2,866 matches
-
turcică, spiritului limbii maghiare este o dovadă în acest sens. Secuii, conform ultimelor păreri, au fost un trib turanic care s-a alăturat de timpuriu triburilor maghiare, cu mult înainte de instalarea ungurilor în Panonia, la sfârșitul secolului al IX-lea. Conviețuirea secuilor cu ungurii, anterior anului 896, este atestată de mai multe izvoare narative medievale. Astfel, Anonymus, Simon de Keza, Cronica lui Thurocki, Chronicon Vindobonense subliniază că, înainte de pătrunderea ungurilor în Panonia, secuii le-au ieșit înainte și au cucerit împreună
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
privilegiată, la fel și la Pesta, în 1298.44 Pe teritoriile amintite mai sus au existat în această vreme colectivități românești și grupuri de pecenegi-regele Andrei II, în diploma din 1224, vorbea despre "pădurea românilor și pecenegilor"-o atestare a conviețuirii secuilor cu românii și pecenegii. Influența românilor asupra societății secuiești se manifestă în ocupații și obiceiuri, în onomastică și toponimie. Celelalte grupuri de secui din scaunele Odorhei și Mureș au fost așezate, mai târziu, pe teritoriile respective. Comunitățile (colectivitățile) secuiești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doar pentru că nu era stăpânită de aceasta, iar nobilimea nu preluase pământul obștilor sătești. Diploma de danie din 7 mai 1211 precizează că "țara" li se dăruiește cavalerilor, pentru ca să o locuiască în pace și să o stăpânească liber, pentru ca prin conviețuirea cu ei "să se întindă regatul nostru" (DIR C, sec. XI, XII, XIII, partea I, p. 151). Conform textului diplomei, cavalerii erau datori să dea vistieriei regale o parte din aurul și argintul descoperite "în sus-zisa țară, a Bârsei", iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turce, pecenegii și cumanii au locuit (stat) în regiunile noastre peste trei sute de ani, punându-și amprenta asupra istoriei românilor. N. Iorga vorbea, pe bună dreptate, despre simbioza româno-turcă (pecenego-cumană), arătând că românii, după asimilarea slavilor, au ajuns la o conviețuire cu cele două populații turanice a căror dominație a durat câteva secole. Expedițiile împăraților de la Bizanț, care controlau malul stâng și care, începând de la Ioan Tzimiskes, au refăcut cetățile de la Dunăre, au beneficiat de ajutorul elementelor locale, românești. De la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
et bissenorum"). Această pădure, consideră Iorga, nu putea fi decât pe versantul ardelean al Carpaților Răsăriteni, spre care se îndreptaseră fugarii pecenegi din Bugeac și Covurlui, pe linia ce ducea la trecătoarea Ghimeș-Oituz, satul Beseneu fiind un alt indiciu. Această conviețuire cu pecenegii, crede Iorga, care s-a închegat în secolele X-XI, ar fi un argument suficient pentru vechimea populației românești în Ardeal. Transilvania, în secolele X-XI, trebuia să se apere prin forțele sale românești, deoarece regalitatea ungurească nu stăpânea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întreagă populație, aflată pe clina răsăriteană a muntelui, și anume ceangăii, din zona Bacău, este o diferență între ei și secui.23 La sfârșitul secolului al XI-lea, cumanii îți împlântau hoarda în șesul muntean, ca să ajungă apoi la o conviețuire cu locuitorii vechi (autohtoni), care devin asociații lor militari, primind de la acești stăpâni ("domni") și așezăminte fundamentale, în care vor trăi mai departe (Iorga). Cumanii, noii barbari, au conviețuit cu autohtonii din regiune, românii. Trebuie să ne întrebăm, ce însemna
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populația autohtonă de pe malul stâng al Dunării, românii din întinsa câmpie munteană, a fost mult mai adânc, în același timp în care ei cultivau relații cu elementul vlah din sud, creator de stat. Iorga subliniază un fapt însemnat al acestei conviețuiri: domnii români înșiși sunt, în sensul intim al puterii lor, continuatorii hanilor cumani, al căror nume îl imită în Băsărabă. Din această conviețuire de două secole dintre români și cumani au rezultat și împrumuturi de obiceiuri, ca și influențe politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cultivau relații cu elementul vlah din sud, creator de stat. Iorga subliniază un fapt însemnat al acestei conviețuiri: domnii români înșiși sunt, în sensul intim al puterii lor, continuatorii hanilor cumani, al căror nume îl imită în Băsărabă. Din această conviețuire de două secole dintre români și cumani au rezultat și împrumuturi de obiceiuri, ca și influențe politice de cea mai înaltă ordine, după aprecierea lui Iorga. În partea de apus a Dunării, în dreptul Vidinului, se afla "Vadul Cumanilor", unde s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi foarte veche, ci se află mai adânc, în obiceiuri, deși ele par a fi o datină curat românească. Astfel, caii iuți, meșteșugul tragerii cu arcul vin de la cumani, înainte de o altă inițiere a autohtonilor (români) prin tătari. Din această conviețuire, mai