3,191 matches
-
că interacțiunea dintre literatura științifică și literatura de ficțiune, inițial respinsă și ulterior acceptată de către Eliade se datorează faptului că "hermeneutul din sfera istoriei religiilor nu se poate dedubla în așa chip încât, scriind în prozele fantastice despre simboluri și coincidențele oximoronice, să uite de știința lui"56; la fel, Ștefan Borbély se declară sceptic cu privire la afirmațiile lui Eliade despre faptul că narațiunea Șarpele ar fi produsul pur al imaginației și că n-ar fi folosit nimic din simbolismul sau mitologia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al șarpelui care a fost inițial om, iar după păcatul originar s-a transformat în șarpe, pierzându-și aripile; transformarea sa în balaur aduce după sine redobândirea aripilor. Paratextul are rolul de a limita semnificațiile simbolului: șarpele ca simbol al coincidenței contrariilor (epifanie lunară și solară, demon și zeu), căutarea perechii și refacerea androginului 173. Andronic este "epifania unei ființe eterne"174 ("eu simt că am trăit aici încontinuu, de la începuturile mânăstirii"), care își caută perechea, pe Arghira, "frumoasa din lapte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
naște din incoerența dintre mesaj și raționalitatea hermeneutului, care nu vrea să admită posibilitatea incoerenței"524. În nuvelă, Adrian este "poetul bolnav" cu un discurs de un "idealism naiv", iar plutocratul Orlando, "sănătos", rațional, este cel care nu crede în coincidențe, ci caută "mesajul ascuns" al discursului lui Adrian. Leana este mesagerul care transmite ("împrăștie") cântecele zeului, ale lui Dionis; unul dintre numeroasele avataruri ale artistului eliadesc, artist care ispășește o vină tragică ("pentru păcatele mele mi-a fost dat să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca act mimetic și purificator, reprezintă o inițiere, ci și receptarea ei în intimitatea unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este reiterarea uniunii mistice Dionysos-Persephona, "cuplu mitic care vestește unitatea ființei și a universului, prin coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind o replică a androginiei divine 595. Numele vechi din prima parte a nuvelei "mimează" funcția de identificare a persoanei, deoarece ele se aseamănă substantivelor comune, având un sens general, abstract
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
comunicări apocrife. În acest sens, etimologia cuvântului (fr. pèlerine, veșmânt purtat de un pelerin) care indică o dezvăluire (scopul călătoriei întreprinse de pelerin), și apartenența la uniforma militară (care indică un rang, făcându-l recognoscibil pe purtător) sunt în spiritul coincidenței simbolice, ascunderii-dezvăluirii, relației sacru-profan724. Matei Călinescu face apropierea de Mantaua lui Gogol, și sesizează posibilitatea unei semnificații religioase oblice, secrete, pe care o are respectiva haină atât într-o proză, cât și în cealaltă. De asemenea, numind această proză a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mi-o tot repeta mereu. Pe atunci, mi se părea umilitoare, și nu înțelegeam de ce mi-o spune. De ce tocmai mie?..."738. Pantelimon, tânărul inventator, este "purtătorul de mituri într-o lume puternic desacralizată și ideologizată", "victima unei serii de coincidențe mutual contradictorii"739. Reacțiile sale amintesc de "naivul" Farâmă: "A reacționat cum nu se putea mai bine... Ori nu știe nimic, și atunci, vorba lui, e prost; ori își ascunde atât de bine jocul încât, tot vorba lui, ar putea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
15 Toma Pavel, în op. cit, pp. 54 și 61. ------------------------------------------------------------------------- PROZA LUI A. SOLJENIȚÎN Relațiile interpersonale 2 1 MITOLOGII NOMINALE ÎN PROZA LUI MIRCEA ELIADE 2 3 Prefață Mențiuni preliminare Numele proprii eliadești în discursul criticii literare Numele ficționale Atracția coincidenței contrariilor Numele ficționale eliadești Considerații finale Bibliografie Abstract Résumé
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tematizările antinomicului în istoria filosofiei / 75 2.1. Lucian Blaga și întâmpinarea eleată a antinomicului / 76 2.2. Kant și Blaga. Metafizică, antinomie și cunoaștere științifică / 79 2.3. Metoda dogmatică și paradoxiile filosofiilor orientale / 89 2.4. Gândirea mistică, coincidența contrariilor și metoda antinomiei transfigurate / 92 2.5. Blaga și gândirea dialectică / 99 Capitolul 3. Despre sursele predilecției blagiene pentru antinomic / 109 3.1. Structurile antinomice blagiene și filosofia Indiei / 109 3.2. Antinomicul la Blaga și tradiția filosofică răsăriteană
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pare să fie greu de asociat cu vreo altă formă de cunoaștere metafizică ce s-a teoretizat în istoria filosofiei. Ea "se deosebește atât de supracunoașterea evocată de Plotin sau de gânditorii influențați de el, care nu reprezintă altceva decât coincidența mistică a subiectului cu Unul, cu Dumnezeu, cu Ființa supremă (supracunoaștere care depășește nu numai "știința", ci și intuiția intelectuală), cât și de supracunoașterea la care se referă teologia negativă, de identificat și ea cu o coincidență mistică a subiectului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
