46,314 matches
-
îndoială că acest fel de a revizui literatura trecutului nu e cel mai potrivit. Pe drept cuvînt au protestat contra lui unii critici contemporani. Sadoveanu nu merită a fi pus la index, deși cinica nepăsare cu care a întîmpinat oroarea comunistă și calmul olimpian cu care a beneficiat de favorurile unui regim care-i interzisese pe Blaga, Hortensia Papadat-Bengescu, Vasile Voiculescu, Ion Vinea, Ion Barbu, ca să mă refer doar la cîțiva care mai erau în viață în anii '50, sînt condamnabile
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
nu există nici un principiu coagulator și nici o aspirație spre idealitatea care motivează episodicul și îi dă credibilitate dincolo de zbaterile lui efemere. Dacă tuturor acestor elemente le mai adăugăm și unele motive exterioare, cum ar fi, de pildă, boicotul din perioada comunistă, care avea în vedere faptul că pictorul a fost literalmente unul de curte, adică apropiat, măcar ca portretist, Curții regale și aristocrației românești, acelei aristocrații căreia, de fapt, îi aparținea el însuși, cvasianonimatul său postum poate fi înțeles în termeni
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
Tiraspol. Omul devenise de mulți ani un simbol. Dar, așa cum au observat cam toți editorialiștii care au încercat să descopere motivele acestei eliberări subite, nici argumentele umanitare, nici cele de ordin legal nu l-au determinat pe Egor Smirnov, liderul comunist de la Tiraspol, să-l elibereze pe Ilașcu. Cel mai probabil, Smirnov a răspuns disciplinat unei duble comenzi venite de la Moscova și de la Chișinău. Ideea că Vadim Tudor ar fi avut vreun rol în această eliberare e respinsă, pe bună dreptate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
mai bine zis, gloria se mută sub o altă sabie, sabia lui Vadim. Va fi el capabil să înțeleagă că, într-un fel, aceeași sabie, doar mascată în altă teacă, îl amenință?" Prelipceanu spune mai jos că "asigurați de președintele comunist basarabean, moscoviții tiraspoleni au înțeles că pericolul apropierii Republicii Moldova de România s-a îndepărtat definitiv, sau, în orice caz, pentru mult timp, încît își pot permite să renunțe la principalul ostatic și, probabil, în curând, și la ceilalți". Cronicarul mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
pavele și cu trotuare din plăci mari de gresie roz, ei bine, era, totuși, capitală de județ, cu pretențiile ei, nu? Stînd însă în conul de umbră al unui Botoșani, oricum mai arătos, de altă anvergură, care apoi, în administrare comunistă, l-a și surclasat. Să nu uităm însă că niște așezări de acest tip, poate chiar și mai mici, s-au salvat din anonimat prin mari nume ale locului. Dorohoiul e marcat de figura unui Enescu; în marea lui vogă
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
prin galerii. Dați-le o grevă de metrou, scoateți-i cu ochii în soare să aștepte autobuzul și veți vedea cât de multă sărmană cârtiță se ascunde în umilul om." O atenție specială este acordată practicilor specifice stilului de viață comunist, ca și formelor pe care ele le-au luat după 1989. Preferințe și obișnuințe aparent nesemnificative, ignorate de istoricii lipsiți de imaginație, sunt studiate de Adrian Cioroianu cu atenție. Prin exploatarea inteligentă - și inspirată - a acestui neconvențional material documentar se
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
articolului nespunînd) povestește că, la preluarea conducerii instituției cu pricina, a primit cca 150 de fișe personale ale celor mai importante figuri din lumea culturală a Franței. Toate erau ținte ale vigilenței polițienești. Mai ales cele care călătoreau în Estul comunist. Referitor la amploarea și temeinicia acestor supravegheri, fostul patron precizează: "R.G. reprezintă un gestapo democratic. Facem orice, în afară de arestări și torturări." Nu înțeleg de ce verbele sînt la prezent, dar ideea e limpede. De aici diferența din titlul tabletei d-lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
pe intelectualii de stînga, ele n-au procedat așa din rațiuni ideologice, fiindcă, de exemplu, ar fi considerat că dreapta e bună, iar stînga e rea. Rațiunile țineau de siguranța națională. Stînga a fost însă mereu prada ușoară a propagandei comuniste. O carte cum e aceea a lui Koch (care nu i-a plăcut d-lui Iorgulescu, în treacăt fie zis) despre Sfîrșitul inocenței adună un material uriaș din care se vede bine la ce viclenie ticăloasă ajunseseră serviciile secrete și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
și de propagandă sovietice, urcă din anii '20-'30 ai secolului 20, în recrutarea unor mari personalități. Utilizînd orice mijloc ticălos și orice idee nobilă, ideea de pace ori aceea de solidaritate, sovieticii finanțau organizații internaționale devenite oficine de spionaj comunist, agenturi destabilizatoare. În același număr din Dilema, aducîndu-ne aminte că se împlinesc 50 de ani de la moartea lui André Gide, Alexandru Călinescu menționează paginile pînă de curînd inedite dintr-un jurnal al scriitorului din vara lui 1936. E vara faimoasei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
