8,430 matches
-
de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Citește mai mult Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Citește mai mult Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
și trase un jet de raze fierbinți în cercul de la brâul lui Mărțișor. Cercul de foc dispăru. - Mai vrei să vezi? întrebă căpcăunul. - Mai vreau! zise Mărțișor. Și căpcăunul mai trase un jet în cercul următor, eliberându-i mâinile până la cot. - Ești un bun ochitor, dar nu cred să le distrugi pe toate de la prima lovitură. - Ia mai lasă-mă în pace! Vrei să te eliberezi, ai? Crezi că sunt prost? Am vrut să-ți arăt ce pot! - Păi, asta e
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
de ură, Știu că totul are-un preț, Îi urăsc... dar cu măsura. Când pe scena își fac vânt Ascultați cum dau din gură, Mint de sting și n-au cuvânt... Dar urâți-i cu măsura! Bagă mâna pan’ la cot Din reflex, tot timpul fură, Fură chiar și-n zi de vot... Dar urâți-i cu măsura! Pasiune, scârba, ura Și dispreț... dar cu măsura! Citește mai mult Pentru ei am doar dispreț,Scârba și un strop de ură,Știu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
discriminat ca neam! când stăpân îi e străinul, să-l țină în jug sau ham! -Hoților ce-ați vândut țara pentru faimă, pic cu pic! Ne-ați înșelat așteptarea, de-am ajuns neam de nimc! Vă luptați și dați din coate, să ajungeți la ciolan! Sub lozinca, LIBERTATE, neamul l-ați făcut dușman! De tăișul lăcomiei, nici pădurea n-a scăpat! Să simțim palma prostiei, fără aer ne-ați lăsat! Ați dat pe nimica toată, la stăini interesați, bogăția adunată de
REMEMBER 1989 -ÎN MEMORIAM, EROII REVOLUȚIEI- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376696_a_378025]
-
mea„ , spunea ea de fiecare dată, cu mândrie. Singură își lucrase rochia, dintr-un material ieftin, dar de efect. Cu platcă și corsaj în joc de linii, la fel și partea de jos, amplă , în șase clini, cu mâneci peste cot și încrețite pe umăr, tinerească. În dungi bej - maron, culoarea ochilor. Și pantofii cei noi, aduși de la oraș de fratele mai mare, erau în ton cu rochia. Nu, gentuță încă nu avea, doar mergea acolo să danseze! „Dar să-i
PRIMUL BAL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376788_a_378117]
-
Traseul mă coboară printr-un drumeag maroniu de pământ, pătruns pe-alocuri de vârfuri de piatră lustruită de ploi și smocuri de iarbă, oaze de verde persistent până-n iarnă și dincolo... Dar șirul visării se rupe. Alături de cărăruie, la câțiva coți în josul curmăturii, o tânără își privește a durere și neputință glezna, pesemne luxată... Grăbesc pasul, atras de imperiul necesității de-a da un prim-ajutor, mai ales că un scâncet subțirel de suferință mă-ndemnase. După imobilizarea piciorului chinuit, sunt
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
CĂSĂTORIE, de Magdalena Brătescu, publicat în Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014. (FRAGMENT DIN ROMAN) Eva a primit un buchet de flori în cabina pe care o împărțea cu alte trei acrițe tinere și zănatece. Acestea și-au dat coate și au pufnit în râs, vorbind tare chiar în prezența ei, știind că nu înțelegea bine ebraica, deci își puteau bate joc de ea fără teamă că le-ar putea răspunde. Avea de rostit în scenă doar două replici. Le
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
Leo. Inevitabilul se produsese. Jaime nu concepea să-și încheie ... Citește mai mult (FRAGMENT DIN ROMAN)Eva a primit un buchet de flori în cabina pe care o împărțea cu alte trei acrițe tinere și zănatece. Acestea și-au dat coate și au pufnit în râs, vorbind tare chiar în prezența ei, știind că nu înțelegea bine ebraica, deci își puteau bate joc de ea fără teamă că le-ar putea răspunde. Avea de rostit în scenă doar două replici. Le
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
