2,881 matches
-
construită în anul 1902 în satul Arbore din comuna omonimă (județul Suceava). Ea se află de-a lungul drumului care face legătura între orașele Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Arbore (în ) în anul 1787, ei fiind originari din Renania, Bavaria și Baden-Württemberg. Comunitatea germană a continuat să crească până în
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
a lungul drumului care face legătura între orașele Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Arbore (în ) în anul 1787, ei fiind originari din Renania, Bavaria și Baden-Württemberg. Comunitatea germană a continuat să crească până în 1918. Satul avea învățători care predau copiilor în limba germană, dar abia în 1901 s-a
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
romano-catolică construită în perioada 1937-1940 de către credincioșii romano-catolici polonezi din satul Solonețu Nou (comuna Cacica, județul Suceava, România). Ea se află în vârful unui deal din centrul satului. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine poloneză, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului. La sfârșitul lunii octombrie 1834, primii coloniști polonezi au sosit și s-au stabilit pe un teritoriu aflat în apropiere de satele Cacica și Pârteștii de Sus. Cele 30 de
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
România). Ea se află în vârful unui deal din centrul satului. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine poloneză, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului. La sfârșitul lunii octombrie 1834, primii coloniști polonezi au sosit și s-au stabilit pe un teritoriu aflat în apropiere de satele Cacica și Pârteștii de Sus. Cele 30 de familii de emigranți polonezi au întemeiat satul Solonețu Nou (în și în ), a cărui denumire provine de la
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
au stabilit pe un teritoriu aflat în apropiere de satele Cacica și Pârteștii de Sus. Cele 30 de familii de emigranți polonezi au întemeiat satul Solonețu Nou (în și în ), a cărui denumire provine de la râul Soloneț care traversează localitatea. Coloniștii erau munteni polonezi (gorali) din regiunea Czadca (aflată la granița Slovaciei cu Polonia), de religie romano-catolică. Ei s-au ocupat la început cu tăierea pădurilor, creșterea animalelor și agricultura. După Unirea Bucovinei cu România (1918), ponderea polonezilor din Solonețu Nou
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
înființat Vicariatul General romano-catolic al Bucovinei, cu sediul la Cernăuți. Tot atunci, s-au decis unele schimbări administrative. În perioada 1921-2004, comunității romano-catolice din Solonețu Nou i-a fost afiliată mica comunitate poloneză din Pleșa, întemeiată în anul 1836 de coloniștii veniți din Tereblecea. Comunitatea romano-catolică din Solonețu Nou a fost ridicată în anul 1924 la rangul de parohie, primul paroh fiind pr. Henryk Wochowski (1924-1928), ajutat de pr. Józef Muszynski din Galiția. După numirea pr. Wochowski în 1928 ca superior
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
bastard) descendenți din buri și femei africane, în special nama.Fiind calviniști și vorbind africaans, ei se considerau, cultural vorbind, mai mult albi decât negri. La fel ca și oorlamii ei au fost forțați să înainteze spre nord de expansiunea coloniștilor albi, când în 1868 un grup de 90 de familii, trec râul Orange în Namibia. Bastarzii se stabilesc în Namibia centrală unde fondează orașul Rehoboth. În 1872 ei fondează "Republica Liberă Rehoboth" adopta o Constituție și începând de atunci națiunea
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
în Magazine of Fantasy and Science Fiction. Contextul românului - personaje occidentale moderne într-o lume hinduist-budistă - este reflectat în cuvintele cu care se deschide cartea: Acțiunea românului "" se petrece pe o planetă colonizata de unii dintre supraviețuitorii Pământului. Echipajul și coloniștii navei care a părăsit Pământul ajung pe o planetă ciudată, înconjurați de rase indigene ostile, fiind nevoiți să modifice mediul în conformitate cu necesitățile lor sau să fie distruși. Pentru a-și spori șansele de supraviețuire, echipajul folosește tratamente chimice, biofeedback și
Domn al luminii () [Corola-website/Science/324097_a_325426]
-
Românul acoperă o perioadă mare de timp. În cele din urmă, echipajul își folosește puterile lor teribile pentru a subjuga sau distruge rașele indigene non-umane (pe care le consideră demoni), în timp ce ei pozează în zei pentru generațiile de progenituri ale coloniștilor. Preluând puterile și numele zeităților hinduse, acesti "zei" păstrează controlul și respectul maselor condiționând accesul la reincarnare și suprimând orice descoperiri tehnologice care depășesc nivelul medieval. Zeii se tem că orice iluminare sau descoperire ar putea duce la o renaștere
