3,710 matches
-
În noaptea precedentă: o greutate care mă strivea. Așa Își anunță băieții și bărbații intențiile. Te acoperă ca un capac de sarcofag. Și la asta Îi spun iubire. Un minut a fost tolerabil. Dar curând haina de vânătoare și-a croit drum În sus și am simțit stăruința lui Jerome apăsându-mă. Încerca să-mi bage din nou mâinile sub cămașa mea. N-aveam sutien. După duș rămăsesem fără el, aruncând În closet șervețelele. Terminasem cu ele. Mâinile lui Jerome urcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
liniștea funcționarului sovietic. Colectivul s-a adunat, a analizat situația și a concluzionat: „este un cârcotaș. Zău, șade omul la birou, nu face nimic, încasează o groază de bani și se mai și plânge“. A încercat eroul nostru să-și croiască singur soarta, însă birocrația nemiloasă nu l-a lăsat. „Burokratismus! țipa neamțul, renunțând de enervare la limba rusă pe care o vorbea greu“, fără să înțeleagă că individualismul și mai ales ruperea de colectiv se pedepsesc cu interdicția la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
pescui o carte de vizită. Aruncă o privire peste ea și spuse: — Aici. În colțul Îndepărtat, pe stânga, vă rog. Kitty plăti cursa și coborî din taxi. Superbele ei cizme argintii se cufundară În zăpada albă și groasă și Își croiră drum prin ea, Îndreptându-se spre intrarea În clădire. Se uită la cartea de vizită. Pe ea scria 246. Apoi aruncă o privire spre ușa urâtă, din metal. Și pe ea era trecut același număr, 246. Ferestrele păreau să aparțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se strica liftul? Contemplase tăcută, de pe terasa aceea din centru, priveliștea uluitoare a zgârie-norilor strălucind În noapte. Privind În jos de la 45 de metri, Kitty nu putea uita cât de fascinată fusese de râul șerpuitor de taxiuri galbene care Își croiau drum printre zgârie-nori, la o oră la care Bucureștiul era deja pustiu. Se afla pentru prima oară Într-o clădire atât de Înaltă, și nu era decât etajul al 18-lea. Totul era mai mare, complet diferit de ceea ce văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ajungă acolo la școală, așa cum fetele din America visează să ajungă la liceul din Beverly Hills. Era hotărâtă chiar să meargă pe jos câteva ore În fiecare zi, până acolo și Înapoi. Voia să aibă parte de educație, să-și croiască o viață mai bună decât avusese mama ei, mai bună decât a femeilor din sat. Profesorii Anei Îl implorau pe tatăl ei să o lase să meargă la liceu, era cea mai inteligentă elevă din câți avuseseră vreodată. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un taxi. Pe când mașina Înainta prin zloata murdară, fata Îi povesti lui Kitty că era model și că se Întorcea de la o ședință foto În Hawaii. Fură cuprinse amândouă de nostalgia soarelui pe care-l lăsaseră În urmă. Taxiul Își croi drum prin pădurea de clădiri Înalte și cenușii și printre movilițele de zăpadă de pe marginea drumului, până când opri sub copertina de deasupra intrării de la Armory Court. Kitty Își coborî picioarele Încălțate În papuci de plajă din mașină și făcu ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
parc spre Runner’s Gate, la intersecția 90th Street cu Fifth Avenue, trecură pe lângă biserica Heavenly Rest, stil art deco, Îmbrăcată În calcar, unde se rugase adesea Kitty să-l revadă, lăsară În urmă și Muzeul de Design și-și croiră drum prin zăpadă spre Madison Avenue, unde intrară Într-un bistrou pentru un ceai care să-i Încălzească. Se așezară unul lângă altul pe o banchetă, Kitty scoase un album din geantă și Îi arătă fotografiile pe care le făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
jumătate de oră, la Piața Moghioroș, unde scotea pungile alea stropite și mânjite de sus până jos (părând în sfârșit o pereche, ambele maronii), rămânea în pantofi și se suia în autobuz. Mai târziu, în port au început să se croiască diguri și digulețe, iar D 13 a ajuns să fie legat cu odgoane groase la dana botezată aleea Băiuț. Și exact atunci, în primăvara în care a devenit limpede pe unde se întind străzile și trotuarele și unde vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
