3,093 matches
-
studiilor politehnice era, notează biograful „poate singurul intelectual din vremea lui care se pricepea să schimbe o siguranță") îi permitea să comenteze în deplină cunoștință de cauză declarațiile lui Max Planck și ale lui Albert Einstein despre conflictul dintre mecanica cuantică și fizica clasică și dintre teoria probabilității și teoria tradițională a cauzalității și să ironizeze tendințele celor doi savanți de a filosofa pe marginea unor teme care aparțineau în exclusivitate științei. Nu bănuia că el era de fapt acela care
Maniheism la două capete (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6266_a_7591]
-
să se desprindă de ideea unui fundal fix cu care se găsește într-o dureroasă și grea dependență. Până când, fără ajutorul tehnologiei, nu ne vom pierde noțiunea de materialitate sau, după cum anticipează literatura sciencefiction, nu vom fi trăit experiența teleportării cuantice, nu vom reuși să înțelegem și să simțim adevărata natură a spațiului și a timpului. Până atunci însă nu vom face nimic altceva decât să ne consumăm în lumea mecanică a fizicii clasice, o mecanică de care depindem în mod
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
în lumea mecanică a fizicii clasice, o mecanică de care depindem în mod fatal și inevitabil și să ne adaptăm conștiincios la nivelul la care simțurile noastre au fost reglate perceperii conștiente ale mecanismelor ei. Chiar dacă, undeva în dimensiuni invizibile, cuantice, structurile elementare care alcătuiesc țesătura intimă a universului au proprietăți stranii, imperceptibile, greu de urmărit cu mintea omenească, la scara la care omul își duce existența, în lumea reală, vizibilă, cauzalitatea fizică, descrisă de legile lui Newton, corespunde cel mai
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
Universul descris de Newton e unul familiar, cunoscut și accesibil puterii de înțelegere a intelectului nostru. De la mișcările planetare la mișcările mărilor și oceanelor, totul se conformează sistemului nostru de percepție. În schimb, cum am putea să ne imaginăm inseparabilitatea cuantică a particulelor sau să ne reprezentăm principiul indeterminării? Ce să mai vorbim de discontinuitatea la scară Planck a spațiului și a timpului?! Vă puteți imagina că nu trăiți într-o lume tridimensională, aparent netedă și regulată, ci într-una cu
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
discontinuă și aparent haotică? Ce s-ar întâmpla dacă, într-o bună dimineață, mașina parcată în fața casei v-ar apărea sub forma intimității materiei din care este compusă și suprafața din jurul ei ar putea fi brusc observată în structura sa cuantică, dezvăluind o geometrie stranie, discontinuă?! Ați încerca să puneți cheia în contactul unei asemenea mașini?! Ceea ce am vrut să relev este faptul că în viața de zi cu zi manifestăm un dezinteres total față de manifestările cuantice ale materiei, tot ceea ce
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
observată în structura sa cuantică, dezvăluind o geometrie stranie, discontinuă?! Ați încerca să puneți cheia în contactul unei asemenea mașini?! Ceea ce am vrut să relev este faptul că în viața de zi cu zi manifestăm un dezinteres total față de manifestările cuantice ale materiei, tot ceea ce ne preocupă pe parcursul nostru de timp numit viață sunt formele cele mai adecvate de adaptare la mecanismele perceptibile ale lumii. În multe privințe, așadar, Newton continuă să-și pună amprenta pe felul de a gândi al
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
mai adecvate de adaptare la mecanismele perceptibile ale lumii. În multe privințe, așadar, Newton continuă să-și pună amprenta pe felul de a gândi al omului. Einstein, un mare admirator al lui Newton, dar și un fizician circumspect în privința lumii cuantice, afirma într-o scrisoare către M. Solovine că, în fapt, nu ne putem aștepta ca lumea să fie ordonată, că dimpotrivă, a priori, lumea este haotică. Dând drept exemplu axiomele teoriei relativității care presupun un înalt grad de ordine al
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
secolului XX, să formuleze o teorie atomică care ar fi stîrnit fără doar și poate admirația juristului din Edinburgh (David Hume) și a filosofului din Halle (Vaihinger). Cele patru articole din volumul Teoria atomică, scrise în perioada inaugurală a mecanicii cuantice, sunt strigătul de stupoare a unui fizician care vede cum realitatea i se fărîmițează sub ochi, fărîmițarea ducînd la pierderea încrederii în postulatele fizicii clasice. Ceea ce pînă la Bohr era certitudine căpăta o stînjenitoare tentă de ambiguitate efemeră, danezul fiind
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
