3,659 matches
-
va putea niciodată să le dăruiască lor Cuvântul, adică o părticică din sine. Cutia cu minuni Era odată un îngeraș care se tot juca pe plaiul cerului cu mingi de stele. În fiecare zi se dădea pe un tobogan de curcubeu, sărea și făcea tumbe pe norii pufoși. De dimineață până seara se juca plin de veselie. Când venea noaptea, lua câte un pumn de vise frumoase și le presăra pe pământ, mai ales copiilor cuminți. Îngerașul nu se odihnea niciodată
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
să îl ajute să se împlinească. Îl rugă pe Dumnezeu să îi dea voie să meargă printre îngerii pământului. Dumnezeu a zâmbit și i-a spus că la asta se gândise și El. I-a umplut aripile cu stele și curcubeie, i-a dat un coșuleț cu ciocolate în forme de îngerași și câteva cărți de colorat. Când era gata să plece, l-a chemat și i-a mai dat o cutie învelită în staniol auriu, dar îngerașul nu a mai
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
bucurie, iar Fabian spuse țopăind: - Acum știu cum se numește surpriza din cutie: MINUNE! Din clipa aceea, Fabian și îngerașul au plecat spre casă și s-au jucat cu toți copiii din vecini. Le-au dat și lor steluțe, și curcubeie, și ciocolățele în formă de îngerași. I-au învățat să viseze și să fie prieteni cu îngerii, fiindcă doar aceștia aduc din cer ,,cutia cu minuni”... Angelica și îngerașul Trăia odată o familie bogată, lângă poala unui munte semeț. Aveau
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ordine în volum nu pare deloc întâmplătoare. Eroul primei întâmplări, Cutia cu minuni, este, bineînțeles, Fabian, copilul iubit de îngeri și ale cărui dureri dispar prin atingerea cu aripa îngerească. Însănătoșit ca prin minune, băiatul ia cu sine „steluțe și curcubeie” pe care le împarte celorlalți copii, ca semn că minunile pot exista pentru cei inocenți și care cred cu adevărat în ele. În Angelica și îngerașul registrul se schimbă, fetița învățând alături de mama ei lecția răbdării în rugăciune. Frățiorul dorit
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
undeva, alt greiere, numără stele cântec de demult la teatrul de vară - câțiva greieri grindină deasă - în ochii țăranilor negura vremii țânțari în noapte - doar luna-i liniștită de-atâta vreme ziua de-odihnă - un bâzâit de trântor dinspre bălării curcubeu în geam - fetița-și aranjează cariocile soarele verii - câteva musculițe pe-o portocală primul concediu - râul copilăriei cu două brațe nori de furtună - clopotul mănăstirii în renovare nisip fierbinte - tot mai mulți oameni negri în România insomnii de vară - la
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
din ce i se spune, nu ca Vilma, altădată, care plînsese cu sughițuri și era tare frumoasă, dar pe de altă parte pleca la fel ca Vilma, cărînd după ea un calabalîc Îngrozitor, cufere de tablă vopsite În toate culorile curcubeului și semănînd cu ea, fiindcă Înainte de plecare și-a dat cu ruj pe buze și cu ce rămăsese În tub se boise pe obraji și acum, sughițînd și dezvelindu-și dinții de aur, Îl sărută pe Julius, care simte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că în cer era pus un scaun de domnie, și pe scaunul acesta de domnie ședea Cineva. 3. Cel ce ședea pe el, avea înfățișarea unei pietre de iaspis și de sardiu și scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere. 4. Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci și patru de scaune de domnie, și pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci și patru de bătrîni, îmbrăcați în haine albe; și pe capete aveau cununi de aur. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor. $10 1. Apoi, am văzut un alt înger puternic care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele, și picioarele lui erau ca niște stîlpi de foc. 2. În mînă ținea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, și piciorul stîng pe pămînt, 3. și a strigat cu glas tare, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Șapte culori are Curcubeul când răsare, Vom merge să-l admirăm să le-nvățăm: Galben soarele zâmbește Printre nori când strălucește. Oranj portocala delicioasă Din ea suc iese de-i stoarsa. Roșu că haină lui Moș Crăciun Când la noi vine-n Ajun. Violet