Domn al luminii () [Corola-website/Science/324097_a_325426]
-
Protectoratul Africii de Est. Granița se extinde spre Uganda în 1902, iar din 1920 protectoratul mărit, cu excepția unei fâșii de coastă, devine colonie a coroanei. Începând cu colonizarea din 1895, Valea Marelui Rift și înălțimile dimprejur devin o enclavă a coloniștilor albi angajați în cultivarea cafelei care se bazau însă pe munca, în special, a localnicilor kikuyu. Această zonă fertilă a fost din totdeauna ținta migrațiilor și conflictelor, chiar fără a avea resurse minerale importante precum, aurul sau diamantele Africii de Sud. Germania
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
europeni și au continuat să se simtă privați de moștenirea lor. În etapa de colonizare inițială, administrația s-a bazat pe comunicatori tradiționali, de obicei șefi de trib. Când dominația colonială a fost întărită și eficientizată, în parte din cauza presiunii coloniștilor, tineri bărbați educați au fost asociați cu șefii vechi în consiliile locale native. În construirea căii ferate britanicii s-au confruntat uneori cu o opoziție locală puternică, în special cu cea a lui Koitalel Arap Samoei un vraci și lider
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
prin foc pe terenurile Nandi, care a fost văzut mai târziu ca linia de cale ferata. Timp de zece ani a luptat împotriva constructorilor liniei de cale ferată. Abia în 1905 a fost prins și ucis . Nemulțumiri erau și din partea coloniștilor care începând cu 1907 aveau totuși un cuvânt de spus în Consiliul Legislativ, o organizație a europenilor în care o parte erau numiți, iar o alta aleși. Cea mai mare parte a deciziilor fiind tot în mâna guvernatorului, i-a
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
cu 1907 aveau totuși un cuvânt de spus în Consiliul Legislativ, o organizație a europenilor în care o parte erau numiți, iar o alta aleși. Cea mai mare parte a deciziilor fiind tot în mâna guvernatorului, i-a îndemnat pe coloniștii să demarareze acțiuni de lobby pentru a transforma protectoratul într-o Colonie a Coroanei, cea ce le-ar fi dat mai multe drepturi. Ei au dobândit acest statut și mai multe locuri în Consiliu. În schimb, africanii au fost excluși
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
să înființeze plantații de cafea, care necesitatau mașini scumpe, o forță de muncă stabilă, și de patru ani pentru a obține prima recoltă. Acești veterani vor avea și o importantă influență politică, chiar dacă reprezentau o minoritate. Odată cu creșterea numărului de coloniști europeni, a impunerii unor noi taxe după înființarea coloniei și a prețului mic al muncii se intensifică și activitatea politică a africanilor, care are totuși un caracter local, manifestându-se în special în rândul populațiilor kikuyu și luo, unde tineri
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
spaniolă a districtului, "Asunción", adânc în interiorul continentului, pe valea râului Paraguay. Cabeza de Vaca este considerat a fi primul european care a văzut Cascadele de pe Iguazú. Cabeza de Vaca avea o atitudine neobișnuit de binevoitoare față de amerindieni, pentru vremea sa. Coloniștii de vază, denumiți "encomenderos", nu aveau de obicei aceeași atitudine și doreau să-i folosească pe băștinași doar drept forță de muncă. Pierderea susținerii lor, combinată cu eșecul așezării Buenos Aires, l-a făcut pe fostul guvernator Domingo Martínez de Irala
Álvar Núñez Cabeza de Vaca () [Corola-website/Science/324111_a_325440]
-
guvernul federal îi discriminează, la 3 martie 1885, Congresul a aprobat Legea Proprietăților Indiene din 1885. Legea recunoștea dreptul amerindienilor de proprietate și de înstrăinare asupra terenurilor neocupate de către amerindienii Creek, Seminole și Cherokee. Couch a încetat să mai fie colonist și a început să facă lobby. Couch a petrecut patru ani la Washington, D.C. încercând să convingă Congresul să deschidă Oklahoma. Mulți indieni din cele Cinci Triburi Civilizate au făcut și ei lobby împotriva lui Couch. În ianuarie 1889, Pleasant
Teritoriul Oklahoma () [Corola-website/Science/324169_a_325498]
-
oficial, au fost denumiți Sooneri. La prânz, când a început cursa, mii de cai, care, căruțe și alte vehicule s-au grăbit să treacă în Oklahoma. Cei care au respectat regulile s-au luptat în câteva cazuri cu Soonerii. Un colonist corect l-a împușcat pe William Couch, care a fost unul din Sooneri. El a murit din cauza rănii provocate după un an, la 21 aprilie 1890. La sfârșitul cursei, mulți coloniști dezamăgiți au fost nevoiți să plece fără să obțină
