3,132 matches
-
de la Molda, cățeaua voievodului maramureșean Dragoș. Istoricii Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu sunt de părere că numele de Moldova vine de la molid. O altă teorie, socotită fantezistă printre filologi, susține că numele său derivă de la cuvintele din limba dacică (nescrisă până in prezent) "molta" (adica, "multum" din latină) și "dava" (cetate sau apă "acva->ava->dava"), de la care ar veni numele (ne-atestat) de "Muldava" (vezi "Moldova" veche și nouă de la Dunăre). Bogdan Petriceicu Hasdeu și majoritatea filologilor și
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
aproape mitologica a dacilor. Dar daca Coloana... și alte izvoare scrise ne arată o istorie a măcelului, operă lui Vasile Gorduz vorbește despre un cadou, o ofranda, pe care Traian o face dacilor. Împăratul ne ofera lupoaica transformată în lup dacic, prin urmare, ne da șansa să existăm că români, ne dăruiește această identitate în care se îmbină armonios dacitatea locală cu romanitatea europeană-universală prin extensie. Și ne mai oferă și două mici războaie pentru cucerirea resurselor.</spân></p> În semn
Lupi în spațiul public () [Corola-website/Science/296162_a_297491]
-
cu succes, si se spală de păcatele crimelor prin</spân><spân lang="zxx"> darul existenței noastre. E int</spân><spân lang="zxx">e</spân><spân lang="zxx">resant cum autorul, într-o variantă anterioară a combinatei dintre lupoaica și lupul dacic, modelează lupoaica mult mai firava în comparație cu „șarpele” dacic, ca și când </spân><spân lang="zxx">raportul ar fi în favoarea dacității, iar romanitatea e doar un suport. Adusă de Traian, lupoica capătă o pondere cel putin egală cu elementul dacic și accentuează </spân
Lupi în spațiul public () [Corola-website/Science/296162_a_297491]
-
prin</spân><spân lang="zxx"> darul existenței noastre. E int</spân><spân lang="zxx">e</spân><spân lang="zxx">resant cum autorul, într-o variantă anterioară a combinatei dintre lupoaica și lupul dacic, modelează lupoaica mult mai firava în comparație cu „șarpele” dacic, ca și când </spân><spân lang="zxx">raportul ar fi în favoarea dacității, iar romanitatea e doar un suport. Adusă de Traian, lupoica capătă o pondere cel putin egală cu elementul dacic și accentuează </spân><spân lang="zxx">astfel</spân><spân lang="zxx
Lupi în spațiul public () [Corola-website/Science/296162_a_297491]
-
lupoaica și lupul dacic, modelează lupoaica mult mai firava în comparație cu „șarpele” dacic, ca și când </spân><spân lang="zxx">raportul ar fi în favoarea dacității, iar romanitatea e doar un suport. Adusă de Traian, lupoica capătă o pondere cel putin egală cu elementul dacic și accentuează </spân><spân lang="zxx">astfel</spân><spân lang="zxx"> latinitatea.</spân></spân></spân></spân></p> Din păcate, valurile de comentarii la adresa statuii nu se îndreaptă spre zona ideologică, ci spre cea estetică, iar acest lucru nu poate să
Lupi în spațiul public () [Corola-website/Science/296162_a_297491]
-
toate dialectele) sau cu corespondente în [[limba albaneză]], despre care se crede că ar putea fi moștenite din [[substrat (lingvistică)|substratul]] limbii dace, multe dintre ele legate de viața pastorală (de exemplu: "brânză", "zer", "mal", "balaur"; v. [[Listă de cuvinte dacice]]). Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați, care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă. Se consideră că, aidoma [[limba tracă|limbii trace]], limba dacă era de tip [[satem]]. Materialul lingvistic constituit din
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
jos, ori covorul de mușchi verde și moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. Localități cu numele Bugeac sau Buceag existau in județele Constanța, Ialomița și Teleorman, Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu aparținând regatului dacic al lui Burebista. Poate că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se intâlnesc în vârful Omu, își are numele derivat de la
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se intâlnesc în vârful Omu, își are numele derivat de la Buc, Bucur (nume autentic dacic), tot așa cum și Buceci, Bugeci, se derivă de la Buc cu acelasi sufix ca în Măneciu sau Moeciu. Masivul Bucegi are o formă de potcoavă deschisă spre sud, din centrul căreia izvorește râul Ialomița. Ramurile principale ale potcoavei se întâlnesc în
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