a produs, deoarece, pe de o parte, exponenții puterii sînt surzi la semnalele societății civile, pe de altă parte, neîncrederea cetățenilor în instituțiile guvernamentale sporește mereu: "Contractul social nu a fost semnat, iar indiferența față de părerea cetățenilor intră în mentalitatea comunistă". Această indiferență oficială suverană, într-adevăr o moștenire totalitară, "macină nervii" omului de rînd, aducîndu-l astfel la apatie, la indiferentism civic. Orice încercare de schimbare implică o strategie ce se cuvine urmată cu perseverență, însă "românul obosește cam repede". Iar
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
care Occidentul ne-a acordat-o îndată după decembrie 1989. E un lanț de pierderi ce pornește din faptul dramatic al falsei întemeieri. Sub pretextul înălțării unei "noi societăți", purificate, asistăm la tentativa - încununată de succes! - a supraviețuirii unor structuri comuniste și a unor indivizi din ex-nomenclatura comunismului, aceștia din urmă ajungînd frecvent la o prosperitate pe care nici n-au visat-o înainte. De ce "construcția noii societăți" din România se prăbușește continuu, iar așa-zișii ziditori nu sînt capabili a
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
se întîmplă. Ar fi îmbucurător dacă adunarea de alegeri din 20 aprilie ar însemna relansarea morală și socială a principalei asociații scriitoricești din România. Poate că, mi-am zis, scriitorii au înțeles însfîrșit că Uniunea nu e neapărat un vestigiu comunist și că articolul din statut care face din ea urmașa Societății Scriitorilor Români, înființată la începutul secolului XX, nu e doar o reverență. Poate că, în condițiile în care toți profesioniștii își au astăzi asociațiile de breaslă, scriitorii doresc s-
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
imediat înlăturat, respins că o eroare teoretică, potrivit gânditorului Troțki, si anume ca viata nu iartă nici o eroare teoretică. Iar rectificarea, istoricește, cu aproape trei sferturi de veac înainte ca Gorbaciov s-o fi făcut el însuși. Înainte ca Himera comunistă, Zidul berlinez să fi fost dărâmat. Germanii, ca și rușii, ar fi dus-o în zilele noastre într-un fel de prietenie... Dealtminteri, pe ruși, ca și pe nemți, - parcă promiși unii altora, - ceva îi unește, și-așa, despărțindu-i
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
cea a ultimului împărat al dinastiei flavilor. Dizolvarea personalității într-o masă amorfă a fost aproape radicală: robotizarea a fost pe punctul de a cuprinde în sistemul ei întreaga suflare a țării. Treptat spiritul de inițiativă, descurajat programatic de autoritățile comuniste, a dispărut, iar lenea generalizată a ajuns să fie iubită. Individul nu mai avea nici-o răspundere, totul era dictat de statul socialist. Pentru cine accepta robotizarea existența decurgea liniștit. Oamenii au fost concentrați în cazărmi ușor de supravegheat, mijloacele de
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
inițiativă existența este pur biologică. După decembrie 1989 am fost foarte optimist. Eram convins că spiritul de inițiativă, de care românii au dat tot timpul dovadă, va fi elementul care va conduce în mare măsură la lichidarea rapidă a sechelelor comuniste și la reașezarea țării pe coordonatele europene. Eram convins că fie în domeniul agricol, fie în cel industrial sau în alte domenii economice inventivitatea românească se va manifesta în ciuda imperfecțiunilor legislative încă existente și a unei birocrații conservatoare în bună
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
mândrie a țării prețuite și de străinii aflați în vizită la noi. Comuniștii le-au distrus lovind în spiritul de inițiativă al țăranului. Prea multă apatie a cuprins zone reputate altădată pentru dinamismul lor. Vom dovedi ruptura definitivă de trecutul comunist atunci când va reînvia spiritul de inițiativă și când se va manifesta voința puternică de a reinstaura mentalitatea europeană. Când un asemenea spirit va triumfa, când inițiativa în orice loc, oricât de neînsemnat ar părea, va fi nota dominantă, succesul în
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
de afaceri. Suspiciunea reciprocă, sentimentul frustrant, mărturisit sau nu, că spațiul celuilalt este inaccesibil, că lumea artistului este fundamental revoltată și incurabil pauperă, iar mediile de afaceri funciarmente acefale și obligatoriu insensibile, nu este decît o construcție rudimentară a propagandei comuniste și un produs al mentalității bastarde specifice comunităților asistate. De-a lungul întregii istorii a culturii, inclusiv în momentele ei grele și potrivnice construcțiilor simbolice, actul artistic a avut nevoie de susținere financiară, iar artistul a provocat și a întreținut
