4,293 matches
-
se văzu reflectat de suprafața perfect lustruită, iar apoi, pe măsură ce se Îndrepta spre partea din spate a sferei, imaginea i se frânse, fragmentată de șanțurile spiralate. Ajunse la ușă. Se gândi că arăta ca o gură. Parcă era stomacul unei creaturi primitive, gata să-l Înghită. Față În față cu sfera, cu modelul straniu și neomenesc al spiralelor, simți că voința i se topea. Brusc i se făcu teamă. Nu mai era convins că va reuși. „Nu fi caraghios“, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și să-ți rămînă în continuare necunoscut. Ca o veșnică foame de toate. Să-L sorbi și, totuși, să fii mereu înfometat, în creștere. Din încercarea asta nu ieși fericit ci, cumva, aerat. Aproape mirosind a iarbă. Ce minunăție: tu, creatura, să te ridici umil deasupra lumii create. Și s-o ierți, ca pe-un copil ce a greșit. De nu, ajungi să crezi că Dumnezeu e chinul însuși. „-Doctore, dacă ai să simți ca mine” -îi spun-“ai face din
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în stare să și ucid pentru un telefon din partea lui. Acum, era mult mai probabil s-ajung să ucid pe cineva dacă telefoanele nu încetau. Apoi iritarea mi-a trecut și n-am mai simțit nimic altceva decât tristețe. Ce creatură ciudată e viața! Capitolul treizeci și șaptetc "Capitolul treizeci și șapte" N-aș fi putut spune că eram fericită. Dar nici nu eram nenoricită. Sau distrusă, așa cum fusesem când mă părăsise James. Presupun că eram calmă. Acceptasem faptul că viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pierdusem Încă pe nimeni. Oricum, mîntuirea trupului e mai puțin Însemnată decît cea a sufletului, asta o știe orice filozof, inclusiv menajera. Or, medicina nu-și propune salvarea spiritului, nici nu știe unde e, nu vrea decît să repare caroseria creaturii ce vine la ea. După douăzeci de ani de cugetări cubiste am ajuns Însă la concluzia că, de fapt, mîntuirea trupului e mai prețioasă. Iar trupul nu se vindecă cu ajutorul cuvintelor. Nu-ți trece nici măcar un simplu guturai dacă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
incendiat autocarele poliției (!), au aruncat cu pietre. Printre dezlănțuiți, s-au remarcat Însă mulți indivizi dubioși, cu limbaj de tomberon. Secvența următoare: dezastru la televiziune. Și, din nou, așa numiții „demonstranți” s-au dovedit a fi rromi ori simpli imbecili. Creaturi care Înjură, lovesc, sparg, distrug cîteva studiouri fără să Înțeleagă precis de ce o fac. Urmează mesajul președintelui. Pe care se colează opinia guvernului despre cele petrecute: „A fost o Încercare de lovitură de stat”. Încă una. A patra, În numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Miracolele n-ar mai fi avut nimic miraculos de-ar fi fost Însoțite de hohote de rîs. E drept că știind prea bine ce-avea să urmeze, cunoscînd pe dinafară din școala divină primară ori pur și simplu genetic, bestialitatea creaturilor pe care se pregătea nu se va ști niciodată de ce să le salveze sufletul sau ce-au ele acolo, i-ar fi venit destul de greu să se amuze. Cunoașterea, criminalii și atrocitățile Însingurează și nici nu e indicat să rîzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dacă se duce la Slobozia, omul localizat dincolo de perfecțiune va fi Însă obligat de doamnă să-i arate ce poate face un superman În realitate, nu pe pînză, și scăpăm de el. La un moment dat, imediat după curbă, celesta creatură din Slobozia Începe să freamăte și intră-n coliziune cu ea Însăși: „Pe dvs. vă simt mai aproape, aveți acea forță de atracție magnetică, dar selectivă În același timp”. Așa simte ea, pe Înserat, cînd stă singură și coase, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiecare por, celulă, ribozom, genă și fir de păr. Cum am mai mărturisit, am urît Greierul și furnica pentru că-i o mare porcărie, funerară și injustă, greierul fiind cît se poate de simpatic, cîntă și e vesel, iar furnica, o creatură scîrboasă și antipatică ce cară paie ca idioata și-l lasă pe muzician să moară de foame, este simbolul absolut al lipsei de talent, de umanism, al muncii cu un singur obiectiv, mîncarea, obiectivul istoric al românilor, probabil că La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neliniștită, obligatoriu condescendentă și vag Încărcată de curiozitate - determinată de salariile unora dintre suspecți și de faptul că pe alții-i cunoștea