2,880 matches
-
Prima demonstrație se face prin diferențierea radicală a ideii cugetului (cunoașterea sufletului) de toate celelalte idei care sunt ideile obiectelor, reale sau ideale. Această deosebire constă în faptul că ideea cugetului nu are cogitatum, adică, tocmai, nu are obiect. Ideea cugetului este puterea originară de revelare în virtutea căreia cogitatio (sufletul, viața) este revelare de sine, și nu a unei obiectivități oarecare, a unui cogitatum. Spaima se revelează astfel pe ea însăși și nu revelează în ea însăși, în afectivitatea sa, nimic
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Spaima se revelează astfel pe ea însăși și nu revelează în ea însăși, în afectivitatea sa, nimic altceva în afară de ea însăși. Că, acum, cunoașterea vieții (cunoașterea sufletului) fondează cunoașterea trupului, orice cunoaștere de obiect, aceasta rezultă din faptul că ideea cugetului nu se opune numai tuturor celorlalte idei, ci constituie esența lor comună. Astfel, orice idee care poartă în sine un cogitatum (ideea unui om, a unui triunghi, a unui zeu) nu este susceptibilă a căpăta ființă decât dacă este o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
opune numai tuturor celorlalte idei, ci constituie esența lor comună. Astfel, orice idee care poartă în sine un cogitatum (ideea unui om, a unui triunghi, a unui zeu) nu este susceptibilă a căpăta ființă decât dacă este o idee a cugetului și dacă, ca idee a cugetului, este întâi de toate pura și simpla încercare de sine care o revelează ei înseși așa cum este ea în sine, drept cogitatio, drept modalitate a vieții, a sufletului chiar de-ar fi să nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constituie esența lor comună. Astfel, orice idee care poartă în sine un cogitatum (ideea unui om, a unui triunghi, a unui zeu) nu este susceptibilă a căpăta ființă decât dacă este o idee a cugetului și dacă, ca idee a cugetului, este întâi de toate pura și simpla încercare de sine care o revelează ei înseși așa cum este ea în sine, drept cogitatio, drept modalitate a vieții, a sufletului chiar de-ar fi să nu fie acolo nici un om, nici un triunghi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu sub o formă generală și imprecisă, ci, dimpotrivă, ca un eșantion de gândiri a căror înțelegere este delimitată de către conținutul "întrebărilor-răspunsurilor" și a căror extindere face obiectul unui decont riguros gândiri, firește, care n-au existat niciodată în nici un cuget, ci doar în interiorul acestei grile și a căror estimare, oricât de detaliată ar fi, nu are, din acest motiv, nici o importanță, dacă o excludem pe aceea de a constitui "obiectul" unei științe noi, politologia. Până unde poate merge astăzi carența
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a degrada, de a aservi. Și aceasta într-un sens radical. Căci existența mediatică presupune și faptul că fiecare trăiește în ea dintr-o existență alta decât a sa, în așa fel încât conținutul care tocmai i-a ocupat cugetul nu mai este produs de el, ci de către aparatul care ia asupră-și tot, furnizându-i astfel imaginile sale, speranțele sale, fantasmele sale, dorințele sale, satisfacțiile sale imaginare, dar care devin singurele satisfacții posibile atunci când existența mediatică a devenit existența
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu admitea replică una din certitudinile care-i rămăseseră din perioada ei literară, și anume că, de fapt, nu uităm niciodată nimic. Hotărât lucru, steaua îl ocrotea și de astă dată pe Jonas, care putea astfel să se bucure, cu cugetul împăcat, atât de certitudinile memoriei cât și de comoditățile uitării. Dar comorile de devotament pe care le risipea Louise străluceau mai minunat ca oricând în viața de fiecare zi a lui Jonas. Acest înger păzitor al său, îl scutea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