considerate drept aberații mistice. Prima constrîngere privește relația cauză-efect, Bohr acceptînd că fizica atomică nu poate descrie în manieră cauzală mersul lucrurilor. „Cauzalitatea e un mod de percepție prin care ne ordonăm impresiile senzoriale“ (p. 143), numai că de la nivelul cuantic nu primim impresii senzoriale, și atunci nu poți spune cine urmează cui și unde încetează cauza ca să apară efectul. Iar cînd cauzalitatea moare, locul ei e luat de probabilitate, termen prestigios menit a defini neputința de a prevedea cursul naturii
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
face ca o particulă să nu se mai deosebească de alta, fizicianul mulțumindu-se cu clipoceala și întorcînd spatele particulei. A doua restricție privește neputința omului de a folosi limba atunci cînd simțurile nu-l mai ajută. Și cum nivelul cuantic cere fizicianului să renunțe la impresii vizuale pentru simplul fapt că ordinul de mărime e atît de mic că nici o imagine plăsmuită nu poate acoperi fenomenele, impasul în care ajunge e acela de a vorbi despre ceva extrasenzorial făcînd uz
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
unde claritatea este exclusă a priori, Bohr face o analogie cu analiza psihologică: așa cum în momentul cînd, îndreptîndu-mi atenția asupra propriilor sentimente, nu fac decît să le alterez (subiectul își modifică dispoziția prin simpla ei analiză), tot așa în mecanica cuantică, cercetarea unui fenomen îi modifică desfășurarea. Subiectul nu cunoaște lucrul în sine, ci numai urmele lăsate de intervenția asupra lui. Ce-i în sine nu-i pentru om, iar știința nu rabdă lucruri în sine. Deși scrise în urmă cu
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
îndoieli, începe să filosofeze din neputința de a da explicații verosimile. Și chiar asta face Bohr, cade pe gînduri și ajunge să accepte că fizica atomică e posibilă doar cu prețul renunțării la trei condiții: cauzalitate, individualitate și continuitate. Lumea cuantică e un monstru în al cărui metabolism cele trei condiții nu au ce căuta. Ne rămîn atunci jocul probabilităților, optica statistică și pragurile de discontinuitate, trei neplăceri pe care un teolog le-ar trece în seama Sfîntului Duh, în vreme ce Kant
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
fără dogma ireductibilității artei la contextul social, sera noastră culturală poate da liniștită ortul popii. Nimic nu ar mai putea fi spus în planul culturii fără a intra sub incidența servituții politice. Pentru Bourdieu, un scriitor e precum o particulă cuantică care se mișcă în niște cîmpuri de forțe care îi determină total traiectoria. Cariera unei astfel de particule scriitoricești nu depinde de calitățile ei - talent, erudiție, cărți publicate -, ci de poziția pe care reușește s-o ocupe în cîmpul literar
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
nivel e guvernat de legi proprii și unde un observator nu poate depista existența unui nivel privilegiat, ale cărui legi să se răsfrîngă asupra altora. De pildă, fizic vorbind, avem: 1) nivelul cosmic, 2) nivelul macroscopic (uman) și 3) nivelul cuantic. În interiorul fiecărui nivel putem depista relația subiect-obiect, atîta doar că liantul acestei relații stă în „terțul inclus”, care este veriga ce mijlocește legătura subiectului cu obiectul. Două capete sunt legate printr-un mijloc, dar sub mijloc apare cea de-a
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
fiind invadat de dorința imperioasă de a face ceva, iar această trăire a însemnat adevărata lui naștere spirituală, tot ce a urmat după aceea fiind pătruns de imboldul resimțit atunci. Așa se explică și dezinvoltura cu care fizicianul specializat în cuantică încalcă reticența pe care colegii de breaslă o arată atunci când ezită să vorbească de conștiință, spirit și Dumnezeu. În concluzie, ce cucerește la Basarab Nicolescu e aplombul cu care se dedică dialogului între niște tabere ce par prinse sub fatalitatea
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
singur. Ba chiar și-a creat notații doar ale lui. Nu a preluat nimic în mod automat din afară, mintea lui atacase deschis, pe o cale originală, tot ce făcea obiectul cunoașterii la care a ajuns. Pus în fața straniei mecanici cuantice, nu avea altă soluție decât s-o reformuleze, așa încât s-o facă să devină a lui. Feynman nu-i cita pe alții, se cita doar pe sine. Apoi, avea dificultăți și să-i citească pe alții, fiindcă gândea prea intens
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2957_a_4282]
-
să includă doar numărul 0 și apoi să fie îndepărtat zero, rămânând ceea ce se numește în matematică mulțimea de măsură nulă. Eva Silverstein de la Universitatea Stanford, specialist în fizică teoretică, a sugerat o definiție a nimicului bazată pe teoria câmpului cuantic, care ar implica un sistem cuantic lipsit de grade de libertate (dimensiuni). Într-o altă încercare de conceptualizare a nimicului, Jim Holt a adus în discuție o idee propusă de fizicianul Alex Vilenkin, de la Universitatea Tufts. “Imaginați-vă suprafața unei
