2,936 matches
-
coastă nordice a supraviețuit timp de un secol, dar, în ciuda celor șapte cruciadele ulterioare, cruciații nu mai erau o putere semnificativă în regiune. Sultanatul mameluc a fost creat în mod indirect în Egipt, ca urmare a celei de-a șaptea cruciade. Imperiul Mongol a ajuns în Palestina pentru prima dată în 1260, ca urmare a incursiunilor mongole în Palestina ale generalului nestorian creștin Kitbuqa, incursiuni care s-au terminat odată cu bătălia de la Ain Jalut (3 septembrie 1260). Începând cu 1486, s-
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
VI-lea al Franței și al celei de a doua soții a acestuia, Adélaide de Maurienne (sau Adela de Savoia). În anul 1147, Petru i-a acompaniat pe frații săi, regele Ludovic al VII-lea și Robert de Dreux în Cruciada a doua, participând la lupta de la Dorylaeum, ca și la asediul asupra Damascului. În anii 1149-1150, Petru a fost singurul care a luat partea regelui Ludovic al VII-lea, în disonanță cu ceilalți frați ai săi, Henric și Robert de
Petru I de Courtenay () [Corola-website/Science/324393_a_325722]
-
Contele , a fost un conte în regiunea germană Renania la finele secolului al XI-lea și lider al "Cruciadei germane" din 1096. Mai este cunoscut ca de Leiningen sau Emich de Flonheim. Ideea constituirii primei cruciade, proclamate de către papa Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont în 1095, s-a transformat curând într-o mișcare populară, sub conducerea
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
Contele , a fost un conte în regiunea germană Renania la finele secolului al XI-lea și lider al "Cruciadei germane" din 1096. Mai este cunoscut ca de Leiningen sau Emich de Flonheim. Ideea constituirii primei cruciade, proclamate de către papa Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont în 1095, s-a transformat curând într-o mișcare populară, sub conducerea predicatorului Petru Pustnicul. Predicile lui Petru asupra ideii de cruciadă s-au răspândit mult mai rapid decât
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
sau Emich de Flonheim. Ideea constituirii primei cruciade, proclamate de către papa Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont în 1095, s-a transformat curând într-o mișcare populară, sub conducerea predicatorului Petru Pustnicul. Predicile lui Petru asupra ideii de cruciadă s-au răspândit mult mai rapid decât apelul oficial al lui Urban al II-lea. Punctul de vedere al lui Petru Pustnicul este cel care l-a influențat și pe Emicho, care răspândea propria sa versiune, potrivit căreia Mântuitorul i
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
Emicho, care răspândea propria sa versiune, potrivit căreia Mântuitorul i s-ar fi arătat, promițând să îl încoroneze ca împărat și să îl sprijine în operațiunea de convertire la creștinism a evreilor din Europa, dacă Emicho s-ar fi raliat cruciadei. Emicho a urmat acest vis, iar în prima jumătate a anului 1096 a reușit să adune o armată, cu care a ajuns în luna mai în orașul german Speyer, după care a străbătut alte orașe din zona Rinului (Worms, Mainz
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
capturat-o pe soția lui Asan, care a fost ulterior răscumpărată, în schimbul predării fratelui mai tânăr al lui Petru și Asan, Ioniță Caloian, la încheierea armistițiului. Însă niciuna dintre cele două părți nu intenționa să mențină pacea. Atunci când participanții la Cruciada a treia, conduși de împăratul occidental Frederic I Barbarossa avansau către Constantinopol, reprezentanții lui Petru și Asan le-au oferit sprijin militar împotriva lui Isaac al II-lea, la Niș și apoi și la Adrianopol. După rezolvarea problemelor din timpul
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
