3,588 matches
-
formulare se poate deduce din formularea de mai sus înlocuind "A" cu formula 37 și "B" cu formula 38, și folosind faptul că Această formulare își obține interpretarea fizică indicată de terminologia sugestivă "medie" și "deviație standard", datorită proprietăților măsurării în mecanica cuantică. Relații de incertitudine particulare, cum ar fi poziție-impuls, pot fi de regulă deduse printr-o aplicare imediată a acestei inegalități. Principiul Incertitudinii a fost dezvoltat ca răspuns la întrebarea: Cum măsurăm poziția unui electron în jurul unui nucleu? În vara lui
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
deduse printr-o aplicare imediată a acestei inegalități. Principiul Incertitudinii a fost dezvoltat ca răspuns la întrebarea: Cum măsurăm poziția unui electron în jurul unui nucleu? În vara lui 1922, Heisenberg s-a întâlnit cu Niels Bohr, părintele fondator al mecanicii cuantice, iar în Septembrie 1924 Heisenberg a mers la Copenhaga, unde Bohr îl invitase ca cercetător asociat și mai târziu ca asistent. În 1925 Werner Heisenberg a enunțat principiile de bază a unei mecanici cuantice complete. În acest nou context, el
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
Niels Bohr, părintele fondator al mecanicii cuantice, iar în Septembrie 1924 Heisenberg a mers la Copenhaga, unde Bohr îl invitase ca cercetător asociat și mai târziu ca asistent. În 1925 Werner Heisenberg a enunțat principiile de bază a unei mecanici cuantice complete. În acest nou context, el a înlocuit variabilele comutative clasice cu unele necomutative. Lucrarea lui Heisenberg a marcat o radicală desprindere de tentativele anterioare de rezolvare a problemelor atomice cu ajutorul doar al cantităților observabile. El scria într-o scrisoare
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
a înlocui conceptul de cale orbitală care nu poate fi observată." Decât să se lupte cu complexitățile orbitelor tridimensionale, Heisenberg s-a ocupat de mecanica unui sistem oscilant unidimensional, un oscilator nearmonic. Rezultatul a constat în formule în care numerele cuantice erau legate de frecvențe și intensități observabile ale radiațiilor. În Martie 1926, lucrând în institutul lui Bohr, Heisenberg a formulat principiul incertiturinii punând astfel bazele a ceea ce a fost mai târziu cunoscut drept interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice. Albert Einstein
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
care numerele cuantice erau legate de frecvențe și intensități observabile ale radiațiilor. În Martie 1926, lucrând în institutul lui Bohr, Heisenberg a formulat principiul incertiturinii punând astfel bazele a ceea ce a fost mai târziu cunoscut drept interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice. Albert Einstein nu a fost mulțumit de principiul incertitudinii arătându-și nemulțumirea prin celebra replică "Dumnezeu nu joacă zaruri" la care i-a fost replicat " Atunci nu-i mai spune lui Dumnezeu ce să facă cu ele"(această replică se
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
referință, și prin relativitatea generalizată, măsurarea timpului va fi diferită de a noastră, conducând la o marjă de eroare inevitabilă. De fapt, o analiză detaliată arată că imprecizia este dată corect de relația lui Heisenberg. Termenul "interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice" a fost adesea folosit ca sinonim pentru Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg de către cei care credeau în destin și determinism și vedeau trăsăturile teoriei Bohr-Heisenberg ca o amenințare. În cadrul interpretării Copenhaga, acceptată pe scară largă (dar nu universal) a mecanicii
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
a fost adesea folosit ca sinonim pentru Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg de către cei care credeau în destin și determinism și vedeau trăsăturile teoriei Bohr-Heisenberg ca o amenințare. În cadrul interpretării Copenhaga, acceptată pe scară largă (dar nu universal) a mecanicii cuantice (nu a fost acceptată de Einstein și alți fizicieni ca Alfred Lande), principiul incertitudinii este înțeles astfel: la nivel elementar, universul fizic nu există într-o formă determnistă — el există ca o colecție de probabilități, sau potențiale. De exemplu, distribuția
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
nivel elementar, universul fizic nu există într-o formă determnistă — el există ca o colecție de probabilități, sau potențiale. De exemplu, distribuția de probabilitate produsă de milioane de fotoni trecând printr-o fantă de difracție poate fi calculată cu ajutorul mecanicii cuantice, dar calea exactă a fiecărui foton nu poate fi prezisă prin nicio metodă cunoscută. Interpretarea Copenhaga susține că nu poate fi prezisă prin "nicio" metodă, nici măcar cu instrumente de precizie teoretic infinită. Această interpretare a fost pusă sub semnul întrebării
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