seama de asta mai ales când ea era plecată cu treburi în oraș. "La telefon", striga băiatul cel mare, și Jonas lăsa baltă tabloul la care lucra, pentru a se apuca din nou de el, câteva clipe mai târziu, cu cugetul împăcat și cu o invitație suplimentară. "Plata gazului", urla încasatorul în ușa deschisă de unul dintre copii. "Numaidecât, numaidecât!" Când Jonas termina cu telefonul sau cu plata gazului, un prieten, un discipol, sau amândoi uneori, se țineau după el, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în verdele iubirii, cobor din mine și te prind în patimi dulci, iscoditoare, nemărginit să-mi fii în alinare. Pustietate adăpostesc M-am așezat pe divanul unei stări de confuzie; înăuntru simptome de recluzie. Am tot sperat să-mi adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte brute cu zâmbet jind, pe buzele răsfrânte. Noaptea și-ascunde fața în pământ și roua îmi adoarme pe mormânt. Sălaș de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Așa se explică blândețea care le scălda chipul, atât În poze, cât și În realitate, precum și Încrederea măsurată În semeni. Despre Începuturile familiei Moduna În Dacia Superior se știu puține lucruri. Se presupune Însă că au rămas daci liberi În cuget și simțiri chiar și după ocupația romană, grație Însușirii lor de căpetenie: mândria. Oameni cu frica lui Zalmoxis mai Întâi și a lui Dumnezeu mai apoi, Moduneștii au fost slujitori devotați ai două imperii și ai doi Împărați pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cîte-un milițian șef, flancat de cîte-un elev milițian și doi membri înarmați ai gărzilor patriotice. Apoi vilele propriu-zise, sclivisite, linse de planșetele unor arhitecți adevărați și picate în înzestrarea ciorbagiilor șefi, ce știau a săruta prin ședințe, cu vorba și cugetul, părțile rușinoase ale câte unui Portret de Partid și de Stat, apoi piețele mierii, cu zdruncinătură puțină, fără trafic, lanțurile șeherezadice ale magazinelor sustrase circuitului public, scurtcircuitate adică, policlinicile secrete, piscinele arogante și disprețuitoare în care înotau odrasle speciale, transparente
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dar de ce, fă? De ce-mpietrește?... Ce le-arăți? Din încăperile podidite de întuneric și de răcoare ale imobilului se prelinse un clănțănit dulce de clopoțel. Năsoasa își ciuli antrenată bănuții translucizi ai urechilor și, descifrând semnalul, buzele îi citiră instictiv. - Cugete dulci, bucuriile inimii... Asta înseamnă că, deși i-a găsit cooperatorului care a intrat vaca... pe motiv că... hoții i-au ținut-o pitulată în mlăștiniș, i-a îmbolnăvit cooperatorului vaca de gâlci... Așa că mai așteptăm o țâră să i-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cuviință cum se aținea îmbrăcată, pe unde se dădea promenadă, dacă era sau nu adevărată povestea că oamenii bucureșteni vorbeau mai mult pe nas și câte și mai câte. Adăugă în coadă o listă năzdrăvană a tomurilor trebuincioase înălțării de cuget ce-i fuseseră recomandate și pe care le putuse până atunci procura, iar alta a anticariatelor, librăriilor și facultăților pe unde își tocise pingeaua. A fost și singurul efort universitar al lui Ulpiu înainte de a realuneca în toropeală. Căci în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În sclavul ei. O simt tractată de licoarea asta magică, ce-mi intră În viscere și, de acolo, se Împrăștie prin tot corpul, ajungând până În cele mai Înguste locuri, În cele mai fine rețele, până În vinișoare și În capilare... În cuget și simțire. Mai torn un pahar și sorb din nou. E o trăire adâncă, ce mă descompune ușor, bucățică cu bucățică, fir cu fir. Mă trimite departe, aiurea, dincolo de nori... ”e-o rază de iubire”, spune un cântec. E pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așteaptă rîzîndele zori Pletindu-ți coroană de stele. S-aduci prin amor De viață fior, În câmpul speranțelor vină, Ondină! {EminescuOpIV 35} LA O ARTISTĂ I Credeam eri că steaua-ți e-un suflet de înger Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur Ce-arunc-a lui raze-n o luncă de laur Cu-al cântului dar. iar, tu, interpretă-a cereștilor plângeri, Credeam că ești chipul ce palida stelă Aruncă pe-o frunte de undă rebelă Pe valul amar. Dar astăzi poetul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie nu decide nimic. La bine nu-i putea S-aduci doi oameni; - răul l-urmeaz-întregi popoare; Căci răul este colțul vieții. Vecinic răul Întâiul rol îl joacă - e colț în orice cuget, În oricare voință, în orice faptă mare. Invidia de pildă e mam-egalității, Și îngrădirea contra răutății reciproce Dreptate se numește. Cu cât mai răi sunt civii Cu-atît e mai perfectă dreptatea. Fiți răi și veți străbate La țintă-oricît de mare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
