3,537 matches
-
Eitan, spunând că dacă n-o terorizase ieri pe Tamar probabil că nu se simțise bine. Însă nu reuși să-și fixeze pe braț manșonul de cauciuc ce arăta ca o filacteră cu mâna cealaltă, așa că renunță să mai Încerce. Contemplă un afiș colorat lipit pe perete. Un bărbat tânăr și plăcut, cu un pântec de gravidă și un bebeluș plinuț În brațe, amândoi zâmbind fericiți. Sloganul era: „MATERNA 160 - suplimentul tău de vitamine. Ușor de Înghițit. Fără miros. Fără gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
studieze încă o dată instrucțiunile, să se consulte cu un expert ca să afle detalii, camera asta era foarte complicată. Și tata se oprea iar în fața magazinelor foto, iar mama și noi, copiii, așteptam până se sătura de privit și, treptat, treptat - contemplând cele mai noi modele - începea să regăsească universul luminos al imaginilor care-l umpleau din nou cu strălucirea lor. Cu o LEICA - tata era sigur de asta - avea în sfârșit să-și facă viața mai senină și transparentă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la partenerul lui german de afaceri, destul de evaziv, în ciuda poreclei „Piper“ și a vizitelor la Gerda, în ciuda serii petrecute cu ea la Mannheim, când îi propusese să-i devină secretară. W. își vârî o măslină în gură, îi savură gustul, contemplând răzorul de flori de culoarea sângelui. Ce urmau să facă după siestă, îi întrebă. Ralph avea să plece cu Alfa lui la Florența, dar Hans Saner și W. au decis, spre văicăreala generală a copiilor - noi am fi preferat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și W. simți adânc înlăuntrul său lumina imaginilor, așa cum îi apăruseră ele când își proiectase pe pânză diapozitivele din Italia cu aparatul cel nou. Îl cuprinse un soi de tristețe, poate din cauza duratei vacanței, pentru care fusese parcă predestinat: să contemple, să fie aici numai pentru toate lucrurile astea pe care trebuia să le observi, flori, pomi, munți - o senzație pe care o simțise cu toată brutalitatea atunci în Sils, pentru că privirea îi fusese redată brusc și el știa ce însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
le compenseze prin închiderea celuilalt ochi. I-ar fi plăcut să meargă în Camargue ca să cerceteze păsările flamingo și mâncătorii-de-albine, spunea că acolo se mai găsea o natură curată și te puteai apropia de flamingi atât de mult, încât îi contemplai în voie și fără binoclu. Și tata ședea la marginea unui iaz, își ridicase ochelarii pe frunte, se uita prin binoclu sus, în rămurișul unui arin. Armin și cu mine scormoniserăm prin toate movilițele din jurul stratului de mușchi, bătuserăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a clădirii a fost transformată de mama, cu o dăruire care ne-a lăsat pe toți cu gura căscată, într-un parc en miniature. Prin ușa care dădea înspre grădină, în partea dreaptă a ferestrelor orientate spre sud, îl puteai contempla, iar mama își trăgea fotoliul acolo ca să privească peluzele de iarbă și florile când își ridica ochii din carte. Acum citea zilnic; mai întâi și-a propus să citească toate cărțile primite cadou care stătuseră ani de zile în rafturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înțelept să mai aștept câteva zile înainte să o sun. Maria era destul de inteligentă să-și dea seama că nu voiam să intru în acest subiect. —Bravo ei, spuse ea simplu. —Mulțumesc, am mimat eu cu buzele. Danny încă mă contempla. —Arăți incredibil! Mult mai în vârstă! Maria îl plesni peste braț. — Nu trebuie să spui așa ceva! Danny ignoră lovitura. Cum poți să spui asta? Știi doar că-mi plac femeile mai în vârstă. Și continuă să mă fixeze plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase actul până după săvârșire. ...Mulțumescu-ți Ție Doamne, că mi-ai dat vederea. Prin ea putui să mă bucur de florile pajiștilor tale. Să mă înclin în cale la buruiana crescută prin voia ta, să iubesc soarele și viermele, norul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mult ca Burgess. Dar Burges pare să nu fi auzit reproșul lui Joan. — Da, toți morți, rostește el. Tustrei frații, William, Bob și Wilky, și sora, Alice. Ceva cu un palat, spune Minnie. Așezați la masa din bucătărie, cei trei contemplă În tăcere deteriorarea unei minți uriașe, care le-a asigurat existența atâția ani. Ceea ce nu se va mai Întâmpla multă vreme. După ce moare