a spus " Nu pot să cred că Dumnezeu ar alege să joace zaruri cu universul." Bohr, unul din autorii interpretării Copenhaga a răspuns, "Einstein, nu-i spune tu lui Dumnezeu ce să facă." Niels Bohr însuși a recunoscut că mecanica cuantică și principiul incertitudinii sunt contraintuitive când a afirmat: "Cine nu e șocat de teoria cuantică nu a înțeles nici un cuvânt din ea." Dezbaterea de bază dintre Einstein și Bohr (inclusiv Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg) a fost bazată pe faptul
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
Bohr, unul din autorii interpretării Copenhaga a răspuns, "Einstein, nu-i spune tu lui Dumnezeu ce să facă." Niels Bohr însuși a recunoscut că mecanica cuantică și principiul incertitudinii sunt contraintuitive când a afirmat: "Cine nu e șocat de teoria cuantică nu a înțeles nici un cuvânt din ea." Dezbaterea de bază dintre Einstein și Bohr (inclusiv Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg) a fost bazată pe faptul că Einstein spunea în esență: "Bineînțeles că putem să știm unde este un lucru; putem
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
calcula exact cum va ateriza fiecare monedă, dacă se cunosc forțele care acționează. Iar distribuția cap/pajură se va alinia cu distribuția de probabilitate (date fiind forțe inițiale aleatorii). Einstein a presupus că, similar există variabile ascunse și în mecanica cuantică, și care stau la baza probabilităților observate și că aceste variable, odată cunoscute, ar arăta că există ceea ce Einstein a numit "realism local," o descriere opusă principiului incertitudinii, dat fiind că toate obiectele trebuie să aibă deja proprietățile lor înainte
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
între ele. Experimentele au demonstrat că o corelație există. În anii ce au urmat, teorema lui Bell a fost testată și confirmată experimental de numeroase ori, iar aceste experimente sunt într-un fel cele mai clare confirmări experimentale ale mecanicii cuantice. Merită observat că teorema lui Bell se aplică doar la teoriile variabilelor locale ascunse; teoriile variabilelor ascunse nelocale pot să existe (ceea ce unii, inclusiv Bell, cred că pot face legătura conceptuală între mecanica cuantică și lumea observabilă). Dacă părerea lui
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
mai clare confirmări experimentale ale mecanicii cuantice. Merită observat că teorema lui Bell se aplică doar la teoriile variabilelor locale ascunse; teoriile variabilelor ascunse nelocale pot să existe (ceea ce unii, inclusiv Bell, cred că pot face legătura conceptuală între mecanica cuantică și lumea observabilă). Dacă părerea lui Einstein sau cea a lui Heisenberg este adevărată sau falsă nu este o problemă empirică simplă. Un criteriu prin care am putea judeca succesul unei teorii științifice este puterea de explicare pe care aceasta
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
a formulat unul dintre cele mai importante principii ale fizicii teoretice contemporane, așa-numitul "principiu de excluziune", care a primit ulterior numele său. Acest principiu a fost stabilit ca rezultat al studierii sistemului periodic al lui Mendeleev și a teoriei cuantice a lui Niels Bohr și permite înțelegerea proprietăților sistemelor atomice și explică distribuția elementelor în sistemul periodic. În lucrările ulterioare, Pauli a furnizat o generalizare a acestui principiu, stabilind valabilitatea sa pentru orice particulă cu spin întreg. Câțiva ani mai
Wolfgang Pauli () [Corola-website/Science/307674_a_309003]
-
de conservare a energiei și momentului cinetic în dezagregarea beta. Tot lui Pauli îi aparține explicarea paramagnetismului gazului electronic în metale; el a elaborat și teoria spinului electronului, precum și o serie întreagă de studii importante asupra problemelor generale ale teoriei cuantice a câmpurilor de unde și asupra teoriei mezonice a forțelor nucleare. A mai elaborat studii și asupra altor probleme importante ale fizicii teoretice. A. A. Boiu, "Celebrități ale științei", Editura Litera, 1982, p 98-100
Wolfgang Pauli () [Corola-website/Science/307674_a_309003]
-
de gradele de libertate interne ale moleculelor. Capacitățile termice reale ale substanțelor depind mai mult sau mai puțin de temperatură, însă în intervale de temperaturi relativ mici (câteva zeci de kelvini) pot fi considerate constante. La temperaturi relativ mici, efectele cuantice devin importante. În timpul schimbărilor de fază, de exemplu la fierberea apei, deși în sistem se introduce căldură, temperatura nu se schimbă. Căldura introdusă determină transformarea apei în vapori. Căldura necesară pentru transformarea de fază este numită "căldură latentă" și este
Căldură () [Corola-website/Science/306704_a_308033]
-