Culorile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83561_a_84886]
-
O asistentă încercă s-o pregătească, dar Karin nu auzi nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire. Fruntea părea că îi fusese lipită de un grătar încins. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suflet am nădăjduit să putem petrece o schimbare; cât am reușit numai Dumnezeu știe. Dar să ne ajute El să ne amintim și după ce vom pleca, de roadele bune pe care le are de dat fiecare pom bun, de cununa curcubeului după ploi, de apele curate ale izvorului... Ne-am simțit aici ca-n palma lui Dumnezeu și ce nevrednici suntem ! Să ne ajute Dumnezeu pe noi toți să agonisim destui „bănuți în trăistuța cu fapte bune” ca să reușim cu ei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
singur ci numai împreună cu prietenii. Nici chiar Verde Împărat n-a reușit singur să alunge zmeii. A căzut la pat, doborât de ei. Dar o să mai afle Ana ceva: și anume că undeva în Munții Carpați, sub aripa întinsă a curcubeielor, e vestitul Tărâm al Culorilor unde trăiește un Prinț de demult cu puteri extraordinare. Ana nu-l cunoaște pe Prinț dar PAM știe că Ana va avea nevoie de el. De aceea se pregătește să-l cheme în visul ei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
face nici un rău. Trecem, deci, liniștiți, încet - încet, pe lângă dânsa, fără s-o deranjăm. Privim înainte și în sus. Adică spre cer. Dar acuma ce văd? Mă frec cu labele din față la amândoi ochii și privesc: văd un curcubeu imens, colorat frumos, ca toate curcubeele, întins peste crestele din fața noastră. Ana s-a oprit puțin, să filmeze. Ce rău îmi pare că nu mă poate vedea și pe mine! Nu mi-ar fi stricat să apar în filmul ei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
liniștiți, încet - încet, pe lângă dânsa, fără s-o deranjăm. Privim înainte și în sus. Adică spre cer. Dar acuma ce văd? Mă frec cu labele din față la amândoi ochii și privesc: văd un curcubeu imens, colorat frumos, ca toate curcubeele, întins peste crestele din fața noastră. Ana s-a oprit puțin, să filmeze. Ce rău îmi pare că nu mă poate vedea și pe mine! Nu mi-ar fi stricat să apar în filmul ei: ”Ticuță la Curcubeu” (Poate faceți voi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
frumos, ca toate curcubeele, întins peste crestele din fața noastră. Ana s-a oprit puțin, să filmeze. Ce rău îmi pare că nu mă poate vedea și pe mine! Nu mi-ar fi stricat să apar în filmul ei: ”Ticuță la Curcubeu” (Poate faceți voi desenul ăsta undeva.) Continuăm să mergem. În fața noastră apare, în clipa asta, ceva minunat, o arătare, un palat. Cred că e chiar el, Castelul. Sclipește de parcă ar fi făcut din diamant. Un adevărat castel de basm... Poate
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vedem noi acum nu există? Dacă e mâna zmeilor la mijloc? Dacă e un castel fals și un Prinț fals, dacă nu e Prințul nostru? Pentru că zmeii sunt în stare de orice și pot să se prefacă ei înșiși în curcubee, în castele și chiar în prinți, numai și numai ca s-o păcălească pe Ana. Nu, copii, am glumit. Ana nu poate fi păcălită. Pe lângă faptul că e foarte deșteaptă, o feresc de păcăleli și pantofii ei albaștri. Știți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
care soseau și ei dar cam gâfâiau de urcuș. Acum eu am rămas puțin singur și chiar dacă mai sunt încă amețit de emoție, voi continua să transmit... dintr-un adevărat rai al culorilor. Îmi vine să mai trec o dată pe sub curcubeu. Doamne, ce aproape e! Și cât de strălucitor! Iar aici pe pământ, în jurul meu, curg râuri de culori... Îmi vine să înot în ele, să ascult și să miros fiecare strop de culoare. Culorile cântă, știați? Și sunt pline