macabru. "Bufoneria transcendentală" (Fr. Schlegel) este o luare în derâdere a râsului: Eu am râs de el o singură dată. Și atunci în circumstanțe cu totul speciale. Și am râs, drept vorbind, nu atât de el, cât de moartea lui, croită pe măsură, bălțată și barocă, și care era gata să-l potcovească. Din acest fragment (cu rezonanțe rilkeene) devine evident faptul că râsul nu este niciodată nevinovat și spontan pentru autorul romanului Esoes, ci este o armă îndreptată cu cinism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
De fapt, făcând o investigație oarecum profesională, observase la Carla o grație fermecătoare În a-și etala formele măiastru construite a unor proeminente părți al corpului,lucru de care fata avea cunoștință și de aceea, se Îmbrăca numai cu costume croite de comandă la una din numeroasele Case de Modă din centrul capitalei, dorind să fie admirată. Uneori, Tony Pavone, visa cu ochii deschiși, contemplând cu plăcere, eleganța desăvârșită a trupului. Nu putea afirma cu certitudine dacă era Îndrăgostit, totuși...! Cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
reproșeze nimic. Aruncă o ultimă privire prin mulțime, când instantaneu observă o frumoasă fată ce Înainta greu datorită aglomerației, privind În toate direcțiile. Blondă, părul oxigenat, tunsă scurt cu breton Îl privea surâzător.Purta un mantou de un profund negru croită de un profesionist de clasă În așa fel, Încât Îi scotea În relief tinerețea trupului, oferind privirilor o distinsă eleganță!! În ce privește ochii...? Încremeni de uimire...! „O tu, benefică natură generată din metamorfoza Universului, cum ai reușit să construești acest exemplar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu era de găsit În acest edificiu care Împărțea dreptatea junglei...! Astfel, Tony Pavone legat În cătușe cu mâinile la spate fiind flancat În părțile laterale și În spate de câte un milițian Înarmat,În timp ce torționarul principal mergea În față croind drum prin mulțime fiind mândru de misiunea Încredințată, privind cu ochii ostentativ, căutând să observe dacă mulțimea apreciază demonstrația de forță, Înfricoșându-se!! Băiat de treabă, tânărul procuror parcurse referatul miliției, punând unele Întrebări de rutină, Îl cercetă gânditor câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
privea prin mulțime, țipând de alarmă tot tribunalul. “Criminalii...! Ajutooor...!!” Se produse Învălmășeală. Legat În cătușe, Tony Pavone se poticni. Unii martori oculari se aplecară să-l ridice Însă, escorta lovea În mulțime cu bastoanele de cauciuc Încercând să-și croiască un culoar către nefericitul cutezător. Se auzi un prelung fluerat ce chema la fața locului alți gardieni ce se năpustiră asupra lui, lovind cu pumnii și picioarele până ce-l făcură mototol...! Unul din gardieni făcu o mică pauză nu Înainte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trei nivele fără saltele ori ceva de-a amortiza construcția metalică ce-ți producea răni În timpul somnului iar restul, unii lungiți pe sub paturi, iar ce-i rămași fără aceste privelegii În picioare, Înghesuiți unul Întraltul Încăt, cu greu Îți puteai croi drum să ajungi la unul din cele trei imposibile instalații sanitare, În care și acolo așteptai să-ți vină rândul În ipostazele cele mai stupide...! În timpul nopții, eu care stătusem toată ziua În picioare aproape În poziție de drepți, odată cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de hîrtie făcută ferfeniță (viitoarele mele mese), cum mă apucam de burta umflată grotesc și cum gemeam de durere. Și vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În timp ce-și croiau drum către mațele mele, ce tremurau spasmodic. Încă mă mai uimește faptul că această agonie repetată nu m-a scîrbit definitiv de patima pentru masticat hîrtie. Însă firește că n-a făcut-o. Nu trebuia decît să aștept să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a adus În cele din urmă recompense care, din punctul meu de vedere, erau superioare mîncării. Trebuie să țineți minte că aceste puțuri intramurale se aflau În obscuritate totală. Am o vedere de noapte excelentă, Însă aici trebuia să-mi croiesc drumul cu ajutorul mirosului și al simțului tactil. Era o muncă greoaie și epuizantă și au trecut cîteva zile pînă cînd am dat peste un rostogol care m-a dus direct la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