Lucăcilă cuprind sistemul carstic Zănoaga: Cheile Zănoagei Mari, Cheile Zănoagei Mici, Cheile Orzei (monumente ale naturii), păduri de molid ("Pices abies"); o vegetatie termofilă compusă din elemente floristice rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice: secara de munte (Secale montanum), iris ("Iris dacica"), scorușul ("Sorbus cretica"), spinul ("Carduus candicanus"), umbelifera ("Athamantha hungarica"), timoftica ("Phleum montanum"), caprifoiul ("Lonicera caerulea"), cosaci ("Astragalus depressus"), etc. Stațiune climaterică și turistică importantă, Azuga este situată pe Valea Prahovei, la confluența cu râul Azuga, la poalele Munților Bucegi și
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
Război Iudaic (69-70 d.C.) la Alexandria, apoi în Palestina, unde a participat la asedierea și cucerirea Ierusalimului. După încheierea Războiului Iudaic, a fost trimisă înapoi la Oescus, în Moesia. Următoarele operațiuni militare la care a luat parte au fost războaiele dacice dintre anii 87-89 d.C. ale împaratului Domitian (81-96 d.C.), desfășurate după invazia Dacilor în Moesia (iarna 84/85 d.C.) și alungarea acestora. În timpul împăratului Traian (98-117 d.C.) s-a numărat printre cele 13-14 legiuni participante la cele 2 războaie dacice
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
dacice dintre anii 87-89 d.C. ale împaratului Domitian (81-96 d.C.), desfășurate după invazia Dacilor în Moesia (iarna 84/85 d.C.) și alungarea acestora. În timpul împăratului Traian (98-117 d.C.) s-a numărat printre cele 13-14 legiuni participante la cele 2 războaie dacice (101-102 și 105-106 d.C.). Fie între anii 102-105 d.C., fie după anul 106 d.C., Legiunea a fost mutată de împaratul Traian de la Oescus la Troesmis în Moesia Inferior, pentru întărirea militară a regiunii Dunării de Jos, unde a rămas timp
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
Aceasta a fost realizată de o elevă de liceu în anul 1995, în cadrul unui concurs inițiat de primarul Gheorghe Funar (PRM). Noua stemă combină reprezentarea Monumentului Memorandiștilor de pe Bulevardul Eroilor cu statuia zeiței Minerva, deasupra cărora este plasat un lup dacic. Stema introdusă de administrația Funar nu a fost aprobată de Comisia Zonală de Heraldică (în consecință nici de CNHGS), motiv pentru care folosirea ei constituie o încălcare a legilor în vigoare. Întrebată cu privire la motivul pentru care noua administrație locală, condusă
Stema orașului liber Cluj () [Corola-website/Science/306997_a_308326]
-
("Patavissa") a fost o așezare dacică, iar în timpul stăpânirii romane sat ("vicus") și apoi "colonie" (pe teritoriul actualului oraș Turda, județul Cluj), la poalele "Dealului Cetății" pe care era amplasat importantul castru roman . Situl arheologic ce conține resturile orașului Potaissa sunt clasate ca monument istoric, cu
Potaissa () [Corola-website/Science/307062_a_308391]
-
de tun. Toate aceste elemente erau plasate sub un pavilion de purpură, căptușit cu hermină și prins într-o coroană închisă. O variantă similară îi avea drept tenanți: în stânga pe un personaj feminin, având în mână o sabie curbată specific dacică, iar în dreapta pe un leu ridicat în două labe. Aceste elemente erau menite să simbolizeze Dacia, regăsindu-se încă din secolul al III-lea pe o monedă daco-romană. Nici această reprezentare nu a fost acceptată, probabil din aceleași motive ca
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
câmp alb în cartierele unu și patru și negru în doi și trei. Scutul este timbrat de o coroană închisă, fiind susținut — la dreapta — de către un leopard lionat, iar la stânga de către un personaj feminin având în mâna dreaptă o "sica" dacică. În partea inferioară se regăsește o panglică albastră cu deviza familiei domnitoare scrisă în aur: „”. Toate aceste elemente sunt plasate sub un pavilion de purpură căptușit cu hermină, cu ciucuri și franjuri de aur, prins într-o coroană închisă.("") Ultima
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
roci calcaroase"); ce adăpostesc elemente floristice și faunistice diverse, printre care se află mai multe specii protejate la nivel european sau enumerate pe lista roșie a IUCN. Specii floristice (arbusti, flori și ierburi) semnalate în arealul rezervației naturale: scoruș ("Sorbus dacica"), scoruș-gecesc ("Sorbus graeca"), cununiță ("Spiraea chamaedryfolia"), mărul lupului ("Aristolochia clematitis"), Taraxacum hoppeanum - o specie carpato-balcanică, pesmă ("Centaurea atropurpurea"), paronihie capitată ("Paronychia cephalotes"), tămâioară ("Viola jooi"), hajmă păsărească ("Allium flavum"), lucernă ("Medicago minima"), borșișor ("Sempervivum marmoreum"), gușa porumbelului ("Silene otites"), tavalgă
Cheile Turului () [Corola-website/Science/307305_a_308634]
-
cu care dacii prindeau dulapii de stâlpii verticali, așa cum s-a păstrat la biserica din Vălari, în vechiul ținut al Pădurenilor, în inima Daciei. Din această perspectivă biserica de lemn apare drept un martor încă în picioare de arhitectură sacră dacică, binențeles, într-o formă adaptată la lăcașul de cult creștin. Principiul constructiv este același chiar dacă dulapii sunt prinși pe interior cu cuie de fierar. Tăierea dulapilor la gater și folosirea cuielor de fier pentru prinderea lor indică, de fapt, un