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ei, cei patru fii ai lui Verde Împărat, împreună cu Inventica și cu Măiastra. Au ajuns la Castel. În frunte e Învățătorul. Discută ceva plăcut cu Măiastra și cu Artistul, pentru că toți zâmbesc. Măiastra dă din aripi, se înalță până aproape de curcubeu, apoi se lasă în jos, spre râul culorilor, ca să se alăture în cele din urmă Inventicii, care pășește ca prin vis, fermecată de culori și de strălucirea Castelului. O urmează Inventatorul cu lacrimile uscate pe obraz. Dar el acum tocmai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre copacii care se aflau la vreo sută de metri mai departe. Continua să observe avionul când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
care se vedea la orizont. Ferme mici, cîmpuri și păduri se aflau la poalele dealurilor și străluceau în ploaie, de parcă ar fi fost argintate. Vîrful era crăpat în multe culmi înzăpezite, printre care pluteau nori, toate acestea adăpostite sub un curcubeu, trei pătrimi de arc violet albastru galben portocaliu roșu strălucind blînd pe cerul strălucitor. Rima zîmbi privind în depărtare și-l luă de mîini. Ce bine că m-ai scos din locul ăla. Uneori ești înțelept. Se sărutară și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care își întreabă mama: „S-a pogorît Sfîntul Dumnezeu și a făcut roabe într-un atelier?“. Procedeul prin care se acordă un index greoi unei opere ficționale greoaie este luat din Sartor Resartus. CARROLL, LEWIS Cap. 41, par. 3. Gustul curcubeului alb este un Plagdif al substanței din sticla marcată „bea-mă“ din Alice în Țara Minunilor. CARY, JOYCE Cap. 28 și 29. Plagdife din romanul The Horse’s Mouth. Și aici și în alte părți, Duncan Thaw este un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era. — O cheamă Nancy? întrebă Lanark prost-dispus, dîndu-i servieta și așezîndu-se. Pentru că, dacă așa o cheamă, am întîlnit-o cînd erai mică. Nu, o cheamă Gay. Nu-i aminti de vîrstă, zise Libby. Fii o mamă bună și fă-ne două curcubee albe. îE pricepută la curcubee albe). Solveig era cea mai impunătoare dintre fete, iar cealaltă, Joy, cea mai măruntă. Toate aveau aproape aceeași vîrstă și se purtau relaxat și prietenește. Lanark nu făcea distincție între ele, dar avea un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark prost-dispus, dîndu-i servieta și așezîndu-se. Pentru că, dacă așa o cheamă, am întîlnit-o cînd erai mică. Nu, o cheamă Gay. Nu-i aminti de vîrstă, zise Libby. Fii o mamă bună și fă-ne două curcubee albe. îE pricepută la curcubee albe). Solveig era cea mai impunătoare dintre fete, iar cealaltă, Joy, cea mai măruntă. Toate aveau aproape aceeași vîrstă și se purtau relaxat și prietenește. Lanark nu făcea distincție între ele, dar avea un sentiment liniștitor, pentru că era singurul bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ta înainte de șapte. — Vă rog, domnule, spuse Solveig cu enormă modestie, îmi acordați dansul promis? Mai așteaptă doar o clipă, drăguță. Dă-mi voie să-mi termin paharul, mai întîi, spuse Lanark blînd. în timp ce-și sorbea al doilea curcubeu alb, se uită la terenul înstelat pe care explodau rachete, colorînd în violet, alb, portocaliu și auriu-verzui fețele întoarse de pe stadionul de jos. Stătea sprijinit de o balustradă care împiedica alunecarea spre etajul de jos, îngust, și în fereastră zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
previziunile anulate, oricine are mingea! Totu-i aranjat, se merge ca pe gheață... ce se întîmplă cu vocabularul meu? Trabucul ăsta m-amețește. Bine c-am observat: la naiba, stinge-l, fii calm, bea-ți paharul... Știu de ce se numește curcubeu alb. E limpede ca apa, și pe limbă, totuși, simți toată culorile din paleta unui artist care desenează un păun înu sună bine). Conține tot atîtea gusturi cîte culori sînt în căptușeala unei scoici cu perlă. Poezie. Să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]