tratează și de cultură să. Decanul Chaterjee al Catedrei de Filozofie vorbea adesea despre Arhiepiscopul Lazăr că despre „ultimul om autentic al Renașterii” datorită intereselor felurite și profunzimii de care dă dovadă. Arhiepiscopul ține cu regularitate cursuri despre filozofia fizicii cuantice, este foarte priceput în istoria medicinii, preda un curs despre filozofia presocratica și unul despre existențialism. A scris nenumărate cărți despre istoria medicinii, eshatologia ortodoxă, ortodoxie și fizica modernă, despre existențialismul creștin ortodox și cîteva cărți pentru copii. S-a
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
condus cercetări experimentale care au avut ca rezultat descoperirea unei noi dezintegrări exotice în care se emit nuclee de Neon 24. În aceeași perioadă a dezvoltat, împreună cu Horia Scutaru, prof. Aurel Isar, Eliade Ștefănescu și Werner Scheid (Giessen), "Teoria sistemelor cuantice deschise aplicată la reacții nucleare". A pus în evidență un al patrulea tip de radioactivitate naturală, după celelalte trei anterior cunoscute: alfa, beta și gama: radioactivitatea cluster sau de nuclei mari atomici. În timpul vizitei la Universitatea din Frankfurt a dezvoltat
Aureliu Emil Săndulescu () [Corola-website/Science/306894_a_308223]
-
științifică nu oferă un model satisfăcător pentru a explica sau prevedea toate rezultatele. De exemplu, teoria luminii ca undă nu explică efectul fotoelectric, cu toate că explică cu succes rezultatele obținute în experimentul cu cele două fante. Oricum, teorii bazate pe mecanica cuantică oferă un model explicativ adecvat pentru ambele fenomene. Este o eroare logică să se afirme căci datorită faptului că un fenomen nu este explicat de nici o teorie științifică actuală, o mai bună teorie științifică nu va putea fi găsită pentru
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
, notată cu formula 1, este o constantă fizică fundamentală care reprezintă unitatea naturală de acțiune (energie × timp) în mecanica cuantică. Ea a fost introdusă de Max Planck ca factor de proporționalitate între energia și frecvența unui foton, conform relației formula 2 În calculele teoretice se folosește curent constanta Planck redusă (numită și constanta Dirac) formula 3 (pronunțare "h barat"), care este factorul
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
Planck este exprimată în Joule x secundă. Dimensiunea constantei poate fi scrisă impuls x distanță (N·m·s), care sunt dimensiunile momentului cinetic. Adesea, unitatea aleasă este 1 eV = 1,602 × 10 J, datorită energiilor mici adesea întâlnite în fizica cuantică. În România, valoarea standardizată a "constantei Planck" este: CODATA furnizează o valoare mai exactă: Cele două cifre în paranteză reprezintă deviația standard în ultimele două cifre ale valorii. Rezultatele CODATA din 2006 au fost publicate în Martie 2007 și reprezintă
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
a dovedit extrem de precis, dar a furnizat un punct de blocaj intelectual pentru teoreticienii care nu înțelegeau de unde a apărut cuantificarea energiei — Planck însuși o considera "o presupunere pur formală". Din acest punct a pornit dezvoltarea întregii teorii a mecanicii cuantice. În plus față de unele presupuneri care au stat la baza interpretării unor anumite valori din formularea cuantică, una din pietrele de hotar ale întregii teorii este relația de comutație între operatorul poziție formula 12 și operatorul impuls formula 13: unde formula 15 este
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
de unde a apărut cuantificarea energiei — Planck însuși o considera "o presupunere pur formală". Din acest punct a pornit dezvoltarea întregii teorii a mecanicii cuantice. În plus față de unele presupuneri care au stat la baza interpretării unor anumite valori din formularea cuantică, una din pietrele de hotar ale întregii teorii este relația de comutație între operatorul poziție formula 12 și operatorul impuls formula 13: unde formula 15 este delta Kronecker. Constanta lui Planck este folosită pentru a descrie cuantificarea. Fie energia "E" transportată de o
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
urmă. Exprimată în unități SI de J·s, constanta Planck este una dintre cele mai mici constante folosite în fizică la scară macroscopică. Semnificația acestui fapt constă în faptul că ea reflectă scara extrem de mică la care se observă efectele cuantice, și deci motivul pentru care nu ne ciocnim de aceste efecte în viața de zi cu zi așa cum ne ciocnim de legile clasice. Într-adevăr, se poate demonstra fizica clasică poate fi definită ca limita mecanicii cuantice când constanta Planck
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
se observă efectele cuantice, și deci motivul pentru care nu ne ciocnim de aceste efecte în viața de zi cu zi așa cum ne ciocnim de legile clasice. Într-adevăr, se poate demonstra fizica clasică poate fi definită ca limita mecanicii cuantice când constanta Planck tinde la zero, plecând dela ecuația lui Schrodinger. Totuși, în unitățile care descriu fizica dar la scară atomică, constanta Planck este luată ca fiind 1, ceea ce reflectă faptul că fizica la scară atomică este dominată numai de
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]