reprezintă altceva decât coincidența mistică a subiectului cu Unul, cu Dumnezeu, cu Ființa supremă (supracunoaștere care depășește nu numai "știința", ci și intuiția intelectuală), cât și de supracunoașterea la care se referă teologia negativă, de identificat și ea cu o coincidență mistică a subiectului cu transcendentul (supracunoaștere dublată, totuși, de necunoașterea Ființei supreme în esența ei). Această formă de cunoaștere, îndreptată spre ceea ce este transcendent omului, se deosebește, de asemenea, prin finalitatea rezultatului ei "negativ" (ea nu "luminează", ci "întunecă" obiectul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
această cenzură este cel al categoriilor conștiinței și inconștientului (abisale), care acționează ca "frâne transcendente". Însă, aceste categorii sunt cunoscute în genere în filosofie ca formând "transcendentalul". Aceasta înseamnă că transcendentul se suprapune peste transcendental. Or, pentru cei mai mulți gânditori, această coincidență este imposibilă, ceea ce ne depășește neavând cum să fie în noi195. Iată că la Blaga acest lucru se petrece și devine unul necesar. Este aici o formă a unei mai vechi antinomii specifică marilor religii, anume că Dumnezeu se distribuie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să aduc în atenție și argumentele sale în sprijinul gândirii favorabile antinomicului. Pentru aceasta, voi extinde contextele de referință, îmbogățind liniile de comparație și argumentare. Voi face referire la cinci situații: filosofii eleați, filosofia orientală, gândirea mistică și filosofia ideii coincidenței contrariilor, Immanuel Kant și gândirea dialectică hegeliană. Acestea vor fi grupate în funcție de atitudinea față de antinomic: negativă (eleații, Kant), respectiv pozitivă sau favorabilă (celelalte). Lucian Blaga se situează de partea antinomicului, desfășurând și o serie de argumente în acest sens, prin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
concretului din punctul de vedere al transcendentului, având, în consecință, o justificare perfect logică: din perspectiva transcendentului, care este dincolo de categorii sau determinări, toate determinările și modurile de existență din lumea concretului sunt egale, identice 309. 2.4. Gândirea mistică, coincidența contrariilor și metoda antinomiei transfigurate O zonă de gândire care a întreținut oarecum nestingherit un raport pozitiv cu antinomicul a fost aceea a misticii. Specific gândirii și cunoașterii mistice e faptul că are ca obiect ceea ce este situat dincolo de lume
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
identificat cu Unul și Unul cu multiplul, partea este identificată cu totul și totul cu partea. Gândirea de tip mistic este prezentă în spațiul metafizicii moderne "de limită raționalistă", cum o numește Lucian Blaga, cea care se construiește în jurul ideii coincidenței contrariilor (coincidentia oppositorum), pusă în circulație de către Nicolaus Cusanus, în scrierea sa De docta ignoratia. De altfel, prin latura teologică a gândirii sale, Cusanus rămâne tributar lui Dionisie Areopagitul 324. "Docta ignoratia" este termenul cu care el acoperă ideea teologiei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu atât ne aflăm mai aproape de adevăr"325. Din moment ce Dumnezeu este infinit, în el coincid toate atributele pe care noi le putem formula, împreună cu opusele lor. Astfel, Dumnezeu îi apare lui Cusanus drept unitatea armonică a tuturor deosebirilor, simfonia lumii, coincidența opuselor (coincidentia oppositorum). În el, începutul coincide cu sfârșitul, maximum cu minimum, unul cu multiplul. Uzând de un simbolism geometric, el afirmă: "Dumnezeu se află înlăuntrul totului fiindcă e centru infinit; e în afara totului, fiindcă-i circumferință infinită; pătrunzând totul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
află înlăuntrul totului fiindcă e centru infinit; e în afara totului, fiindcă-i circumferință infinită; pătrunzând totul, fiindcă-i diametru infinit; principiu al tuturor lucrurilor fiind centru, sfârșit al tuturor lucrurilor fiind cicumferință, mijloc al tuturor lucrurilor fiind diametru..."326. Metoda coincidenței contrariilor devine o cale adecvată de a vorbi despre Dumnezeu, alături de metoda atribuirii negative, în raport cu care poate fi considerată un fel de față pozitivă a acesteia. Ceea ce urmărește ea este să ne determine să-l acceptăm pe Dumnezeu ca un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este în același timp infinitul mare și infinitul mic"328. Este infinit mare ca întreg și infinit mic ca germene individual. Nu voi comenta aici antinomiile pe care le cuprinde această concepție. Important este că ea ilustrează ideea cusaniană a coincidenței opușilor. Că aceste antinomii își află sau nu o rezolvare logică sau rațională nu voi urmări în acest moment. Friedrich Wilhelm Schelling va dezvolta și el ideea cusaniană a coincidenței contrariilor în a sa "filosofie a identității". Principiul metafizic pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