lumea, ceea ce a Înaripat Întotdeauna aspirațiile omului din popor. În pivniță Însă, supraviețuia prin Întuneric adevărata atitudine față de creaturile cu studii. Iat-o, după 86 de ani de la scrisoare. A ieșit afară. Apare și-n recentul sondaj printre adolescenți care, la Întrebarea ce părere au despre oamenii instruiți, au răspuns agresați că nu-i interesează, nu cunosc neapărat vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acoperiș de sticlă camuflată. De-a lungul ei era Întinsă o plasă la nivelul primului culoar: Duncan Îi vedea pe oameni printr-o ceață din sîrmă, fum de țigară și lumină artificială, bolnăvicioasă; era ca și cum te-ai uita la niște creaturi aflate Într-o cușcă sau sub apă; păreau niște ființa care nu văzuseră niciodată lumina zilei. Și ceea ce se remarca Îndeosebi, se gîndi el, de la această Înălțime, era mohoreala locului: pardoseala din beton, zidurile vopsite cu o vopsea fără strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era destul de roz de la efortul de a se apleca și a ajunge la pantofi să Înnoade șireturile. PÎnă la urmă nu s-au dus la Grădina Zoologică. Helen spuse că nu-i surîdea ideea de a se uita la atîtea creaturi mici stînd În cuștile lor. O luară Încet și văzură un autobuz pe care scria Hampstead; alergară să-l prindă. Coborîră la High Street, și luară un prînz cu sardine și cartofi prăjiți Într-o cafenea mică, intrară În cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
până când Ben nu mai rezistă și se ridică În scanul Înalt pentru bebeluși, se Întinde și mă ciupește de parcă ar vrea să fie sigur că sunt eu. Ușurarea lor e evidentă când, de-a lungul următoarei jumătăți de oră extenuante, creatura urâcioasă pe care o cunosc sub numele de „mami“ revine. —O să mâncați cereale Shreddies și cu asta basta! Nu, nu avem Fruitibix. Nu mă interesează ce vă lasă tati să mâncați. Richard trebuie să plece devreme. O vizită la fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
avea nimic cu tine. Cum putea bietul Jerry să știe ce fel de femeie sunt, din ce specie nouă? La Londra, la Edwin Morgan Forster, mă consideră ciudată pentru că am o viață personală În afara serviciului. Aici, oamenii mă consideră o creatură anormală pentru că am o carieră În loc de viață personală. Ieri, i-am spus Barbarei că lui Emily Îi place broccoli. Habar n-am dacă Îi place. La EMF, pe de altă parte, pretind că citesc rubrica Lex din Financial Times În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
anual 47,50 £ pentru o lungime de bazin. În fine, eu, care mă așteptam să o văd pe Cindy Crawford Îmbrăcată În lycra roz, peste ce dau când deschid ușa - peste Isadora Duncan Îmbrăcată cu o haină bavareză gri-verde. O creatură de pe tărâmul elfilor, bătută de vânt, antrenorul meu personal purta o manta de ploaie cum avea numai Douglas Hurd pe vremea când era ministru de externe. —Mă numesc Fay, a spus ea și, dintr-o geantă parcă făcută dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plac. Uneori e băut, deși niciodată nu-ți dai seama exact. Dar de fiecare dată, absolut de fiecare dată vrea bani. În holul decorat cu alb și crom de la Edwin Morgan Forster, Joseph Aloysius Reddy iese În evidență ca o creatură dintr-o epocă dispărută, primitivă. Trecătorii În costume nu-și pot lua ochii de la el. Prezența lui e atât de neverosimilă Încât ar putea la fel de bine să fie doar un miros urât. Îmbrăcat Într-o haină la mâna a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
puiul ei. Din unul dintre ouă a ieșit un pui cât am fost plecată În Sussex. Era greu să vezi puiul din birou, dar acum, de aproape, Îl văd foarte bine. Pur și simplu nu poți să crezi că această creatură va fi vreodată În stare să zboare. Nu seamănă cu o pasăre, mai mult cu o schiță chinuită care se vrea o pasăre. Zbârcit și chel, ca toate ființele nou-născute, pare străvechi, parcă ar avea o mie de ani. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-i pare rău, dar crede că nu mai au canguri. Aș vrea să vorbesc cu șeful ei? Da. Șeful ei Îmi spune că nu se mai fac canguri. —A existat o tendință serioasă de respingere a animalelor mai moi În favoarea creaturilor noi din plastic, doamnă Reddy. Poate v-ar interesa Domnul Cap de Cartof? Nu, lucrez deja cu o duzină de astfel de creaturi. 