3,539 matches
-
este antropologia trupului opac, pe care o construiește "noul umanism" postmodern. Despre consecințele ei, să se vadă capitolul următor. Dar iată ce zice Părintele Stăniloae: Destinația trupului este ca spiritul uman să lucreze prin el la transfigurarea sau spiritualizarea întregului cosmos, a întregii naturi. El trebuie înnobilat și transfigurat sau spiritualizat în simțurile lui, pentru ca prin el să transfigurăm lumea. Pilda și puterea aceasta ne-o dă Hristos"64. Numai un trup perfect sănătos spiritualicește, ca al lui Iisus, putea să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
stă aprinsă" (Moarte, tu îmi pari...). Oricât de căzută, Dumnezeu încă nu și-a retras din lume ultima făclie, care dă speranța învierii. Cum poate să apară ordinea în haosmos, lumina în întuneric? Altfel spus, cum poate haosmosul să devină cosmos? Răspunsul e: prin curmarea crizei sacrificiale, care înseamnă întoarcerea cu fața spre Creator, iar nu spre diavol. Or, numai raționalismul justiției, rupt de actul sacrificial hristic, nu e suficient pentru a reîntrona comuniunea dialogică în lume. "Sacrificiul atrage atenția René
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
patul, căci autorul lui nu-i demiurg, ci pictor. Scriitura, așadar, este un fard care disimulează mortul sub aparența viului: "Pharmakon-ul introduce și adăpostește moartea. El compune chipul agreabil al cadavrului, îl maschează și îl fardează"108. Transformă, altfel spus, cosmosul în cosmetic, în mască, răsturnând ordinea cetății în teatru. Dacă ne gândim bine, Eminescu nu definește altfel poezia în Epigonii. Oare o face grație unei lecturi de felul celei a lui Derrida, care abia el descoperă adevărata textură din Phaidros
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că Universul însuși este Dumnezeu, într-o plinătate dinamică, nu eonică, ci holonică. Pare să existe unele asemănări dintre Universul gnostic și cel al lui Eminescu, privirea lor fiind arheală. Însă, în definitiv, neo-gnosticii extind conceptul de Dasein la întreg cosmosul, nemaiexistând diferență între Sein și Dasein, extirpând, altfel spus, orice diferență ontologică. De aceea, filosofia și teologia gnozei nu se diferențiază esențial de ale masoneriei, coborându-se la nivelul ethosului macrofizic din sistemul celor trei materii lupasciene, fiind, paradoxal, un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Mihai Drăgănescu), adică e Arheul arheilor, în limbaj eminescian. Acest Dumnezeu nu a creat lumea prin logosul oral, ci este un scriptor universal. "Scrierea" lui se supune principiului transversaliilor: scrie, parcă, pe o "sugativă", căci desenele sale difuzează penetrând întregul cosmos, spiritualizându-l. În consecință, nemurirea sufletului se extinde la toate viețuitoarele, de la infuzor la om, dar la nivel de specie, iar nu de individ. Individul e nemuritor prin specie. Faptul exclude posibilitatea metempsihozei din religiile orientale. Pare și o justificare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
monismului divin a deschis calea postmodernă a filosofiilor post-identitare, ființa nemaifiind repetiția Unului, ci totdeauna repetiție cu diferență. Din păcate, filosofiile postmoderniste ale diferenței (care se revendică din simulacrele lui Platon și din măștile nietzscheene) pierd onticitatea lumii, înlocuind omogenul (cosmosul) cu o eterogenitate nestăvilită ca haosmos. Autonomizate, ambele direcții alunecă spre extreme. Or, trionticitatea lupasciană depășește în chip remarcabil orice formă de metafizică autarhică, reapropiindu-se de spiritul Treimii creștine. În ontologia lupasciană, atât monismul, cât și dualismul sunt abolite în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
toate descoperirile tehnico-științifice. Toată lumea ar trebui să aibă acces gratuit la informațiile tehnico științifice și culturale, comoara cea mai prețioasă a omenirii, de care trebuie să beneficieze toți locuitorii pământului. În timp ce unii oameni vor face o plimbare de agrement în cosmos, alți oameni trăiesc într-o mizerie și sărăcie inimaginabilă (locuiesc în boscheți, mănâncă ce găsesc în gunoaie) și sunt analfabeți. Cei bogați le dau celor săraci, cu diverse ocazii, câte o pungă cu mâncare. Aceasta nu-i salvează. Toți oamenii
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
nu au acces la o locuință. Aceasta este o anomalie. În momentul de față, un număr restrâns de oameni au în proprietate averi fabuloase, în timp ce majoritatea populației este abandonată în sărăcie și ignoranță. Unii își permit vizite de agrement în cosmos, în timp ce alți membrii ai societății sunt analfabeți, fără ocupație. Să luăm exemplu de la unele țări nordice, care câștigă bani și se întrețin din cultivarea florilor și a legumelor. Unele terenuri din România, rămân nelucrate, în timp ce există șomeri, oameni săraci și
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