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
-o cea "intelectual-matur". Ea este formată din oameni extrem de inteligenți, copți și foarte buni vorbitori. Spun lucruri sublime, coerente, perfect formulate dar lipsite de autentic, de conținut. Caragiale, de exemplu, ar leșina dacă ar auzi cuvîntul "antipatic" folosit în legătură cu pușcăriile comuniste. Numai la noi se poate întîmpla asta: "Cum a fost în pușcărie?" "Antipatic". A treia categorie este aceea a securiștilor cu tupeu. De ce? Pentru că au acces la un tip de informație blocată publicului și pentru că știu să vorbească. Într-o
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
Tata era șomer. Locuiam în pensiuni din ce în ce mai sordide, dormind toți trei în- tr-un pat. Școala nu-mi plăcea. Fascismul era în plin elan, inclusiv legile antirasiale. A izbucnit războiul. La 16 ani m-am încadrat în organizația ilegală a Tineretului Comunist, visând să mântui lumea de toate antagonismele fundamentale dintre sexe, rase, popoare, clase etc. Zânele se topiseră în legendă, balaurii devensieră reali. Cât despre armonia pe care o visam și ce s-a ales din ea... Cum ați descoperit că
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
dar se pornise un relativ dezgheț, care n-a mai putut fi stăvilit. Cum vă explicați faptul că, în primul deceniu postbelic, aproape toți intelectualii de marcă ai țării (Călinescu, Sadoveanu, Camil Petrescu ș.a.) - cu mici excepții - au sprijinit regimul comunist? Să fi fost vorba de oportunism? Să se fi înșelat în privința regimului? Acum aproape 20 de ani, am răspuns pe larg unei întrebări similare puse de Ion Cristoiu, în cadrul unui interviu publicat în Scânteia tineretului. Da, unii s-au pretat
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
Pavel Șușară Artist francez de origine română, Serghei Manoliu a deschis recent, la Centrul Internațional de Artă Contemporană, prima sa expoziție din București și din țară. Faptul că a deschis-o abia acum, la unsprezece ani de cînd regimul comunist, cu instituțiile sale - printre care la loc de cinste figura și cenzura -, s-a prăbușit în mod evident, spune destul de multe lucruri și de dincolo de spațiul artistic și așază într-o lumină specială arta lui Manoliu. Numai după acest exercițiu
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
perora el, fără să-l fi întrebat cineva - asta înseamnă..."" etc. "Trezor" (astfel este poreclit administratorul-șef al cuvintelor) instituie un "rit T", care înseamnă înlocuirea realității cu o realitate lingvistică - reprezentare parabolică a ceea ce se întâmplă într-o țară comunistă. "Trezor" este, de fapt, un secretar cu propaganda, proiectat într-un plan metafizic. El elaborează, cu o sagacitate diabolică, principii de cenzurare a limbajului, inclusiv a timpurilor verbale, în funcție de obiectivele sale propagandistice. În aparență abstras și impersonal, Ștefan Aug. Doinaș
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
și Cluj, editură, vreo douăzeci de publicații în țară și străinătate etc. A fost însă înspăimîntător de greu. Am fost "înjurat" mai ales de confrați și de toți adormiții "epocii de aur", de parcă eu aș fi înființat Securitatea și Partidul Comunist Român. Iepurii de odinioară, cei ce mă rugau înainte să nu mai critic atît că ni se va lua Fondul literar sau diverse alte avantaje, îmbrăcaseră blănuri de tigri. Erau violenți și puri! Unii anticomuniști de ultimă oră deveniseră mai
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
chiar o campioană a balcanismului. În acest colț de Lume a treia, europenismul nu e, după Kaplan, nimic altceva decît ambiție deșartă de veleitar. De la ferestrele camerei sale la Hotelul Athénée Palace, Kaplan vede o lume idiotizată de lunga încarcerare comunistă, fără perspective prea grozave și cu un trecut destul de dubios chiar și înaintea ciumei roșii. Kaplan a călătorit pe cont propriu în România, fără a avea contacte cu persoane anume, spre deosebire de Bulgaria, pe care a cunoscut-o în compania unui
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
șansă... În momentele cele mai înflăcărate ale discuțiilor, în mijlocul cărora ședea țeapăn pe fotoliul cam șubred Louis XV, Axente, musafirul de stînga, este ridiculizat de ceilalți cum vorbește, cum mănîncă, cum întrerupe lumea cu "lozinci bolșevice". Marea revelație a revoluției comuniste are loc în "Vizuina cu hoți" unde deposedații, exploatatorii de altădată respiră pe centimetru pătrat unul lîngă altul ca în anticamera viitoarelor pușcării pe care cea mai mare parte dintre "reacționarii" prezenți, ascultîndu-l pe Axente, le vor înfunda. La un
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]