3,263 matches
-
freca mecanic de pantalon, vârând-o din minut în minut în buzunar. Ticul avea părțile lui bune, îl ținea ocupat. Când se întorcea cu spatele la clasă, îi descopereai pata albă de pe crac, suflată în pudră de făină. De-atâta frecat, pantalonul crăpase, curgeau ațele din el. Probabil că nevastă-sa i-l cususe o dată, de două ori, de zece ori, dar, până la urmă, renunțase și ea și-acum buzunarul flutura ca o batistă fiartă. Recitalul putea începe. Belcin striga catalogul rar, poticnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dispăruse. La fel și salariul, cuprins de opt ani în aceeași „anvelopă de 14 %“ (mă gândeam întotdeauna la un cauciuc de mașină). Salariile păreau la fel de moarte ca noi: înghețaseră perpetuu, ca dinozaurii, cuprinse de-o glaciațiune totală și ireversibilă. Îți crăpa obrazul de rușine când băgai mâna-n portofel. Așa dispăruseră și multe alte lucruri, despre care elevii, și-apoi studenții mei citiseră doar în cărți. Zburaseră bideurile (closete mai mici și joase, cu robineți și fără capac, puse-n fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făcut încă un semn, de data asta să ieșim. Am oprit motorul și-am coborât. Ploua atât de rău, că apa ți se scurgea peste tot: în gură, prin haine, în ghete. Ca într-o povestire de Bradbury. Mihnea a crăpat o ușă de lemn și ne-a împins înăuntru. Din când în când, privea peste umăr. Apoi a aprins lumina și-am tropăit cu toții într-o cameră mare, albă, cu miros de cherestea. Maria s-a apucat să caute păienjeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să răspunzi, senin și optimist ca un veteran de război, „sunt critic literar“ sau să scoți din portofel cartea de vizită: „Scriitor/Writer/Écrivain“. Erau vremuri frumoase, mai sunt poate și-acuma, n-am mai stat să număr; nu-i crapă nimănui obrazul de rușine. Am renunțat deci la meserie înainte să mă apuc de ea. Într-un fel, mințeam în continuare, pentru că, dincolo de catedra de la înălțimea căreia le înșiram studenților povești, rămăsesem tot un fel de „critic literar“: aduceam cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
35 de grade la umbră. După o oră, te întorceai acasă plângând, cu pete roșii, maro și cafenii pe brațe. În iulie, curgeau apele pe tine și-n plus te luau pe sus migrenele. Parcă razele fuseseră lansate să-ți crape capul, sfredelind ce mai rămăsese intact din creier. Așa strălucea noul soare, îmbunătățit. Laptele parf, băncile de lemn, soarele. Schimbaseră tot decorul. Nimeni nu ceruse nimic, dar lucrurile nu mai arătau la fel, vârtejul trecuse și luase cu el case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
New York. Robanii veneau și ei cu jandarmii, se urca dealul în forță, călare, și, pe întuneric sau la lumina torțelor, începea bătaia. Oamenii se loveau puternic, cu plăcere, chiuind de nervi și bucurie. Din jumătate în jumătate de secol, mai crăpa țeasta câte unuia și, odată cu sufletul nefericitului, se ridica la ceruri o binemeritată pace. Bătaia se-oprea, la fel furturile: un armistițiu nesigur, dar durabil, se instala între părți și toată lumea cobora la cârciumă, unde Robanii făceau cinste. Așa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Călcam pe vârfuri, marmura părea umplută cu pungi de întuneric, oricând putea să-ți scape piciorul. Ne-am oprit profesionist, lângă ușă, cu lanterna stinsă. Nu se-auzea nimic, hârtiile se odihneau înăuntru, cu certificatul meu pierdut printre coperți. Am crăpat ușa catedrei, luminând de jur-împrejur. Sadoveanu, Filimon și Maiorescu dormeau laolaltă, lipiți de pereți; îi pândeau vazele cu mușcate și violete. Pe mese, lângă referatele uitate de studenți, sclipeau vreo două farfurioare de ceramică. Sus, pe dulap, o pendulă miniaturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am smucit zăvorul, cu tot cu lacăt: a culisat pe loc, eliberând ușa. Când am tras de ea, după un clănțănit, au sărit bucăți de praf și moloz, pe care Mihnea s-a repezit să le prindă în brațe. Cu grijă, am crăpat ușa, doar cât să putem intra. „Hai, maestre...“, l-am îndemnat, „Lasă pietrișul și vezi dacă încapi!“ Ne-am turtit între zid și cantul ușii, Mihnea mi-a trecut lanterna și, plini de praf și de speranță, am pătruns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe vremuri. „După ce trece controlul la unguri, încuiați cu-ambele încuietori și trageți și lanțul de siguranță. Sticla o puneți între ușă și lanț. Doar așa se blochează perfect; altfel, vă deschide cu cârligul.