dl James, or să rămână fără slujbă și-atunci ce-o să se aleagă de ei? Pare indecent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fie bine slujită, dar altfel Își vedea de viața lui ca și până atunci. Peste iarnă, Fenimore se Întoarse la Londra și Își reluară ieșirile ocazionale la teatre, muzee și galerii de artă. Nu o mai tulburau nudurile și putea contempla cu calm fecioarele cast dezbrăcate ale lui Edward Burne-Jones, chiar dacă mai avea rezerve cu privire la puritatea imaginației lui Alma-Tadema, pe care Henry le Împărtășea În sinea lui. De mai multă vreme, Henry Începuse să se gândească să Își găsească o locuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
său mai mare trebuia să vadă restul spectacolului și gonise Înapoi acasă, cu o trăsură, pentru a-l răpi În acest scop. Considerat prea mic pentru a-l aprecia pe Shakespeare, Henry fusese lăsat singur cu cărțile la lumina lămpii, contemplând amar această nedreptate. Ulterior, tata Încercase să compenseze ducându-l la piese moderne și clasice, pe Broadway, dar, Într-un fel, nici un spectacol, văzut În copilărie sau la maturitate, la New York, Paris sau Londra, nu se va mai putea ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tată vitreg), și iubita sa, ducesa de Towers, reușeau să comunice În mod miraculos și să aibă o viață Împreună, prin intermediul unei tehnici de „realitate visată“. Aceasta le Îngăduia să călătorească Înapoi În timp până În copilăria idilică și să se contemple pe ei Înșiși, tineri, dar și să ocupe, ca adulți, o lume virtuală la alegere, umblând fără efort prin Europa și trecând, să zicem, dintr-o galerie a Luvrului Într-o lojă de la Scala, după cum doreau. După mai multe pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
murmură Henry, amuzat În sinea lui de faptul că firavul, mărunțelul Du Maurier apăra cu atâta devotament această cauză. — De-aia nudul În artă e atât de important. El Întreține un beau idéal al trupului uman, pentru ca noi să Îl contemplăm și să Îl copiem. Dar asta nu se poate face fără ca modelele, ca Trilby a mea, să se dezbrace. Și, dat fiind că expunerea propriului corp față de sexul opus este inacceptabilă În societatea noastră, bietul model este pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
copleșea pe autorul lui Trilby nu ar fi putut găsi un om mai cumsecade și mai merituos. Și totuși, n-ar fi putut nega - dar spera că nu o arăta și altora - că situația avea o ironie care, când o contemplai, Îți lăsa un gust amar. Era mai mult decât probabil ca Du Maurier, aflat abia la a doua Încercare de a scrie un roman, să fi vândut mai multe exemplare decât vânduse el În toată cariera lui literară de până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cineva care a solicitat un interviu și nu i s-a acordat - primesc mereu scrisori de la actrițe care mă imploră să le primesc. Știi cum e, Bob. Poate fi cineva despre care am uitat cu desăvârșire. Cei doi rămaseră tăcuți, contemplând misterul, timp de câteva momente. Amândoi erau vag neliniștiți: orice premieră era riscantă și imprevizibilă, chiar dacă nu mai adăugai stresul urărilor de rău anonime, venite pe fir. — Vreau să ții totul pentru tine, Bob, spuse Alexander Într-un târziu. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
companie taciturnului și lugubrului Leslie Stephen, În absența Încântătoarei Julia, Împreună cu derutant de istețele lui fiice cu nasurile lor lungi, Vanessa și Virginia, care Îl observau Îndeaproape (după cum bănuia) pentru a-și râde de el pe la spate, nu era de contemplat. Prin asociere Însă, St Ives și familia Stephens Îi aminti de Norris și de Torquay, căci Stephen, pe când era redactor la Cornhill, fusese cel dintâi care Îl Încurajase pe Norris să scrie proză și din drumul spre St Ives se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de spus ceva urgent și important, nu Îl supăra. Nu resimțea nici graba, nici presiunea. Putea forma fraze, putea ordona și rearanja propoziții, selecta cuvinte, toate acestea În minte, sau, cum s-ar spune, În văzduh, păstrându-le acolo și contemplându-le Înainte de a le rosti; și mai târziu, cu transcrierea În mână, putea dicta aceeași pagină Încă o dată, adăugând și inserând noi unități de sens pentru a face ca bogăția de sensuri să fie și mai densă. Cu aportul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ce