animalice. Aceast] idee de animalitate ca principiu str]în, foarte îndep]rtat de spirit este una str]veche, folosit] adesea pentru a dramatiza conflicte psihologice intense între virtuți și „bestia interioar]”. Sufletul uman apare atunci că un intrus izolat în cosmosul fizic, un str]în aflat departe de c]minul s]u. Acest dualism acut și simplu a fost important pentru Platon și pentru primii gânditori creștini. Ast]zi are, probabil, mai putin] influent]. Atitudinea să dezaprobatoare fâț] de motivele naturale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]nirea, moartea, infertilitatea, durerea, furia, dușm]nia, ignoranța sau greșeală, minciună etc. Acestea sunt universal acceptate de toate fiintele conștiente, deoarece se spune c] binele absolut devine posibil atunci cand întreaga lume se poate bucura de lucrurile bune pe care cosmosul le ofer]. Totuși, binele absolut se identific] cu armonia complet] a ordinii cosmice și naturale, caracterizat] ca fiind rita: acesta este scopul creator care circumscrie comportamentul uman. Prin urmare, ordinea social] și moral] este conceput] ca fiind în corelație cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care stoicii - și în special descendentul lor român, Cicero - au folosit-o în formularea primelor principii explicite ale dreptului natural. Stoicii au respins modelul biologic al lui Aristotel folosit în explicarea proceselor naturale. Ei au formulat un model deterministic al cosmosului în care unitatea - și, astfel, interconexiunea - tuturor lucrurilor era o tem] central]. Aceast] tem] a dat naștere unei abord]ri diferite: spre deosebire de Aristotel care a încercat s] identifice elementul dinstinctiv al unei naturi pentru a o caracteriza (metod] care sublinia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ei au p]strat totuși accentul pus de Aristotel pe importantă rațiunii în ființele umane, deoarece cosmologia lor plasa ordinea rațional] în centrul tuturor lucrurilor. Rațiunea uman] era astfel o scânteie din focul creator, din logos, care ordona și unifica cosmosul. Prin intermediul acestei conexiuni stoicii au fost capabili s] formuleze tr]s]tură dinstinctiv] a eticii dreptului natural; dreptul natural, dreptul naturii, este dreptul naturii umane reprezentate de rațiune. Rațiunea putea fi ins] manipulat] pentru a servi interese particulare mai degrab
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
își face credincioși păsările câmpului”. Din cortegiul de nebuni sau de neînțeleși ai satului fac parte și Hălărip, Dandanel, Gaber, Rican, Bembea, fiecare cu povestea lui. Aceștia par mai degrabă înfrățiți cu natura decât cu oamenii și parcă aparțin unui cosmos bântuit de vedenii ce vin din genuni. Câteva povestiri punctează conflictul dintre o lume arhaică și cutumele mai noi ale satului: Lefterie și Radu, doi paria care trăiesc în bălării, sunt ei înșiși bălării; văduvul Dandanel „e ca un mag
VIZIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
aud cucul cântând” sau Comedie cu olteni, București, 1970; Scânduri pentru tron împărătesc, București, 1970; Concediu pierdut, București, 1971; Mitu și Nate, făcători de minuni, București, 1971; Picătura de venin, București, 1975; Lupii de mare, București, 1975; Doi olteni în cosmos, f.l., 1976; Frumoasele olandeze, București, 1978; Comedii cu olteni, București, 1980. Repere bibliografice: Bogdan Ulmu, „Judecata de la miezul nopții”, RL,1975, 2; Romulus Diaconescu, „Chitara dragostei”, R, 1975, 6; Popa, Dicț. lit. (1977), 613-614;Alecu Ivan Ghilia, Revigorarea unei scene
VLAD-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
istoria? astfel: Mircea Eliade susține În articolul Destinul culturii românești că Miorița și Meșterul Manole sunt capodoperele spiritualității românești, iar literatura română modernă s-a dezvoltat În prelungirea creației folclorice. O trăsătură esențială a neamului românesc ar fi simpatia față de Cosmos care nu se prezintă ca un sentiment păgânesc, ci ca o formă a spiritului liturgic creștin. Regăsind această liturghie cosmică În folclorul românesc, având În centru misterul Morții salvatoare și al jertfei de sine, Eliade conchide astfel: Mircea Vulcănescu credea
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
rolul lui în Univers. Consider că publicarea cărții De la macro la microunivers, autor prof. Irina FRUNZĂ, constituie o completare necesară și deosebit de utilă la materialele bibliografice existente în domeniu. Recomand cu deosebită căldură publicarea cărții. PREFAȚĂ Într-un opțional al Cosmosului s-ar necesita schițarea căii destul de anevoioase și întortocheate, însă creatoare a omenirii pășind spre imaginea din prezent a lumii ce ne înconjoară. Îmi propun să vă călăuzesc pașii spre măreția acestei lumi, parcurgând etapele definitorii ale înțelegerii profunde, exacte
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
s-a înfățișat, de-a lungul mileniilor, cu chei din ce în ce mai perfecționate, ce i-au îngăduit deschideri tot mai largi spre adevăr, înțelegând mai profund, mai exact structura macrocosmică din care face parte. Nici azi cheile nu sunt desăvârșite și înțelegerea Cosmosului nu e deplină. Cunoașterea nu poate atinge desăvârșirea, ci doar se apropie mereu de ea, astfel încât tabloul lumii devine din ce în ce mai complex. Omul a făcut un salt imens, împins de necesitățile sale și bazat pe rațiunea sa, pe instrumentele din ce în ce mai perfecționate