strânsă și mai cuprinzătoare decât aceea cu pecenegii, au provenit și acele nume din Codex cumanicus recunoscute ca românești, Umul, Gubul, Olaka. Ca împrumut de costume (port), cu părul lor lung și mustățile plecate în jos, cumanii din fresca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce locuiau în spațiul extra-carpatic, poate populația românească de la est de Carpați, iar teritoriile "Ulaghilor" (vlahilor) se aflau probabil în ținuturile subcarpatice ale Munteniei, eventual, în sudul Transilvaniei. Deși numele Mislav are o vădită rezonanță slavă, firească după secole de conviețuire cu ei, este posibil ca el să fie român de neam. În Annales Boiorum, aparținând cronicarului bavarez Aventin, se amintește despre depopularea teritoriilor locuite de "moldoveni și vlahi", ca și în letopisețele rusești mai târzii. Însă, din nefericire, nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este acela că "se aduc fete la acești canesi pentru a câștiga favoarea mongolilor". În plus, prezența unor "vlahi" între mongolii coborâți în Italia este adeverită de o povestire contemporană două detalii semnificative pentru o istorie neconvențională a românilor. Dealtfel, conviețuirea timp de secole sub alți nomazi, pecenegi și cumani, a deprins pe români cu datina turanicilor, "cuceritori prin iureș și dominatori prin hoardă" (Iorga); trăind în simbioză cu pecenegii și cumanii, românii au consimțit ușor să coopereze cu tătarii.27
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-A DE LA REVENIREA IMPERIULUI LA DIPLOMA IOANIȚILOR (970-1247) 193 CAPITOLUL VII ÎNCHEGAREA NEAMULUI ROMÂNESC 195 Istoricul problemei 196 Părăsirea Daciei 205 Structura și teritoriul de formare a poporului român 211 Etapele formării poporului român 214 Romanizarea 217 Continuitatea daco-romană 219 Conviețuirea românilor cu slavii 221 Nașterea limbii române 224 Când a apărut limba română? 240 Menționarea românilor în istorie 245 Numele românilor 247 CAPITOLUL VIII SOCIETATEA AUTOHTONĂ ÎN SECOLELE X-XIII 250 Populația 250 Economia 253 Circulația mărfurilor și moneda 255 Evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în cel de-al XX-lea secol. Presiunea asupra zonei poate fi pusă și în perspectivă sincronică pentru ultimele trei secole și vom găsi interferîndu-se interesele otomane, habsburgice și rusești. S-a acumulat în zona balcanică o experiență semnificativă în conviețuirea cu marile puteri ale timpului, o experiență cu vicleșugurile și violențele ei. S-a constituit zona într-un veritabil "laborator" în care s-au desfășurat mărirea și decăderea omului ca ființă precum și mărirea și decăderea structurilor politice pînă la imperii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o asemenea corelare. Nu sînt de subestimat scopurile pur comerciale. Peste toate acestea și, poate, altele nemenționate, am vrea să atragem atenția asupra faptului că proiectul ia naștere în prelungirea reacției firești de a explora pe planul culturii căi de conviețuire peste stranietatea confruntării ideologice materializate în... munți de arme nucleare gata să provoace autodistrugerea Planetei 21. Interesul pentru zona balcanică intra în raza relațiilor cu inamicul probabil și prietenul posibil cu trimiterea la perioadele de "dezgheț" și... "coexistență pașnică"; era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sa de seducție. De la un flirt la altul, observă tânăra, devine tot mai "cochetă", chiar "teribil de cochetă", în așa măsură încât ajunge să se mustre singură. Are de-acum 23 de ani, dar tot n-a ajuns "la o conviețuire cordială între cuget și trupul cel netrebnic". În schimb, succesul său la bărbați este confirmat. Izbucnirile lui André Bourdet, crizele sale de gelozie atunci când află că fratele său se va căsători cu Catherine îi aduc dovada zdrobitoare a puterii sale
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
anumită conduită, ori să ceară altora desfășurarea unei conduite adecvate dreptului său prin sancționarea recunoscută de lege, în scopul valorificării unui interes personal, direct, înnăscut și actual, legitim și juridic protejat, în acord cu interesul obștesc ori cu normele de conviețuire socială". Dintre autorii francezi care au negat existența drepturilor subiective, Leon Duguit susținea că noțiunea de drept subiectiv trebuie eliminată întrucât "nu poate fi vorba decât fie de situații juridice obiective care decurg din aplicarea normelor de drept (într-un
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
persoana fizică și juridică. Articolul 1 din decretul menționat preciza că "Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute acestora în scopul de a se satisface interesele personale, materiale și culturale, în acord cu interesul obștesc, potrivit legii și regulilor de conviețuire socială". Articolul 2 al aceluiași decret adăuga că "Drepturile civile pe care le au, ca persoane juridice, organizațiile, precum și organele de stat și celelalte instituții de stat, întreprinderile economice, orice organizații obștești, ca și societățile de organizare economică sunt recunoscute
