KorAP: Find »[drukola/base=cruce & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...1132 >

28,300 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

sânge. Sângele și trupul Lui e hrana noastră. Iar din sângele lor crește credința. "Maimuța" n-are decât. Poate să ne ucidă pe toți, dar credința rămâne. Chiar acolo se convertiseră o mulțime. Până și soldații. Soldații care plângeau lângă cruci. Lângă cele douăzeci și șase de cruci. * Când a lăsat manuscrisul din mână, se făcuse seară. Își șterse tacticos ochelarii. Erau aburiți... și-a spus. Un japonez nu plânge. Niciodată. Mai ales un creștin. Oare ce se întâmplase cu familia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
noastră. Iar din sângele lor crește credința. "Maimuța" n-are decât. Poate să ne ucidă pe toți, dar credința rămâne. Chiar acolo se convertiseră o mulțime. Până și soldații. Soldații care plângeau lângă cruci. Lângă cele douăzeci și șase de cruci. * Când a lăsat manuscrisul din mână, se făcuse seară. Își șterse tacticos ochelarii. Erau aburiți... și-a spus. Un japonez nu plânge. Niciodată. Mai ales un creștin. Oare ce se întâmplase cu familia lui Louis Ibaraki ? O să vadă mâine. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
o floare de lumină jos, pe altar. O floare sângerie. Și atunci, ostia și vinul aveau gust de carne, gust de sânge. Copilul se uita nemișcat la bucata de sticlă. Pe ea, desenată, era mâna Lui Iisus. Străpunsă de cuiul crucii. Lumina asfințitului se prelingea, însângerată, în jos, pe zid. Abia atunci l-au văzut pe bătrân. Întâi l-au crezut mort. Stătea acolo, îmbrățișând zidul și, din când în când, un suspin îi cutremura trupul se ruga, dar ruga lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
mică puteai s-o ascunzi în podul palmei. Tata mi-a făcut semn s-o deschid. Înăuntru, strălucea o ostie albă. Una singură. Știam ce este. Apucasem să primesc Sfânta Împărtășanie de câteva ori înainte de dezastru. Mi-am făcut semnul crucii și am luat-o, cu mâinile tremurând. Tremuram din tot trupul. M-am uitat la ea, mi-am adus aminte cum preotul o înălța în lumină, împreună cu potirul și mi-a trecut deodată prin minte că sângele tuturor a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
vitraliu... ei, da, atunci s-a întâmplat. Fetița cântase toată ziua. Fără să mănânce, fără să bea apă, fără să se așeze jos. Cântase privind țintă, cu ochii ei orbi, bucata aceea de vitraliu mâna Lui Iisus, țintuită de cuiul crucii. Eu eram cel mai sprinten, așa că m-am cățărat, s-o dau jos. Am luat-o cu grijă și când am coborât, fetița s-a oprit din cântat. "Dă-mi-o!" a spus ea. Vorbea atât de rar, încât eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ușoară de trandafir, ea însăși trandafirie în lumina asfințitului... Trei zile mai târziu, tata i-a citit slujba și au înmormântat-o în piciorul altarului. Tot acolo au pus și bucata aceea de vitraliu. Mâna Lui Iisus, țintuită de cuiul Crucii. Acum avem o biserică nouă. Și un vitraliu nou. Iisus, cel înviat din morți. Și prin mâna Lui , în cea mai lungă zi a anului, trece o rază de lumină care desenează jos, pe altar, o floare. O floare mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
creadă. "O să-i spunem cabanierului, să vedem ce zice el" își spuseră. Cabanierul tocmai urca poteca, în hainele lui de sărbătoare. Când ajunse lângă ei, se scotoci în buzunarul de la piept și scoase un ștergărel mic, alb, își făcu semnul crucii, îl despături și ce să vezi ! Pe inul alb ca zăpada erau câteva bucățele pătrate de pâine albă câte una pentru fiecare. "V-am adus ceva de la biserică!" Bătrânul le spusese dimineață să meargă la biserică, fiindcă așa se cade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