în asta? Cum să nu vrei să rămână lucrurile așa? Toți recomandă să nu schimbi niciodată o tracțiune care te-a purtat spre succese durabile! Poate ne-am molipsit de cumpănire de la Cibinul traversat de poduri frumoase, râul care dă cotul moale, cu apă aproape stătătoare, între malurile umbrite de sălcii aplecate spre ochiul apei, într-o oglindire care îmbie la ... reflecție. În Piața Cibin, țăranii nu... precupețesc. Așezați reglementar, cu șorțuri curate, licență și prețuri la vedere, te tratează cu
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
existența. Întâmplarea pe care am să o istorisesc s-a petrecut demult... tare demult. Era în decembrie 1961. Iarna își intrase în drepturi, asprind zăpada și împodobind ferestrele cu minunatele și inegalabilele sale flori de gheață. În odăița de pe strada Cotului - stradă dispărută odată cu construcția magazinului Central - o sobă mică de tuci izbutea cu greu să țină gerul la distanță. Era ajunul de Moș Nicolae. De mult îmi lustruisem ghetuțele și le așezasem pe pragul ușii, alături de nuieluța Moșului, împodobită sărbătorește
CEA DINTÂI DURERE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372612_a_373941]
-
ziua în dughene de lemn cu podele vechi ce miroseau mereu a gaz de lampă îmi plăcea mirosul acela priveam chipurile femeilor aveau pe buze ruj roșu și alunițe făcute cu creionul unele purtau pălării altele doar mănuși lungi până la coate pe una din ferestrele dughenelor scria “intrați la george și tatăl - cele mai noi costume” pe colț era o dugheana mică cu perdele grena din catifea doamna vindea cupoane de material îmi zâmbea prietenos de câte ori mă vedea “poți să vii
STRADA... de ANGELA BACIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372643_a_373972]
-
ziua în dughene de lemn cu podele vechi ce miroseau mereu a gaz de lampă îmi plăcea mirosul acela priveam chipurile femeilor aveau pe buze ruj roșu și alunițe făcute cu creionul unele purtau pălării altele doar mănuși lungi până la coate Citește mai mult nici o emoție nu mai ampoemul acestei străzi cunoscut de el ți-l amintestiincepusem să-l scriu acum vreo câțiva ani ridicăm un turn puneamcaramida pe cărămidă mortar cărămidă apoi așezăm testamentul venea fără grabă la prima vedere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
de fumintram ziua în dughene de lemn cu podele vechi ce miroseau mereu a gaz de lampaimi plăcea mirosul acela priveam chipurile femeilor aveau pe buze ruj roșu și alunițe făcute cu creionulunele purtau pălării altele doar mănuși lungi până la coate... III. POEM PENTRU MAMA, de Angela Baciu, publicat în Ediția nr. 60 din 01 martie 2011. Tuturor femeilor lumii și în special mamei mele dragi le urez “LA MULȚI ANI!”să fie fericite și iubite ! Poem pentru mama scrisoare pentru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mașina își tăia drum spre casă prin întunericul nopții de vară. Viorel îndrăzni să spargă tăcerea ce se lăsase și să întrebe dacă mai merg în club. Mihai îi dete un cot în coastă făcându-i semn să tacă dar Robert care era la volan se întoarse spre Nicu și dând din cap întrebă scurt - Încotro? - Acasă, pe mine mă lăsați acasă. Scârțâitul frânei pe asfalt sfâșie liniștea nopți trezind câinii din
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372696_a_374025]
-
tandră și iubitoare. Mamele lor fuseseră mai mult decât vecine, fuseseră prietene bune. Se ajutau și se sprijineau una pe alta de câte ori aveau nevoie... Oftă lung și se așeză pe bordură. Nu avea chef să intre în casă. Își așeză coatele pe genunchi și își spijini capul în mâini. Își aducea aminte anii copilăriei la sărbători când mama lui îi zicea lu' mama Gina - Împrumută-mi și mie o fată, că tu ai două, că uite năzdrăvanul meu nu mă ajută
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372696_a_374025]
-
minier al Zlatnei. De bine de rău noi ucenicii aveam asigurată o alimentație destul de consistentă față de alte categorii, pentru acea vreme. De muncit munceam cu toții în aceleași condiții, ucenici, civili și deținuți. Căci aveam colegi de muncă cu care lucram cot la cot, deținuți și civili. Să nu se creadă cumva că acești deținuți erau niște îngerași, ci aveau de executat foarte mulți ani de închisoare. Nici care mai puțin de zece ani. Ce hrană primeau acești deținuți când porneau spre