"Nimicul", greu de definit și pentru savanți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64674_a_65999]
-
apoi să fie îndepărtat zero, rămânând ceea ce se numește în matematică mulțimea de măsură nulă. Eva Silverstein de la Universitatea Stanford, specialist în fizică teoretică, a sugerat o definiție a nimicului bazată pe teoria câmpului cuantic, care ar implica un sistem cuantic lipsit de grade de libertate (dimensiuni). Într-o altă încercare de conceptualizare a nimicului, Jim Holt a adus în discuție o idee propusă de fizicianul Alex Vilenkin, de la Universitatea Tufts. “Imaginați-vă suprafața unei sfere. Este un spațiu finit, dar
"Nimicul", greu de definit și pentru savanți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64674_a_65999]
-
încredere experiențele celor care au avut moarte clinică, ele sugerează faptul că mintea sau conștiența funcționează și fără corpul fizic", explică Greyson. Stuart Hameroff, care a înaintat o teorie controversată în 1996, legată de conștiență, a declarat: Cred că abordarea cuantică a conștienței poate, în principiu, să explice existența noastră și chiar posibilitatea unei vieți de după moarte sau reîncarnarea". În final, Eben Alexander, care a scris un articol controversat în "Newsweek" - "Dovada că Raiul există" - crede cu tărie într-o existență
Ce se întâmplă cu sufletul după moarte () [Corola-journal/Journalistic/65436_a_66761]
-
care poetul Mircea Cărtărescu își încheie orgolioasele tribulații de meloman și de beatnik (derivat din mișcarea beat și sovieticul satelit sputnik) pentru a se angaja organic și furibund în scris, când mecanica artificiilor postmoderniste sublimează într-o antropologie de natură cuantică. Iată de ce mi se pare frivolă asocierea - practicată încă des cu uimitoare jovialitate - între un poem sclipitor ca O seară la operă și formidabila investiție personală și tensionată numită Levantul. Tehnica seacă a intertextualității nu are de ce să reprezinte un
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
asupra spațiului fizic și modelului abstract, geometric. Actualmente, geometria apare ca studiul categoriei varietăților diferențiabile finit și infinit dimensionale, obiectele acestei categorii fiind asociate cu anumite structuri geometrice supuse acțiunii unor morfisme naturale. Aplicațiile, extrem de importante în Teoria relativității, mecanica cuantică, mecanica analitică, optica relativistă, control optimal, biologie, economie etc., se realizează prin intermediul modelelor geometrice. „Descoperirea epocală a geometriei neeuclidiene hiberbolice a impus regândirea în mod radical a concepției kantiene a naturii apriorice a spațiului euclidian ca formă de existență a
Agenda2003-2-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280575_a_281904]
-
de taina plăsmurii divine. Pentru un asemenea creștin, singura privire cu care merită să îmbrățișeze lumea e cea pornită dintr-un ochi apofatic: el știe că nici o teorie fizică nu poate atinge începuturile lumii, prin urmare Dumnezeu nu e nici cuantic, nici gravitațional, nici inflaționist și în nici un alt fel de interpretare pe care știința viitorului o va scoate pe piața ideilor. Nesteruk e un ortodox cu smalț occidental care vrea să le vorbească apusenilor într-un tipar de emoție pe
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
a unei apocalipse în varianta personală, singurul capitol cu sens fiind Stimulantul (al șaselea din cele zece), în paginile căruia Doru Mugur își etalează cunoștințele de fizică pe care și le-a însușit în cursul vieții: unificarea astrofizicei cu teoria cuantică, rolul informației în univers etc. Restul capitolelor sugerează o încîlceală de liane în care cititorul, terorizat de perspectiva sufocării, dă repede pagina în speranța că în scurt timp va ieși la aer. Speranța îi va fi din păcate înșelată, cartea
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
mirarea esențială pe care un om, contemplînd universul, o simte în clipa în care îi intuiește ordinea, acea țesătură, stupefiant de exactă, pe care se sprijină edificiul cosmic. Iar cine poate sesiza cît de fin e reglajul universului la nivel cuantic, acela poate sări peste rigorile de castă ale fizicienilor, deschizînd ochii asupra unei perspective pe care fizica, de una singură, nu numai că nu o poate sugera, dar chiar o respinge în numele adevărurilor verificabile. Pe scurt, profesorul a căutat să
Omisiunea lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5708_a_7033]
-
astrofizician. STEPHEN HAWKING, renumit și pentru umorul său, spune că i-a fost mult mai greu să găsească un sens jocului de fotbal decât să explice misterele Universului: "E un joc extrem de complicat. De fapt, în comparație cu fotbalul, cred că fizica cuantică este relativ simplă".
CUPA MONDIALĂ 2014: STEPHEN HAWKING a găsit formula secretă pentru Anglia by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/74139_a_75464]