a treia, conduși de împăratul occidental Frederic I Barbarossa avansau către Constantinopol, reprezentanții lui Petru și Asan le-au oferit sprijin militar împotriva lui Isaac al II-lea, la Niș și apoi și la Adrianopol. După rezolvarea problemelor din timpul Cruciadei a treia, împăratul constantinopolitan s-a decis să tranșeze definitiv problema bulgarilor și vlahilor. Basileul a prognozat o campanie pe scară largă și a ajuns cu trupele până la Târnovo, pe care l-a supus unui asediu prelungit. Între timp, Petru
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
(d. 1205?) a fost un participant la Cruciada a patra și, în urma împărțirii Imperiului Bizantin, a devenit primul duce latin de Philippopolis (astăzi Plovdiv, în Bulgaria), de la 1204 la 1205. Ca origine, Renier a fost un cavaler din Trith-Saint Léger, localitate din Comitatul Hainaut. După participarea la Cruciada
Renier de Trit () [Corola-website/Science/324405_a_325734]
-
Cruciada a patra și, în urma împărțirii Imperiului Bizantin, a devenit primul duce latin de Philippopolis (astăzi Plovdiv, în Bulgaria), de la 1204 la 1205. Ca origine, Renier a fost un cavaler din Trith-Saint Léger, localitate din Comitatul Hainaut. După participarea la Cruciada a patra, noul împărat latin de Constantinopol, Balduin I i-a conferit Philippopolis și teritoriul aferent acestuia, până la râul Marița. Primele campanii desfășurate de în toamna și iarna lui 1204 pentru preluarea teritoriilor ce i-au fost atribuite au fost
Renier de Trit () [Corola-website/Science/324405_a_325734]
-
obiectul disputei dintre familia Welfilor și cea de Hohenstaufen, astfel încât biserica se afla într-o situație deplorabilă; însă, beneficiind de un talent administrativ deosebit, noul episcop a reușit să aducă îmbunătățiri considerabile condiției sale. În 1147 Otto a participat la Cruciada a doua, alături de regele Conrad al III-lea al Germaniei, fratele său pe linie maternă. Eșalonul trupelor cruciate comandat de Otto de Freising a fost decimat aproape integral, însă episcopul a reușit să ajungă la Ierusalim, după care s-a
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
firul istoriei până la moartea regelui Conrad al III-lea din 1152. Scrierea nu se restrânge la chestiunile ce țin de istoria Germaniei, dat fiind că Otto de Freising realizează pe parcurs mai multe digresiuni, spre exemplu cea referitoare la predicarea cruciadei întreprinsă de către Bernard de Clairvaux, la zelul acestuia împotriva ereticilor sau la condamnarea scrierilor filosofului Pierre Abélard, sau discursurile de factură filosofică și teologică. Cea de a doua carte începe de la alegerea împăratului Frederic I din 1152 și tratează istoria
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
este, de fapt, a doua confruntare militară dintre cruciați și musulmani desfășurată în zona localității Dorylaeum, prima dintre ele având loc în cadrul primei cruciade, în anul 1097. A doua bătălie a avut loc la 25 octombrie 1147, în cadrul Cruciadei a doua. Regele Conrad al III-lea al Germaniei, rămas fără provizii, s-a oprit pentru un scurt repaus, iar armata sa de 20.000
Bătălia de la Dorylaeum () [Corola-website/Science/324426_a_325755]
-
este, de fapt, a doua confruntare militară dintre cruciați și musulmani desfășurată în zona localității Dorylaeum, prima dintre ele având loc în cadrul primei cruciade, în anul 1097. A doua bătălie a avut loc la 25 octombrie 1147, în cadrul Cruciadei a doua. Regele Conrad al III-lea al Germaniei, rămas fără provizii, s-a oprit pentru un scurt repaus, iar armata sa de 20.000 de soldați a fost anihilată de către sultanul selgiucid Mesud I. De pe urma acestei lovituri, trupele germane
Bătălia de la Dorylaeum () [Corola-website/Science/324426_a_325755]
-
efectiv de numai 2.000 de cavaleri, cu care devenea extrem de dificil să continue marșul către Ierusalim. Drept urmare, Conrad s-a raliat trupelor conduse de regele Ludovic al VII-lea al Franței. Rolul bătăliei de la Dorylaeum asupra eșecului lamentabil al Cruciadei a doua este astfel covârșitor.