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
și carpică și apoi epoca medievală. Zargedava este prima așezare care atestă începuturile orașului la daci, dotat cu piață centrală, un sanctuar, un palat al șefului militar și o construcție deosebită privind fortificația. Cercetătorii au ajuns la concluzia că fortificațiile dacice au fost realizate pe fundațiile unora mai vechi, ce datau din perioada neolitică, atunci când s-a amenajat primul șanț de apărare și primul val de pământ pentru protejarea așezării. Aici s-au descoperit peste 200.000 de piese (piese ceramice
Zargidava () [Corola-website/Science/308758_a_310087]
-
și una medievală, ce conține aproximativ 1.000 de morminte. În așezarea deschisă, care se întinde la poalele acropolei și ocupă o suprafață de aproximativ 25.000 de metri pătrați, cercetătorii au identificat o serie de locuințe din perioada clasică dacică, sec I i.Hr. - sec. I d.Hr., dar și din perioada carpică (daci liberi), din sec. III d.Hr. La Brad, în anul 1982, a fost descoperit unul din cele mai mari tezaure de obiecte de podoabă din sud-estul Europei, însumând
Zargidava () [Corola-website/Science/308758_a_310087]
-
sau vulnerabile, 50 specii mamifere, 168 specii de păsări, 9 specii de reptile, 5 specii amfibieni. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion" pe substrate calcaroase, Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri de "Tilio-Acerion" pe versanți, grohotișuri și ravene, Păduri acidofile de molid ("Picea") din etajul montan până în cel alpin, Păduri alpine de "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra", Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Tufărișuri de "Pinus
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
jankae"), credei de munte ("Luzula sudetica"), crușățea ("Barbarea vulgaris"), ghințură punctată ("Gentiana punctata"), pătlăgină ("Plantago gentianoides"), mac de munte ("Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stephani"), darie de munte ("Pedicularis baumgartenii"), rogozuri (din speciile: "Juncus filiformis, Carex pauciflora, Carex rostrata, Carex echinata, Carex dacica"). Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs carpatin ("Ursus arctos"), lup ("Canis lupus
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
începând cu 1959. Recunoscut ca unul din cei mai de seamă tracologi români, C. Poghirc este unul din principalii oraganizatori ai celui de al II-lea Congres de Tracologie (București-Tulcea 1976), editând împreună cu Al. Vulpe și C. Preda, volumul "Thraco"-"Dacica", o culegere de studii prezentate la acest congres. Aici publică articolul "Thrace et daco"-"mésien": "langues ou dialectes"? în care îmbrățișează și dezvoltă poziția nouă a lui Vl. Georgiev, care susținea individualitatea limbilor tracă și daco-moesiană.. Tot în 1976 fondează
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
este o fortificație antică aflată pe teritoriul Brașovului. Se află situată în zona „Între Chietri”, cu vedere directă înspre sud-estul Tâmpei și cu dealul Stejeriș — în ambele locuri fiind regăsite alte vestigii dacice. Avea rol de refugiu pentru populația dacă a așezărilor civile dimprejur. Primele săpături arheologice datează din anii 1913, fiind efectuate de către cercetătorul Julius Teutsch. Alte lucrări au fost făcute în anii '50 (de către A. D. Alexandrescu și I. Pop) și în
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
publicând și un amplu studiu pe această temă). În urma acestor cercetări s-a putut constata o continuă locuire a cetății pe întreaga durată a neoliticului, epocii bronzului și cea a fierului. Cetatea era compusă dintr-o incintă împrejmuită cu ziduri dacice, val de pământ și palisade. Aceasta din urmă este presupusă a fi având rol de drum de rond pentru străji ori platformă pentru lupte. În incinta fortificației se mai afla și un turn-locuință. După o vreme, construcțiile s-au înmulțit
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
Câmpia Pannoniei, a sporit importanța comerțului cu sare dinspre Câmpia Transilvaniei. Două căi majore, una nord-sud și alta est-vest se încrucișau în dreptul vadului de sub promontoriul de deal, numit azi Cetățuie. Este de presupus că aici va fi existat o cetate dacică, ce controla acest nod de comunicații și care va fi fost distrusă de fortificația austriacă, amplasată pe acest loc la începutul sec. XVIII. În ori ce caz urmele dacice din vatra orașului Cluj sunt sporadice, astfel încât nu este sigur că
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]