15.51: Încerc la Harrods. Sigur au un Roo. Acolo găsești orice, nu? O femeie de la raionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu se mai fac canguri. —A existat o tendință serioasă de respingere a animalelor mai moi În favoarea creaturilor noi din plastic, doamnă Reddy. Poate v-ar interesa Domnul Cap de Cartof? Nu, lucrez deja cu o duzină de astfel de creaturi. 15.51: Încerc la Harrods. Sigur au un Roo. Acolo găsești orice, nu? O femeie de la raionul de jucării Îmi spune că s-ar putea să aibă ceva, că se duce să verifice În camera alăturată dacă aștept puțin. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tău rol este să-mi furnizezi motive să te invidiez și să nu fiu de acord cu tine. Prânz marțea sau joia viitoare? xxxxx 18.35: Îi iau pe Emily și Ben de la Alice. Se aruncă pe mine ca niște creaturi Înfometate. Jo, dădaca lui Alice, e incredibil de drăguță și-mi spune ce copii minunați am. Cât de atentă și plină de imaginație e Emily. Simt cum Îmi crește inima de mândrie, dar și un ghimpe de rușine În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
au smuls și iar au tras. Într-un final, unul dintre stagiari s-a urcat pe masa de operații, m-a Încălecat și a scos-o de călcâie. A ținut-o În aer ca pe un pește proaspăt prins, o creatură a mării, o sirenă acoperită de sânge. O fetiță. În următoarele zile am tot primit buchete de flori, dar cel mai mare a fost de la Edwin Morgan Forster. Era un aranjament baroc care poate fi comandat numai pentru comemorări ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de semnificație, și întreaga lor vorbire însemna adevărurile înalte și dumnezeiești; căci nimic nu ar fi putut fi mut și lipsit de lumina adevărului dacă se făcea în cadrul sfintelor adunări, în care înălțau adorații și rugăciuni Ființei care ilumina rațiunea creaturilor cu intelect; iar atunci cînd Rațiunea supremă primea venerația cuvenită, aceasta se făcea cunoscută, pătrundea și aprindea flacăra vie a acelor creaturi. Iar aceste ceremonii, aceste sacramente ale Bisericii, în funcție de puterea încredințată, adaugă porțiunii de cult instituite de Cristos, temelie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lumina adevărului dacă se făcea în cadrul sfintelor adunări, în care înălțau adorații și rugăciuni Ființei care ilumina rațiunea creaturilor cu intelect; iar atunci cînd Rațiunea supremă primea venerația cuvenită, aceasta se făcea cunoscută, pătrundea și aprindea flacăra vie a acelor creaturi. Iar aceste ceremonii, aceste sacramente ale Bisericii, în funcție de puterea încredințată, adaugă porțiunii de cult instituite de Cristos, temelie a întregului cult catolic, nu doar propriile lor semnificații ca în cazul Sacramentelor, dar participă dincolo de forța însuflețitoare a acestora de unde, din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fusese alături În permanență, cînd colindau serile din bar În bar și din club În club. Dar nu făcuse nici o Încercare de a-i domoli apetitul pentru cocaină și amfetamine, ca și cum femeia asta rănită și tot mai rablagită era vreo creatură exotică demnă de expus În toată splendoarea ei nedomesticită. Știam că el Îl pedepsea pe Sanger pentru păcatele tuturor acelor psihiatri care nu izbutiseră să-l ajute În copilărie. În timpul ședințelor de filmare de la vilă, cînd Laurie făcea sex În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Sfârșit de vacanță. Mama mi a spus că trebuie să scriu mai citeț și mă străduiesc să o ascult, dar mi se pare că literele pe care le rotunjesc nu-mi aparțin, nu sunt de senele mele, sunt ele însele creaturi necunoscute, pe care abia le deslușesc prin ochelari. Pe mine, oricum, simt că nu mă pot desluși. Nu mă pot explica mie însămi nici măcar când scriu. Acum, chiar acum, când scriu, în mintea mea am imaginea per fect clară a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am aflat este foarte reală și se găsește În vechiul oraș universitar suedez Uppsala. Proprietarul ei a fost marele magazioner și indexator al naturii, Carl Linnaeus, care Între 1730 și 1760 a etichetat, sau a Încercat să eticheteze, cele mai multe dintre creaturile Însuflețite. Poate că nimic nu este mai impresionant În Uppsala decât simplitatea ordonată și dimensiunile reduse ale acelei grădini (tatăl meu ar fi adorat-o) și imensele consecințe care au decurs din ea, În ce privește modul nostru de a vedea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]