DESPRE MINERI ŞI MINERIT...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372789_a_374118]
-
Zlatnei. De bine de rău noi ucenicii aveam asigurată o alimentație destul de consistentă față de alte categorii, pentru acea vreme. De muncit munceam cu toții în aceleași condiții, ucenici, civili și deținuți. Căci aveam colegi de muncă cu care lucram cot la cot, deținuți și civili. Să nu se creadă cumva că acești deținuți erau niște îngerași, ci aveau de executat foarte mulți ani de închisoare. Nici care mai puțin de zece ani. Ce hrană primeau acești deținuți când porneau spre punctele de
DESPRE MINERI ŞI MINERIT...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372789_a_374118]
-
a dat să spună fraza de bun venit, aia la care lucrase o săptămână. Marele Poet s-a uitat cu mirare, sau poate chiar cu scârbă la el și nu s-a oprit o clipă, în schimb a primit un cot în stomac de la un însoțitor, că parcă stătea puțin în calea maestrului. Bietul băiat simți că-i dau lacrimile (era un naiv desigur), interveni însă prietena lui și-l trase mai la o parte, fiindcă hoarda se repezise deja la
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
primele lui poezii au produs un frison în literatura vremii, apoi facultatea muncitorească, la fără frecvență, cum la îndemnul unor oameni de mare încredere debutase în presă și desigur cum se cunoscuse El cu marele său prieten, Sandu, cum amândoi, cot la cot, umăr la umăr, mai ceva ca doi frați, au biruit piedicile care le stăteau în cale, că atunci nu era ca acum când toate porțile sunt deschise pentru cei ce au impresia că știu să scrie. Daar, fiți
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
poezii au produs un frison în literatura vremii, apoi facultatea muncitorească, la fără frecvență, cum la îndemnul unor oameni de mare încredere debutase în presă și desigur cum se cunoscuse El cu marele său prieten, Sandu, cum amândoi, cot la cot, umăr la umăr, mai ceva ca doi frați, au biruit piedicile care le stăteau în cale, că atunci nu era ca acum când toate porțile sunt deschise pentru cei ce au impresia că știu să scrie. Daar, fiți fără grijă
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
de pe bancheta din spate, de unde se auzise râsul înfundat al cuiva. - Ha, ha! Erau doi tineri caraghioși, domnule agent-șef principal, răspunse imediat plutonierul de jandarmi. Se pupau în draci, cu gesturi care mi-au provocat râsul, preciză el, dând coate studentului ce nu contenea să râdă. - Mda, bine! Se pupă și ei cum știu și cum le place... Urmărește graficul de patrulare, domnule Mititelu, iar voi, ceilalți, căscați ochii bine și nu scăpați nimic din face obiectul muncii noastre! dădu
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
zglobiu. Dar, nedumerirea le fu augmentată când realizară că lumina ce cădea din tavanul peșterii avea o intensă nuanță albastră-liliachie, părând a proveni de la o sursă artificială. Înfricoșate umbre în mișcare străjuiau pereții mai îndepărtați. Patriarhul și Doc își dădură coate, mai mult spre întărâtarea lui Papa: -Ce-i cu umbrele astea? Ia te uită, par să fie niște cavaleri prinși într-o cavalcadă! zise cu voce fermă Patriarhul. -Ba, mai curând, niște hoți furișați... la vânătoare de comori... plusă Doc, sensibilizat
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
fiind dedicat memoriei fondatorului acestei Sărbători a Cărții, Alexe Rău, fostul director general al respectivei instituții, poet si filozof, om de cultură de amplitudine europeană. Desigur, cei care știu că sunt doar un sătean de pe malul Moldovei își vor da coate, cârcotind asupra incompatibilității statutului meu social cu anvergura culturală a Chișinăului. Parcă aud dintr-un “ungher” virtual întrebarea insinuantă: “Cu ce treburi tot trece Prutul dăscălașul acesta dedat la fapte care nu-s de traista lui?” Așa este, dragii mei
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VI) – AM FOST, DIN NOU, LA CHIŞINĂU… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372194_a_373523]