Bătălia de la Dorylaeum () [Corola-website/Science/324426_a_325755]
-
Petru I de Courtenay. Acest atac asupra unor stăpâniri ale lui Saladin nu a dat însă rezultatele scontate. De asemenea, împreună cu fratele său Robert al II-lea de Dreux, a ajuns din nou în Țara Sfântă, în 1189, în contextul Cruciadei a treia. În timpul acestei cruciadei, s-a numărat printre cei care au răspândit zvonul că în spatele asasinării lui Conrad de Montferrat s-ar fi aflat regele Richard I al Angliei, drept pentru care Richard Inimă de Leu îi va purta
Filip de Dreux () [Corola-website/Science/324429_a_325758]
-
atac asupra unor stăpâniri ale lui Saladin nu a dat însă rezultatele scontate. De asemenea, împreună cu fratele său Robert al II-lea de Dreux, a ajuns din nou în Țara Sfântă, în 1189, în contextul Cruciadei a treia. În timpul acestei cruciadei, s-a numărat printre cei care au răspândit zvonul că în spatele asasinării lui Conrad de Montferrat s-ar fi aflat regele Richard I al Angliei, drept pentru care Richard Inimă de Leu îi va purta o dușmănie constantă. Mai mult
Filip de Dreux () [Corola-website/Science/324429_a_325758]
-
Richard Inimă de Leu a refuzat în mod constant să îl elibereze, așa încât în anul 1199 Filip se afla încă în închisoare Atunci când legatul papal Pietro Capuano (care căuta să îl convingă pe Richard să se înroleze pentru o nouă cruciadă) a insistat pe lângă acesta să îl elibereze pe Filip, se spune că regele Angliei a izbucnit într-o criză de nervi, amenințând că îl va castra pe trimisul papal, atât de mare era ura față de prizonierul său. Eliberarea a venit
Filip de Dreux () [Corola-website/Science/324429_a_325758]
-
Richard Inimă de Leu în 1199, când noul rege al Angliei Ioan Fără de Țară a fost de acord să îl predea în schimbul episcopului ales de Cambrai, capturat de către francezi. În 1210, Filip a acționat împotriva catharilor din sudul Franței, în cadrul cruciadei împotriva albigensilor, alături de Reginald de Bar, episcop de Chartres, pentru a-l sprijini pe Simon de Montfort. Filip de Dreux a fost alături de regele Filip August și în cadrul bătăliei de la Bouvines din 1214, ca și fratele său Robert al II
Filip de Dreux () [Corola-website/Science/324429_a_325758]
-
eșuat, dat fiind că, în acel moment, Bavaria, Saxonia și alte regiuni ale Germaniei se aflau în pragul unei răscoale, Conrad fiind nevoit să se întoarcă în Germania. În 1147, Conrad l-a auzit pe Sfântul Bernard de Clairvaux propovăduind Cruciada a doua la Speyer și s-a lăsat convins să se alăture regelui Ludovic al VII-lea al Franței într-o nouă expediție în Țara Sfântă. Înainte de a pleca, i-a pus pe nobili să îl aleagă și încoroneze ca
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
al Franței într-o nouă expediție în Țara Sfântă. Înainte de a pleca, i-a pus pe nobili să îl aleagă și încoroneze ca rege pe fiul său, Henric Berengar, rezolvând astfel și problema succesiunii, în cazul unor evenimente nefericite în timpul cruciadei. Armata sa număra 20.000 de oameni și a pornit pe ruta de uscat, traversînd Ungaria și provocând unele tulburări în teritoriile bizantine străbătute. Trupele au ajuns până la urmă la Constantinopol către septembrie 1147, înaintea celor venite din Franța. Conrad
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
nepotul său Frederic Barbarossa și episcopul de Bamberg, el l-ar fi proclamat pe Frederic Barbarossa ca succesor, în defavoarea fiului său (pe atunci, în vârstă de 6 ani), Frederic de Suabia. Frederic Barbarossa, care îl însoțise pe unchiul său în Cruciada a doua, și-a impus punctul de vedere și a fost ales rege la Koln câteva săptămâni, tânărului fiu al lui Conrad rămânându-i doar titlul de duce de Suabia. Din prima sa căsătorie, cea cu Gertruda de Komburg (fiica
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
fost editat de către M. R. Morgan sub denumirea de"La Continuation de Guillaume de Tyr (1183-1197)". Manuscrisul continuă narațiunea până la anul 1248, iar secțiunea care include anii 1184-1197 nu se găsește în niciun alt manuscris. Culegerea de texte referitoare la cruciade din secolul al XIX-lea "Recueil des Historiens des Croisades", realizată de Académie des inscriptions et belles-lettres, utilizează o versiune diferită a cronicii "Eracles", cunoscută sub numele de "Colbert-Fontainebleau Eracles". De asemenea, mai există un manuscris mai redus ca dimensiuni
Ernoul () [Corola-website/Science/324434_a_325763]
-
o neînsemnată familie de baroni normanzi din regiunea Cotentin din Normandia, care a devenit proeminentă pe trei continente (Europa, Asia și Africa) în urma cuceririlor efectuate în spațiul mediteranean, în principal în sudul Italiei și în Sicilia, ca și pe parcursul primelor cruciade, regiuni în care au întemeiat diferite state și formațiuni statale. Originile familiei își au rădăcinile de la vikingii normanzi care s-au stabilit în regiunea Normandia din secolul al X-lea. Ei provin din Hiallt, un normand stabilit în Peninsula Cotentin
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
nu a rămas pentru multă vreme în noul principal creat pentru sine, dat fiind că, în vreme ce asedia orașul Amalfi împreună cu unchiul și cu fratele său, s-a raliat unui grup de cruciați aflați în drum spre Palestina. Alături de el, în cruciadă s-a înrolat și un nepot al său, pe nume Tancred. Bohemund s-a impus ca unul dintre liderii primei cruciade. După ce a contribuit decisiv la cucerirea Antiohiei, el nu a mai continuat marșul către Ierusalim, ci a rămas în
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]