fluturii dormind. Și atunci, se făcu auzit un glăscior mic, atât de mic, încât nici nu știai dacă cineva vorbește cu adevărat sau e doar o părere : "Uite, eu știu asta de la stră-stră-străbunica mea, care pe atunci înflorise la picioarele Crucii. Se rătăcise acolo, era singura floare care scăpase, cine știe cum, pe dealul acela. Și a auzit un om spunând : "Iisuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția ta". Și buna mea spunea că Iisus chiar l-a luat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ceilalți decât pentru mine: "Tu L-ai văzut pe Duhul Sfânt ?" Doar știa ce am să-i răspund : sigur, văzusem "roua Duhului Sfânt", făcând să lumineze mâinile preotului, așa, când cobora în pâinea și vinul de pe altar, fiindcă preotul făcea cruce deasupra lor... Sigur, văzusem și cum, după aceea, lumina era altfel în biserică (se spunea că e de la vitraliu, dar vitraliul era întotdeauna acolo, în timp ce lumina nu. Lumina aceea, aurie și caldă ca bucuria, izvorând de pretutindeni și de nicăieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
lacrimile, sângele și trupul Lui, că-L iubești pentru bucuria și viața ta...Toate astea spune-I-le când răspunzi "Amin". Ca să știe că ai înțeles." Tăcuserăm cu toții. Când, într-un târziu, ne ridicarăm să plecăm, soarele era sus, în crucea cerului. Se ridicase și el nu știusem că era atât de înalt și a făcut asupra noastră, din depărtare, semnul crucii. A fost ultima dată când l-am văzut. A plecat așa cum venise spre nicăieri, venind de nicăieri. Nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Ca să știe că ai înțeles." Tăcuserăm cu toții. Când, într-un târziu, ne ridicarăm să plecăm, soarele era sus, în crucea cerului. Se ridicase și el nu știusem că era atât de înalt și a făcut asupra noastră, din depărtare, semnul crucii. A fost ultima dată când l-am văzut. A plecat așa cum venise spre nicăieri, venind de nicăieri. Nimeni nu-l cunoștea, nimeni nu l-a văzut plecând. De atunci, L-am văzut pe Iisus uitându-se mereu în ochii mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
așa și oamenii satului nostru... Iar când îi veni vremea să plece și auzi chemarea Domnului, meșterul porților îi strânse pe toți în jurul lui și le spuse: Înainte de a începe să faceți porți, uitați-vă în oglinda lemnului: dacă vedeți crucea, puteți să începeți. Altfel, rugați-vă , iertați-i pe toți, iertați-vă și pe voi înșivă și iarăși și iarăși rugați-vă, până când o să vedeți crucea... Meșteșugul porților vine de la Fiul Lui Dumnezeu și El îl dă numai celui care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
spuse: Înainte de a începe să faceți porți, uitați-vă în oglinda lemnului: dacă vedeți crucea, puteți să începeți. Altfel, rugați-vă , iertați-i pe toți, iertați-vă și pe voi înșivă și iarăși și iarăși rugați-vă, până când o să vedeți crucea... Meșteșugul porților vine de la Fiul Lui Dumnezeu și El îl dă numai celui care știe să-și poarte crucea, așa ca El, în lume și pentru lume. Dacă nu vedeți crucea în oglinda lemnului, mai aveți de crescut până să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
rugați-vă , iertați-i pe toți, iertați-vă și pe voi înșivă și iarăși și iarăși rugați-vă, până când o să vedeți crucea... Meșteșugul porților vine de la Fiul Lui Dumnezeu și El îl dă numai celui care știe să-și poarte crucea, așa ca El, în lume și pentru lume. Dacă nu vedeți crucea în oglinda lemnului, mai aveți de crescut până să fiți oameni..." "Bine, dar de ce n-ai săpat niciodată o cruce în rotundul porților, în oricare din celelalte porți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
și iarăși și iarăși rugați-vă, până când o să vedeți crucea... Meșteșugul porților vine de la Fiul Lui Dumnezeu și El îl dă numai celui care știe să-și poarte crucea, așa ca El, în lume și pentru lume. Dacă nu vedeți crucea în oglinda lemnului, mai aveți de crescut până să fiți oameni..." "Bine, dar de ce n-ai săpat niciodată o cruce în rotundul porților, în oricare din celelalte porți ?" " Fiindcă se cade să fie o singură cruce la care să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
dă numai celui care știe să-și poarte crucea, așa ca El, în lume și pentru lume. Dacă nu vedeți crucea în oglinda lemnului, mai aveți de crescut până să fiți oameni..." "Bine, dar de ce n-ai săpat niciodată o cruce în rotundul porților, în oricare din celelalte porți ?" " Fiindcă se cade să fie o singură cruce la care să se închine toți și aceea e ridicată în Biserică. Și este o singură cale a crucii, aceea care duce la adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