Teritoriul Oklahoma () [Corola-website/Science/324169_a_325498]
-
s-au luptat în câteva cazuri cu Soonerii. Un colonist corect l-a împușcat pe William Couch, care a fost unul din Sooneri. El a murit din cauza rănii provocate după un an, la 21 aprilie 1890. La sfârșitul cursei, mulți coloniști dezamăgiți au fost nevoiți să plece fără să obțină pământ. Din cei 14.000 de Boomeri, doar 1.000 făcuseră vreo revendicare. Orașe de corturi au crescut peste noapte la Oklahoma City, Kingfisher, El Reno, Norman, Guthrie și la prima
Teritoriul Oklahoma () [Corola-website/Science/324169_a_325498]
-
26 de povestiri științifico-fantastice scrise de Ray Bradbury. Povestirile prezintă colonizarea planetei Marte de către oamenii care fug de pe planeta Pământ plină cu probleme și în cele din urmă devastată de un război atomic și conflictul dintre marțienii autohtoni și noii coloniști. Cartea conține povești scrise de Bradbury și publicate inițial la sfârșitul anilor 1940 în reviste de science-fiction. Bradbury a afirmat că structura cărții a fost influențată de romanele "Winesburg, Ohio" a lui Sherwood Anderson și "The Grapes of Wrath" a
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
celui de-al doilea act (decembrie 2001 — noiembrie 2005), în care pământenii colonizează planeta pustie, întâlnind ocazional supraviețuitori marțieni și preocupându-se să transforme Marte într-un al doilea Pământ. Războiul pe cale să izbucnească pe Pământ îi determină pe majoritatea coloniștilor să-și facă bagajele și să revină acasă. Se declanșează un război nuclear global, care taie legăturile dintre Marte și Pământ. A treia parte (decembrie 2005 — octombrie 2026) prezintă perioada care urmează războiului și pune accent pe perspectiva transformării puținilor
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
câmpiile roșii pentru a crește nivelul oxigenului, dar, datorită unor proprietăți ale solului marțian, aceștia cresc peste noapte, dând naștere unei păduri. Apărută pentru prima dată în "Cronicile marțiene", schița de față prezintă sosirea pe Marte a rachetelor și a coloniștilor, care se răspândesc cu repeziciune pe suprafața întregii planete. Scrisă pentru "Cronicile marțiene", povestirea începe cu o discuție în care un bătrân îl informează pe tânărului călător Tomás Gomez că a venit pe Marte în căutarea ineditului. Ulterior, Tomás îl
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
anterior într-o altă publicație. Povestirea descie continuarea colonizării, primului val de pionieri urmându-i americanii din demisolurile și subsolurile New York-ului. Publicată inițial în numărul din iulie 1947 al revistei "Weird Tales", povestirea descrie construirea unui oraș marțian de către coloniști, în dorința de a imita cât mai bine un oraș american. A fost scrisă pentru "Cronicile marțiene". Câțiva băieți se aventurează printre ruinele orașelor marțiene și se joacă folosind diverse obiecte găsite acolo, imaginându-și că acestea reprezintă diverse lucruri
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
de constanta schimbare de formă, marțianul moare. Povestirea a apărut pentru prima dată în "Cronicile marțiene" și relatează dialogul dintre un preot și un vânzător de geamantane, în care se menționează iminența războiului nuclear de pe Pământ și opinia că majoritatea coloniștilor vor reveni acolo pentru a da o mână de ajutor. A apărut în numărul din decembrie 1948 al revistei "Thrilling Wonder Stories". Pe Marte, fostul membru al celei de-A Patra Expediții, Sam Parkhill, și-a deschis o tarabă cu
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
numărul din decembrie 1948 al revistei "Thrilling Wonder Stories". Pe Marte, fostul membru al celei de-A Patra Expediții, Sam Parkhill, și-a deschis o tarabă cu hot-dog și speră într-o înflorire a afacerii odată cu sosirea următorului val de coloniști și muncitori de pe Pământ. Sosirea unui marțian singuratic îl face pe Parkhill să se panicheze și să îl ucidă. Un alt marțian sosește, dându-le lui Parkhill și soției sale jumătate din planeta Marte în proprietate. Exact atunci, pe Pământ
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
singuratic îl face pe Parkhill să se panicheze și să îl ucidă. Un alt marțian sosește, dându-le lui Parkhill și soției sale jumătate din planeta Marte în proprietate. Exact atunci, pe Pământ izbucnește războiul nuclear, care pune punct sosirii coloniștilor și afacerii lui Parkhill. Scrisă pentru "Cronicile marțiene", povestirea descrie modul în care coloniștii urmăresc de pe Marte războiul nuclear de pe Pământ. Ei se reped să cumpere tot ce are vânzătorul de geamantane, preocupați să revină pe Pământ pentru a-și
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]