“ Mai auzisem de povestea asta, ungurii crăpau ușile de trecere dintr-un vagon de dormit într-altul. Nimeni nu știa dacă o făceau intenționat; până și controlorii austrieci se încuiau în cabine și nu mai ieșeau până la Brück-an-der-Leita. Până la Budapesta, auzeai numai tropăieli pe holuri, unii bocăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Michelangelo a fost al nostru; Jos Iliescu!, la fel; Invitation e făcut tot de noi. Două decenii de sabotaj cibernetic.“ „Invitation?“, am verificat, „Cel de la Jocurile Olimpice?“ „Exact. Le-am pus nume pitorești, educative, care să arate bine, înainte să-ți crape calculatorul. Ăsta îți aprindea o torță olimpică pe ecran, care însă nu venea de la Torino și-ți ardea în câteva secunde sectorul de boot.“ „Frumoasă realizare...“, am recunoscut, aproape invidios. „Mulțumesc.“, a zis scriitorul, din sac. „De fapt, algoritmii rulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
față abordează critic memoria națională românească, urmărind, cu instrumente deconstrucționiste, să înțeleagă geneza culturală și prefacerile succesive ale memoriei istorice românești în decursul timpului prin demontarea logicii în baza căreia aceasta a fost construită. Acest tip de abordare speră să crape o deschidere înăuntrul principiilor constitutive din spatele construirii socio-culturale a memoriei naționale, aruncând astfel lumină asupra mecanismelor și proceselor aflate la lucru în facerea și prefacerea conștiinței istorice românești. Ca atare, având în vedere gradul destul de ridicat de ezoterism conceptual precum și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
monumentalistă" selectiv sacralizată la "istoria critică", o istorie nu atât "judecătoare și acuzatoare" precum își dorește Nietzsche (1998, p. 176), cât mai curând reflexivă și meditativă. Manuale de istorie precum cele coordonate de S. Mitu (1999) și N. Dumitrescu (1999), crăpând și mai larg breșa deschisă de L. Boia (1997), au scos trecutul istoric românesc de sub aureola sacrosanctă care a circumscris-o. Deposedarea istoriei naționale de haloul său sacru de către noua atitudine critico-relativizantă avansată de perspectiva postmodernistă îmbrățișată de L. Boia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ta să fie! Eu strig: A ta! Într-un cuvânt... într-un cuvânt... ați venit la noi... în gazdă? — Da, pentru câtva timp, probabil, zise prințul, parcă bâlbâindu-se puțin. — Prințe, mama vă roagă să poftiți la dânsa, strigă Kolea, crăpând ușa. Prințul dădu să se ridice ca să plece, însă generalul își puse mâna dreaptă pe umărul lui și, cu acest gest prietenesc, îl făcu să rămână pe canapea. — Ca adevărat prieten al tatălui dumneavoastră, spuse generalul, vreau să vă previn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cresc și camelii.“ „Dă-mi voie, dar nu poți fi sigur, dacă nu ți le dă?“ „Mă pun în genunchi, mă târăsc la picioarele lui până mi le dă, fără camelii nu plec!“ „Și când te duci?“ „Mâine cum se crapă de ziuă, la ora cinci.“ „Ei, să fie într-un ceas bun!“ Și, știți dumneavoastră, mă bucur și eu de bucuria lui: mă întorc la Ordânțev; în sfârșit, trece de ora unu, dar mie povestea asta tot îmi mai dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea? Așa că stau aici și, când nu mai pot răbda, mă furișez în taină pe lângă casa ei, trec pe stradă sau mă ascund după colț. Într-un rând am stat de strajă la poarta ei până a început să se crape de ziuă, mi s-a năzărit ceva atunci. Iar ea m-a văzut de bunăseamă pe fereastră. „Ce-ai face cu mine, zice, dacă ai vedea că te înșel?“ N-am mai putut răbda și i-am zis: „Știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îndrăgostit, că iubirea îi e pătimașă, ar fi respins acest gând, poate chiar cu furie. Și dacă acel cineva ar fi adăugat că biletul Aglaiei este unul de dragoste, că stabilește o întâlnire între doi îndrăgostiți, lui i-ar fi crăpat obrazul de rușine pentru omul acela și, poate, l-ar fi provocat la duel. Toate acestea erau întru totul sincere și el nu avusese niciodată îndoieli și nu-și permisese nici cel mai mic gând „dublu“ cu privire la posibilitatea ca această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
începu să-l privească atent, cu inima zbătându-i-se tare în piept și respirând din greu. Rogojin nu-și întorcea capul și chiar părea că uitase de el. Prințul îl privea și aștepta; timpul se scurgea, începea să se crape de ziuă. Rareori, Rogojin începea să bolborosească cu voce tare, vehement și incoerent; începea să țipe și să râdă; atunci prințul își întindea spre el mâna tremurândă și îi atingea ușor capul, părul, le mângâia, îi mângâia și obrajii... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