lume. Dacă nu vedeți crucea în oglinda lemnului, mai aveți de crescut până să fiți oameni..." "Bine, dar de ce n-ai săpat niciodată o cruce în rotundul porților, în oricare din celelalte porți ?" " Fiindcă se cade să fie o singură cruce la care să se închine toți și aceea e ridicată în Biserică. Și este o singură cale a crucii, aceea care duce la adevăr și viață." Și așa, spune povestea, se stinse meșterul porților. Un timp, oamenii au știut secretul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
n-ai săpat niciodată o cruce în rotundul porților, în oricare din celelalte porți ?" " Fiindcă se cade să fie o singură cruce la care să se închine toți și aceea e ridicată în Biserică. Și este o singură cale a crucii, aceea care duce la adevăr și viață." Și așa, spune povestea, se stinse meșterul porților. Un timp, oamenii au știut secretul. Pe urmă, l-au uitat. Sau nu s-a mai găsit nimeni care să vadă crucea din oglinda lemnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
singură cale a crucii, aceea care duce la adevăr și viață." Și așa, spune povestea, se stinse meșterul porților. Un timp, oamenii au știut secretul. Pe urmă, l-au uitat. Sau nu s-a mai găsit nimeni care să vadă crucea din oglinda lemnului. Și au început să sape cruci în lemnul porților... Dar porțile acelea sunt doar... porți care despart și nu mai arată adevărul, nu mai deschid calea și nici prin ele nu trece viața. Sunt doar porți care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
și viață." Și așa, spune povestea, se stinse meșterul porților. Un timp, oamenii au știut secretul. Pe urmă, l-au uitat. Sau nu s-a mai găsit nimeni care să vadă crucea din oglinda lemnului. Și au început să sape cruci în lemnul porților... Dar porțile acelea sunt doar... porți care despart și nu mai arată adevărul, nu mai deschid calea și nici prin ele nu trece viața. Sunt doar porți care așteaptă. Așteaptă pe cineva care, trecând râul, să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
în lemnul porților... Dar porțile acelea sunt doar... porți care despart și nu mai arată adevărul, nu mai deschid calea și nici prin ele nu trece viața. Sunt doar porți care așteaptă. Așteaptă pe cineva care, trecând râul, să vadă crucea în oglinda lemnului, să-și poarte crucea în lume și pentru lume și să aducă iarăși acolo, în munții din suflet, Calea, Adevărul și Viața. Dar în oglinda lemnului tu te-ai uitat vreodată ? Îngerul care mângâie "Eram mai mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
doar... porți care despart și nu mai arată adevărul, nu mai deschid calea și nici prin ele nu trece viața. Sunt doar porți care așteaptă. Așteaptă pe cineva care, trecând râul, să vadă crucea în oglinda lemnului, să-și poarte crucea în lume și pentru lume și să aducă iarăși acolo, în munții din suflet, Calea, Adevărul și Viața. Dar în oglinda lemnului tu te-ai uitat vreodată ? Îngerul care mângâie "Eram mai mic decât tine, nepoate, când s-a întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
tot ce știam eu că există în inima lor ei, da, oamenii îi spun iubire. Apoi L-am văzut. Semăna cu steaua aceea de deasupra sau cu soarele la răsărit și, cum stătea acolo, la pământ, cu brațele întinse în cruce, părea că lumina cerului îmbrățișează tot pământul, dar nu era așa : în jur noaptea se făcea tot mai adâncă, tot mai neagră, mai rece, mai tristă. Cum putea fi atâta sfâșiere în atâta lumină ? Inima mea nu mai simțise niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
pe cineva... Nici aripile acelea de lumină care au răsărit deodată lângă El nu L-au ascuns... Poate că doar L-au mângâiat, fiindcă s-a ridicat în picioare. Nu-I vedeam fața. Locul pe care stătuse păstra urma Lui : crucea de lumină, pe care cădea o rouă de sânge. Câteva picături au căzut atunci și pe frunzele mele. Din noaptea aceea, frunzele pe care le vezi aici, în creștetul meu, s-au făcut roșii și n-au mai căzut niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
eu nu cred că-l și înțeleg. Și acum, uită-te la cerul plin de stele, gândește-te la Timpul care se cuibărește în inima ta, trage adânc aer în piept și spune cu mine : Te iubesc. Și dacă vezi crucea de lumină, să nu te sperii. E răspunsul Lui. E Iubirea. Și-i aici, pentru totdeauna." Secretul Frumuseții Frumos mai e fratele meu ! Cu siguranță e cel mai frumos dintre noi iar despre noi se spune că suntem cei mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]