sector poate fi, oare, mai limitat decât colțul mesei de pitchpin la care lucrez? Am hotărât să mă opresc la el, la ceea ce acest colț poate oferi observației. Am măsurat cu metrul acesta de tâmplărie - pe care-l poți contempla a piacere - piciorul mesei de referință și am observat că se afla la un metru și cincisprezece deasupra nivelului dușumelei, Înălțime pe care am considerat-o potrivită. Mersul nedefinit În sus ar fi constituit o incursiune sub cerul liber, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plăcere că vremea glumelor facile și a incomprensibilei povestiri facțioase e uitată. Nimeni nu o mai abordează acum În funcție nici de polemica circumstanțială cu Lugones, prin 1909, nici de corifeii ultraismului incipient, mai târziu. Astăzi avem șansa de a contempla poezia maestrului În nuda ei plenitudine. S-ar spune că Gracián a presimțit lucrul acesta când a emis vorbele care, deși total perimate, nu sunt mai puțin exacte, căci afirmă că „ce-i bun, de-i scurt, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
adoptă, de altfel, Jean-Christophe Baculard, continuatorul și promotorul maestrului. Eisengardt a murit Într-un accident de automobil marca Bugatti; nu i-a fost dat să vadă Inutilii care triumfă astăzi În uzine și birouri. Dumnezeu să-l ajute să-i contemple din ceruri, micșorați de distanță și, din pricina asta, mai conformi cu prototipul pe care el Însuși l-a desăvârșit! Să schițăm acum imaginea Inutilului pentru cititorii care nu s-au dus Încă să-l examineze la San Justo, În fabrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și că organele cu care ne-a dotat Creatorul sunt, grosso modo, niște obstacole. Ca ochelarii negri care obstruează ce-i afară și ne distrag atenția de la ce-avem Înăuntru. Blake Îi face un copil unei tarabagioaicei pentru ca acesta să contemple realitatea. Primele sale preocupări au fost să-l anestezieze pe vecie, să-l lase orb și surdo-mut și să-l emancipeze de miros și gust. Și-a luat, de asemenea, toate precauțiile posibile, pentru ca alesul să nu aibă conștiința propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
umplut cupa până a băltit, și atunci a trebuit să nimeresc ușa de ieșire. Și m-am retras. De-a lungul tiradei, Gomensoro mi-a vorbit fără amărăciune și cu evidentă sinceritate. Pe chipul meu se desena concentrarea celui care contemplă un porc zburător și am Întârziat mult până să articulez: — Poate că sunt obtuz, dar nu vă Înțeleg Întru totul. Voi să pricep, voi să pricep. Încă nu ți-a sunat ceasul, a sunat răspunsul. După câte văd, nu vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
capsulă. Gomorășina extrasă din sucul său se folosește În medicină ca antispastic. Azorín. Pseudonimul lui José Martínez Ruiz (1873-1967), reprezentant de seamă și cronicar al generației de scriitori spanioli de la 1898. Opera sa literară meditează pe marginea timpului trecător și contemplă liric peisajul, Într-o proză transparentă, opusă retoricii secolului al XIX-lea. Sunt bine cunoscute eseurile În care glosează despre peisaje și teme tipic spaniole, dar a excelat și În romane, memorii și piese de teatru. Azotea. Acoperiș În formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și se vaporizează. Călătorii acestei minți au de străbătut, înveliți în prosoape groase, imense cîmpuri crăpate de argilă. Undeva, un negru lipește cu clei ziare vechi deasupra crăpăturilor sperînd ca sub ele pămîntul să se înzdrăvenească și să cheme ploaia. Contemplînd deșertul scriitorul V., aș vrea să-l transpun pe hîrtie. V. tînăr, fascinat de cunoaștere, nu pot interveni asupra propriei mele tinereți. Nu-mi pot transmite mie însumi nici un mesaj din trecut. În vîrsta aceea am amnezia viitorului... Deși... ...Sătul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
somnul de frig îmi continuă în procesul iubirilor. Ei au uitat că viața se poate mărgini pe albia trezită de moarte unde somnul dispare odată pentru totdeauna. Amintirile rămân brume de dimineți fără lunecarea gândului prin pletele viitorului. Mereu te contemplu fără să-ți văd ochii de flori ce trec prin neființa stelară unde ai ascuns clipele să numi simtă prezența. Mi-ar place să ne plimbăm prin norii lungiți deavalma spre grotele sensului. Singurătatea ți-a urzit plânsul din templul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]