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
mecanica cuantică, fizica nucleară. Cosmogonia - numită și mitul creației, reprezintă un set de credințe, într-o formă de legendă, cuprinzând apariția vieții pe Pământ, ca urmare al unui act creator (mitologia greacă , akkadiană , egipteană , chineză , panteistă). Are drept obiectiv tot cosmosul, însă de data aceasta se studiază nașterea corpurilor cerești (planetele, Soarele, cometele, asteroizii, stele) și primele cosmogonii lipsite de suportul analizei cantitative și necunoașterea era suplinită cu o bogată imaginație, uneori remarcânduse o intuiție a dimensiunii cosmice la hinduși, urmate
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
î.e.n., ceea ce se pare că a fost primul catalog de stele din istoria științei, cuprinzând 800 de aștri. Venus (Marea Albă) și Jupiter erau de asemenea observate și ciclurile revoluțiilor cunoscute. Astronomia sumeriană, devenită apoi asirobabiloniană cu primele consemnări despre cosmos de acum două milenii înaintea erei noastre. Învățații Babilonului au avut o contribuție esențială în «cartareaă cerului pe baza celor 12 constelații zodiacale și au făcut liste precise ale constelațiilor și ale pozițiilor lor relative, pe care grecii au reușit
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
esențială pentru astronomie, postulează că toate corpurile sunt legate printr-o forță unică de atracție reciprocă, aceasta fiind proporțională cu produsul maselor care se atrag și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele, lucru valabil și pe Pământ și-n cosmos.. Explică sistemul copernican, arătând că mișcarea planetelor în jurul Soarelui e datorată forței de atracție a acestuia, extinzând principiul și la mișcarea altor corpuri cerești din Univers. Să nu uităm că el a inventat telescopul, bazat pe o oglindă concavă, a
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
10 miliarde de ani 8. Universul azi - 15 miliarde de ani 3.2 Radiații remanente de la explozia inițială a Universului În anul 1965, doi astronomi americani, Arno Penzias și Robert Wilson au reușit să capteze niște unde radio venite din Cosmos. Mai târziu au sesizat că aceste radiații vin din toate direcțiile spațiului cosmic, nefiind caracteristice unui anumit astru. Datorită teorie marii explozii, această radiație ar fi un rest al căldurii inițiale a Universului, corespunzând radiației emise acum 300.000-400.000
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
modernă exploratorii noștri sunt roboți care se substituie simțurilor omenești, oferindu-ne imaginea Sistemului Solar. Rachetele spațiale se utilizează doar o dată, în timp ce naveta spațială este vehiculul ale cărui componente sunt reutilizate, excepție făcând rezervorul exterior. Navele spațiale sunt lansate în cosmos cu ajutorul rachetelor ce au la bază motoare foarte puternice, astfel încât să poată să învingă gravitația Pământului. Principiul lor de funcționare este asemănător motoarelor cu reacție , deplasându-se înainte cu ajutorul jetului de gaze ce rezultă din arderea combustibilului. Cunoașteți faptul că
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
pentru că cerneala nu circulă spre hârtie. Ieșirea a fost găsită, în anii 70 la Uzinele Chimice din Chișinău care au inventat creionul chimic. Timp în care savanții americani au cheltuit peste un milion de dolari pentru rezolvarea problemei scrisului în cosmos...; Comunicarea în spațiul cosmic se face prin radio, deoarece nu avem un mediu de propagare a sunetului; Gravitația Pământului atrage cu aceeași forță nava și astronauții din interior, dar neexistând nici o forță care să-i atragă înspre navă, aceștia plutesc
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
este spațiul în care omul își dezvăluie ființa, iar această ființă este eterna devenire. Este o formă prin care imaginea renunță la tăcere pentru a rosti destinul unei ființe, incertitudinea și speranța, durerea și bucuria, pulsația gândului care străbate dimensiunile cosmosului. Cuvintele sunt memoria imaginilor prin care Ființa pătrunde în spațiul inefabil al misterului spre a-și afirma Prezența. Avem astăzi posibilitatea ca prin intermediul imaginilor televizate să transmitem valori celor care vor să le privească și celor care nu pot decât
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
în gândirea modernă, spre abordări care consideră că ritmul depinde de felul în care este receptat. În Paul Valery and the Search for Poetic RhythmDavid Evans notează, de exemplu, faptul că Valery refuză modelul romantic al mimesisului ritmic, fondat pe cosmos, natură sau corp uman și demonstrează că ritmul nu semnifică prin patternuri, ci prin suprapunerea complexă a ritmurilor multiple Sesizarea lui este adesea independentă de numărare pentru că ritmul este ca un val, ca un mecanism ondulatoriu care atrage atenția într
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]