cârpă abandonată. Ochii îi rămăseseră deschiși pentru că își turnase picături vâscoase în ochi, care creaseră aparența imobilității acestora și îl ajutaseră să nu clipească. La dracu’, uite ce am făcut! O, Doamne! Cineva să-l ajute! A, dar doamnă Welles, era prea târziu să mai fiu ajutat. Eram mort precum un cerb pe marginea drumului. Mergea acum prin coridoarele întortocheate ale subsolului comun al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
o încarce atât de repede cu gloanțe oarbe. - Bine, poate doar s-a prefăcut că este împușcat. S-a jucat puțin cu unghiurile de vedere, spuse Kara. - Și ochii? întrebă Rhyme. Martorii au spus că avea ochii deschiși. Nu a clipit deloc. Și era sticloși. - Există o mie de trucuri pentru a te preface că ești mort. Se poate să fi folosit, de exemplu, picături care umezesc suprafața ochilor. Poți să îi ții apoi deschiși 10 sau 15 minute. Mai există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]