păstrate cât se poate de sus? Dar noi nu suntem rasă anglo-saxonă. La noi, după, ce cineva s-a învoit cu Warszawsky să puie țara sub biciul cazacului, ca s-o mâie dinainte până dincolo de Balcani pe un ger de crăpau lemnele și pietrele, în caz de-a se descoperi lucrul, e însărcinat el însuși să conducă cercetările în contra sa, apoi e ales senator, trece în funcții și mai bine plătite și stropește cu noroiul trăsurii sale pe acei pe cari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prefecți. Este vrun Carada printre ei? A numit la Dolj pe Ion Solomon, la Mehedinți, pe visternicul Crăiniceanu, la Gorj pe frate - său, la Vâlcea pe Strehăianu, locțiitor de ban de Craiova pe Vasile Moangă. Între căpitani găsim pe Vasile Crăpatu, Barbu Urleanu, Ion Oarcă, Ghiță Cuțuiu, Ion Urdăreanu, Ghemigeanu ș. a. Corespondența lui cu pașii de din dreapta Dunării o purta un bătrân anume Borănescu. Nu găsim între toți oamenii acești o singură Carada. Unde erau Caradalele patriotice pe atunci? Aci vom
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o discuție serioasă. A discuta va să zică a compara argumentele proprii cu cele ale adversarului și a destinge cu dezinteresare care e mai tare, care e adevărat. Dar când altceva zici, altceva [î]ți răspunde; când dai {EminescuOpXII 321} ici și crapă cine știe unde, când discuția, în loc de-a fi o comparare de argumente, degenerează în ceartă pentru vorbe, în logomahie și subtilități, discuția e stearpă. Am dovedit de zece ori ceea ce nu avea nevoie de dovadă: evidența; am dovedit că deasupra poporului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
efortul admisibil al organismului, i-a pocnit (explodat) un vas de sânge în apropierea inimii și a murit imediat, din cauza hemoragiei interne. Sau un alt caz: O persoană a ridicat o geantă grea, depășind efortul admisibil al organismului, i-a crăpat un vas de sânge în ochi, care, în timp, a determinat pierderea vederii acelui ochi. c. Omul trebuie să respecte perioada nocturnă de somn, din ciclul diurn, pentru refacerea organismului. d. Omul trebuie să-și controleze emoțiile, să le stăpânească
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
somnului trebuincios. Mai este vorba și despre momentul somnului. Suntem dotați cu ceasuri biologice care ne mențin pe un ciclu zilnic. Chinezii din Antichitate susțineau că acest ceas biologic din corpul omenesc funcționează În acord cu ceasul naturii. Când se crapă de ziuă, soarele (care reprezintă polul yang) răsare, iar energia yang din corpul nostru devine, la rândul ei, activă. Când soarele apune, energia yang din corp Începe să scadă, după o zi de muncă. Prin urmare, trebuie ca viața noastră
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
trăi sănătos și mult, trebuie să fim În armonie cu natura. Există În corp un ceas biologic care reglează activitatea sistemului nervos central. De exemplu, pulsul, tensiunea arterială, respirația și metabolismul Își au propriile ritmuri și cicluri. Astfel, când se crapă de ziuă, avem tendința firească de a ne trezi. Când se Înnoptează, ne simțim mai puțin vioi și suntem gata de culcare. Menținerea unui program de viață ordonat, natural stimulează funcționarea ceasului nostru biologic și, prin urmare, funcționarea sistemului nervos
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
zahăr nerafinat și se mănâncă o dată pe zi. Mâncați zilnic carne de rață gătită În aburi sau prăjită, până vă simțiți mai bine. Se fierb În apă la foc iute curmale roșii uscate și boabe de fasole viung până ce boabele crapă. Se adaugă un pic de zahăr nerafinat și se mănâncă de două ori pe zi. Cura este de două săptămâni. Se țin În apă timp de două ore zece curmale și o uncie de Lycium chinese. Apoi se adaugă două
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
fierbe În apă la foc iute coajă proaspătă de pepene verde. Se bea zeama de două ori pe zi. Se țin În apă timp de cinci ore boabe de fasole mung, apoi se fierb În apă la foc mic până ce crapă boabele. Se mănâncă pe parcursul unei zile. Se fierb În apă timp de 40 de minute, la foc potrivit, carne proaspătă de broască-țestoasă și două uncii de mătase de porumb. Carnea se mănâncă și zeama se bea. Laptele de cocos este
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]