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
care el a fost recunoscut și garantat, altfel spus întrebuințarea dreptului în cu totul alte scopuri decât cele avute în vedere prin norma juridică ce-i stă la bază, scopuri considerate ca incompatibile cu interesul obștesc și exigențele normelor de conviețuire socială". Această abatere semnifică nu uzul, "ci abuzul de drept, trecerea exercițiului dreptului de la normal la anormal, scoaterea lui de sub protecție juridică și expunerea sa sancționării"119. Deci, în mod obișnuit, abuzul de drept este sancționat prin refuzul concursului forței
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
un al patrulea și anume leziunea. S-a apreciat că în măsura în care s-ar ivi cazuri de încheiere a unor acte juridice lezionare, acestea pot fi desființate pe motiv că dreptul a fost exercitat contrar scopului său social-economic și regulilor de conviețuire socială. Inspirat din aceste soluții ale literaturii și practicii, noul Cod civil a reglementat și leziunea ca viciu de consimțământ. Astfel, după ce în al. 1 al art. 1206 prevede că, "consimțămâtul este viciat când este dat din eroare, surprins prin
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
1864. Doctrina și practica dreptului civil apreciază, că ori de câte ori s-ar ivi cazuri de încheiere a unor acte juridice civile lezionare, acestea pot fi desființate pe motiv că dreptul a fost exercitat contrar scopului său social economic și regulilor de conviețuire socială. Se apreciază că un act juridic este lezionar ori de câte ori apare un dezechilibru între prestațiile contractanților, concretizat într-un prejudiciu ce rezultă pentru una dintre părți din inegalitatea valorii prestațiilor (a văditei disproporții valorice a celor două prestații). Reglementând capacitatea
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
dânsa" (art. 1008 din Codul civil de la 1864). Condiția este imposibilă atunci când evenimentul sau faptul nu se poate realiza fizic ori juridic. Condiția este ilicită când evenimentul sau faptul este interzis de lege și este imorală dacă încalcă regulile de conviețuire socială. Unele precizări se impun în legătură cu împlinirea condiției. Așa cum prevedea art. 1011 din Codul civil de la 1864, împlinirea condiției trebuie să se facă astfel cum au înțeles părțile să fie făcută 278. Iar art. 1012 din același Cod face unele
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
a unei norme care ocrotește un interes general obștesc. Mai precis, nulitățile absolute au în vedere fie lipsa unui element esențial al actului juridic (capacitate, consimțământ, obiect, cauză, formă), fie nesocotirea unei dispoziții imperative a legii sau a regulilor de conviețuire socială. Sub aspect terminologic trebuie precizat că nulitatea absolută este desemnată prin formule ca: "actul este nul de drept" sau "nul" sau "nul de plin drept", sau "actul va fi nul". Nulitatea absolută este în general virtuală, ea nu este
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
VI.7. Efectele nulității VI.7.1. Principii care guvernează efectele nulității Efectele nulității trebuie analizate plecând de la concepția dreptului civil român, axată pe preocuparea permanentă de a salva actul juridic de la desființare, ori de câte ori nu contravine legii ori regulilor de conviețuire socială. De esența nulității este sancțiunea ,care lipsește actul juridic numai de acele efecte care contravin finalității dispozițiilor legale încălcate la încheierea actului juridic civil. În același timp, efectele nulității trebuie privite prin prisma dispozițiilor care reglementează condițiile de valabilitate
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
Man Ray, Marc Chagall, Dylan Thomas și Truman Capote, cei doi au traversat anii războiului în mediul artistic newyorkez, în care s-au refugiat multe dintre numele mari ale artei moderne. Au refuzat să epuizeze, prin discurs și analiză, experiența conviețuirii, preferându-le, în schimb, jocul și umorul: "Nu discutam despre artă... Ne distram doar împreună. Aveam amândoi simțul umorului, și ne făcea plăcere să ne bucurăm de el. Dar despre probleme tehnice, filosofice sau psihologice... nu am avut nevoie să
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
contractului îl constituie prestațiile la care s-au obligat părțile: aporturile asociaților. El trebuie să fie determinat sau determinabil, să constea într-o prestație a celui care se obligă, să fie real, posibil, moral și să nu contravină regulilor de conviețuire socială. Obiectul societății constă în activitățile pe care urmează să le realizeze societatea respectivă, activitățile care le va desfășura societatea respectivă: producție, comerț, import-export, prestarea de serviciu, executarea de lucrări. Obiectul de activitate al societății trebuie arătat în actul constitutiv
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]