locaș deschis și lung, incredibil de fierbinte și de prăfuit. Înaintașii mei cei tenace săpaseră cu dinții În grinzi găuri circulare perfecte și, prin intermediul acestor găuri, am reușit să mă avînt În fiecare dintre aceste spații goale, pe rînd. Îmi croiam drum În direcția străzii, explorînd fiecare cămăruță cît se poate de temeinic, cu nasul și picioarele, Înainte de a mă muta la următoarea, cînd am dat peste ceva atît de neașteptat că am căzut efectiv pe spate și am pornit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de perete, Însă acum vedeam că e de fapt un tunel blocat. Bucățile ce-l obstrucționau erau destul de mari și ascuțite și bine lipite una de alta, astfel Încît a fost nevoie de mult timp și efort pentru a-mi croi drum prin el și a descoperi, ascunsă În spatele lor, o nouă gaură. Aceasta era o deschizătură frumoasă, aproape circulară, care ducea, prin planșeu, drept În Încăperea principală a prăvăliei. Plini de șiretenie, ori poate doar norocoși, harnicii mei Înaintași o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
truc mental : ori de cîte ori se Întîmpla asta, În loc să zic „ăsta sînt eu” și să izbucnesc În lacrimi, ziceam „ăsta e el” și o luam la fugă. În acele zile de Început, și mai ales după ce norocul mi-a croit drum spre etajul principal, mi-am făcut un program nebunesc și, cu excepția momentelor cînd foamea Îmi dădea ghes să ies În lume ca să scormonesc după mîncare, mi-am folosit cea mai mare parte a orelor nopții citind și plimbîndu-mă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ce sînt Împachetate ? Ce țigări fumează ? Ce fel de suc beau ? Ce fel de pasăre e aia care se aude cîntînd ? Dar copacul În care se ascunde ? Toate astea ar fi o temă foarte simplă pentru mine acum. Mi-am croit drum În visurile mele pînă hăt departe, În China din timpul dinastiei Tang, Machu Picchu și etajul șaptezeci și trei al clădirii Empire State Building. TÎrziu, Într-o noapte, eram ocupat cu visul meu despre poetul francez cel dement. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de o noapte ploioasă, În care oamenii să fie mult prea ocupați să se agațe de ziarele și umbrelele de deasupra capetelor lor În timp ce se avîntă printre mașinile și intrările În clădiri pentru a mai observa un animăluț ce-și croiește drum tîrÎndu-se către vest, pe sub automobilele parcate. N-am avut prea mult de așteptat. În sîmbăta următoare, Shine a părăsit prăvălia la ora cinci, sub cupola unei umbrele negre, de pe care se prelingeau picături grele. Și la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe treapta de jos, Întreaga clădire a Început să se scuture din țîțÎni. Betonul părea să se unduiască sub picioarele mele. Lumina fluorescentă din tavan, care pîlpîise și zumzăise deasupra mea În timp ce eu, demult și parcă ieri, ronțăisem și-mi croisem drum citind către un alt fel de lumină, se stinsese definitiv În urmă cu mai multe săptămîni. Acum se legăna ca o pendulă Întunecată, se clătina și se scutura, În ritmul marilor valuri ale distrugerii ce-și făceau lucrarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aceea s-a simțit legat de ea pentru totdeauna. Îi era devotat, i-a fost fidel tot restul vieții. A visat, a visat întruna... țesuse ani de-a rândul vise în jurul său în tăcere... Dar astăzi... Acum?!?... În această viață croită din speranțe, nu se mai petrece nimic... Fata de altădată, care ardea în taină de o dragoste nevinovată, dar blestemată... zăcea acum sub piatră. Iorgu nu putu îndura pierderea... Fugea de oameni și se zăvorî singur cu durerea lui. De
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și că toate problemele mele sunt legate de Cluj, unde cer să fiu transferată pentru anchetă, a Început snopeala. M-au așezat În unghi drept chiar pe birou și, În timp ce șeful urla la mine, alt comisar a Început să mă croiască unde și cum se nimerea, cu bastonul de cauciuc. Aș fi dat orice ca să leșin sau măcar să pot urla. Faptul că nu țipam părea că-i incită mai rău, dacă se putea spune mai rău decât era. Eu aveam țesuturile
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mai este văzută ca un avanpost al unei armate puternice, ci mai mult ca un ungher, o ascunzătoare, un ultim refugiu. „Ultima patrie“ a cuvintelor este una mică și incomodă, „recifuri neprimitoare“ în care un nou Robinson trebuie să-și croiască grădina și să-și civilizeze sclavii. În cele mai reușite poeme ale cărții, Mariana Codruț nu descrie acest refugiu ca pe un tărâm promis, ca pe un El Dorado al imaginației. Dimpotrivă, poezia e descrisă ca o activitate umilă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]