buni Să fie mare? Dacă e rău, e egoist, Vrea toate pentru sine, nimica pentru alții; Dacă trăiește bine, dar fără ca să lase Ca și-alții să trăiască - e mare. Când un popor Începe a fi nobil și generos în cuget, Atunci a lui cădere și moarte sunt aproape, Căci numai răul are puterea de-a trăi. Chiar fapta cea mai bună duce la rău. Ea este Pământ care hrănește sămânța celor rele. Ai milă De unul și cu mâna în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i salutată de popoare... regi se sfarmă Și a gloriei mândre stele într-a lumei noapte ard. Și de-aceea a lui flamuri le-nsoțesc cu-nsuflețire. El îi duce la învingeri, el îi duce la peire. Cine moare - moare-n cuget c-a rămas trăind în el; Tot ce-i nobil și puternic în ăst secol de mândrie Îl urmează... Căci prin noaptea unei lumi în bătălie Lin lucește-eterna pace, luminos și mândru țel. {EminescuOpIV 146} Cătră țelul, care-n noapte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a vântului frâuri S-asvîrle toți norii de-a muntelui brâuri, El trece la astrul ce luce curat. Retras în sală mare de marmură trandafirie, Încins în strălucitul și negrul lui talar, Privirea lui o-nalță pe-a cerului câmpie Și cugetul lui sboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se-mbină în lungă reverie Și buzele-i se mișcă c-un zâmbet blând, amar Și sufletul îl împlu dorinți nemărginite Ca marea de adânce cu valur-le uimite. {EminescuOpIV 158
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ce cerul ți-l arată. {EminescuOpIV 446} ȘI OARE TOT N-AȚI ÎNȚELES... Variantă Și oare tot n-ați înțeles Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. Când al meu cuget mistuit De-o stranie părere A fost un lung, necontenit Prilej pentru durere. Și a păstrat în fundul său Ca în cenușa rece Taina părerilor de rău După un vis ce trece. Ca un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dând orizon
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o stea, în care crez, De poate ca să facă faptele mele sânte Ca inima română să bată mai fierbinte - Și inspirat în taină de-un cuget de proroc Eu văd fericea țării în Tine și mă rog! Genunchii-n piatra stearpă, și cugetul în cer, Ca Dumnezeu să-ți dee aceea ce îți cer! {EminescuOpIV 470} MUREȘANU Tablou dramatic (1869 ) Persoanele MUREȘANU GENIUL LUMINEI ANUL 1848
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în care crez, De poate ca să facă faptele mele sânte Ca inima română să bată mai fierbinte - Și inspirat în taină de-un cuget de proroc Eu văd fericea țării în Tine și mă rog! Genunchii-n piatra stearpă, și cugetul în cer, Ca Dumnezeu să-ți dee aceea ce îți cer! {EminescuOpIV 470} MUREȘANU Tablou dramatic (1869 ) Persoanele MUREȘANU GENIUL LUMINEI ANUL 1848 SILFI DE LUMINĂ Scena înfățișează un peisagiu de o romanticitate sălbatică în munți. Pe de o parte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe corp neacoperită Lipsindu-ți vălul tău; O dormi, o dormi iubită, O dormi, o dormi mereu. Când râzi, pe a ta gură Amorul a descins, Orice prepuitură De-odată s-a și stins; Zâmbirea ta-i ferită De orice cuget rău; O râzi, o râzi iubită, O râzi, o râzi mereu. {EminescuOpIV 548} Când tu cânți, alintată Pe brațele-mi, la sân, Auzi cum cîte-odată Gîndu-mi răspunde lin; Cântul tău resuscită O zi din traiul meu; O cînt-a mea iubită
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În pas cu mine Elenă Marin Alexe Încerc să țin pasul cu mine, dar piciorul îmi alunecă în dânsul deșuchiat al gândurilor reci care nu iartă dezlănțuirea cugetului. În sarabanda nopților de nesomn, sau în vise ce își deapănă nefirescul alintat, plânsu-mi este prieten. Tresar mângâiata de mână Creatorului, gata oricând să-mi liniștească bătăile inimii adunându-le la piept, într-un gest definitiv și simplu. Prea simplu
?n pas cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83267_a_84592]
-
portughez, creștin și profesor; un dictator care-și considera dictatura ca un "sacrificiu" adus neamului său, ca o "cruce pe care anii o fac tot mai grea" (9 decembrie 1934). N-a înțeles să facă politică altfel decât îl îndemna cugetul său. A pus totdeauna în frunte realității în care credea: Dumnezeu, întîietatea spiritului, Portugalia, familia. Dictator fără voie, a făcut din dictatură ceea ce făcuse până atunci din profesorat: un instrument de desăvârșire morală și intelectuală a tinerelor generații. Era revoluționar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]