această concepție. Important este că ea ilustrează ideea cusaniană a coincidenței opușilor. Că aceste antinomii își află sau nu o rezolvare logică sau rațională nu voi urmări în acest moment. Friedrich Wilhelm Schelling va dezvolta și el ideea cusaniană a coincidenței contrariilor în a sa "filosofie a identității". Principiul metafizic pe care el îl promovează este o "unitate indiferentă" sau o "identitate absolută" a naturii și spiritului, a subiectului și obiectului, pe care îl va numi "Absolutul". Absolutul suprimă în sine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
după câte se pare, afirmă legătura dintre speculativ și mistic, faptul că speculativul, la fel ca și misticul, cuprinde o doză de mister, de inconceptibil, încălcând de cele mai multe ori legile gândirii obișnuite 337. Să vedem cum interpretează Lucian Blaga ideea coincidenței contrarilor și ce raport se poate stabili între gândirea sa antinomică și acest univers de gândire mistică. După Blaga, sintagma coincidentia opossitorum s-ar traduce în ideea că în Dumnezeu sau, mai general, în transcendent, coincid termenii opuși. Ea comportă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
contradictorii în sensul că transcendentul este acategorial și atunci el depășește termenii contradictorii, care sunt la fel de insuficienți pentru a-l determina; în acest caz, formulele antinomice sunt doar un mod de a vorbi despre ceva ce e absolut indeterminabil; b) coincidența opuselor în transcendent înseamnă că acesta este punct de indiferență între contrari, o zonă de neutralitate. Desigur, nu se poate nega o anumită similaritate între gândirea lui Blaga și acest univers de gândire de tip mistic, similaritate care merge uneori
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și cea a formulei antinomice ca instrument de raportare la mister fără reducerea acestuia sunt mult prea apropiate de sfera gândirii mistice ca să poată fi contestate. Cu toate acestea, Blaga se delimitează de acest orizont de gândire și de metoda coincidenței contrariilor. S-ar putea spune că el preia ideile gândirii mistice și le dă o turnură epistemologică și metafizică nouă, le așează pe alte coordonate. Voi urmări în continuare câteva diferențe. Gândirea mistică folosește formula antinomică nu în sens epistemologic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se deschide uneori, ca un act de grație divină. Pentru mistic, misterul este spațiul absolutului divin, o noțiune religioasă. Lucian Blaga generalizează ideea de mister, transformând-o într-o noțiune epistemologică. În sfârșit, metoda antinomiei transfigurate diferă mult de metoda coincidenței contrariilor. În spatele acesteia din urmă stă "ideea absolutului acategorial", Dumnezeu fiind conceput ca ceva mai presus de orice categorie a intelectului și așezat "la limita cunoașterii intelectuale"340. În consecință, atunci când este gândit, acest lucru se face sub semnul coincidentia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gândit, acest lucru se face sub semnul coincidentia oppositorum: fie în sensul că în transcendent coincid teze contradictorii, acategorialul depășind termenii contradictorii, ceea ce înseamnă că aceștia sunt egal de insuficienți pentru a-l determina; fie în sensul că Dumnezeu este coincidența opuselor ca punct de indiferență între termeni contrari, o neutralitate între doi poli beligeranți 341. Lucian Blaga consideră că modul de gândire dogmatic nu trebuie confundat cu nici una dintre aceste formule. În primul rând, ideea absolutului acategorial nu are nimic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a renunța la utilizarea de categorii sau concepte 342. Altfel spus, dogmaticul nu operează cu acategorialul, ci e categorial, dar antilogic sau metalogic. În al doilea rând, dogmele nu se pot traduce prin determinări precum "indiferența între realități polare" sau "coincidența antitetică în acategorial" pentru că acestea sunt perfect inteligibile, logice, pe când dogmele se vor expresia unor realități care depășesc înțelegerea logică, chiar dacă se exprimă în concepte. În al treilea rând, "coincidența antitetică în acategorial nu cere să fie rezolvată prin ceea ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pot traduce prin determinări precum "indiferența între realități polare" sau "coincidența antitetică în acategorial" pentru că acestea sunt perfect inteligibile, logice, pe când dogmele se vor expresia unor realități care depășesc înțelegerea logică, chiar dacă se exprimă în concepte. În al treilea rând, "coincidența antitetică în acategorial nu cere să fie rezolvată prin ceea ce am numit "transfigurare" a unei antinomii"343. 2.5. Blaga și gândirea dialectică Dacă pentru gânditorii "excelând de obicei în facultăți analitice", de felul eleaților, "problema filosofiei se desenează în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]