14,695 matches
-
continuînd să producă desfătare sufletească, să nu se limiteze totuși la trezirea emoțiilor, deoarece scrierea unor versuri numai pentru a provoca plăcere este, în ultimă instanță, needucativă. Reapare aici vechiul conflict dintre filozofie și poezie, dintre retorică și filozofie, ce data încă din vremea lui Platon și pe care scriitorii încercaseră să-l rezolve compunînd poeme didactice care să aibă și finalități literare. Bazîndu-se pe aceste două instrumente, al dialogului și al secvențelor poetice succesive lui, Consolatio se dezvoltă după o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și dispoziția spirituală a celui care îl citește în mod repetat pentru a extrage mereu noi învățăminte. Grigorie considera însă că predicarea în fața poporului este o datorie precisă pentru orice episcop și s-a adresat poporului compunînd omilii mai simple, datînd din anii pontificatului său; multe dintre ele, cu siguranță, s-au pierdut. Posedăm patruzeci de Omilii despre Evanghelii (Homiliae in Evangelia), rostite în anii 590-591; caracterul lor e simplu, aprofundarea doctrinală redusă, tonul accentuat didactic, însă conținutul nu este nici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era o culegere de „Vieți ale Părinților” Siriei. în luna iulie a anului 593, Grigorie i-a trimis o scrisoare lui Maximian, episcop de Siracuza, prin care îi cerea să-i procure povestiri hagiografice potrivite pentru cartea sa; compunerea operei datează așadar cam din acea perioadă. Scrierea este concepută ca o conversație între Grigorie și un tînăr discipol al său, diaconul Petru, care, înfățișat ca o persoană foarte neștiutoare, vorbește în numele ignoranților ce trebuie instruiți. Episoadele se succedă fără nici o legătură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a murit cîțiva ani mai tîrziu. a) Poezia Venantius a fost un poet foarte productiv și a experimentat diverse genuri poetice: textele sînt adunate într-un ansamblu de unsprezece cărți, sub titlul Opere diverse (Miscellanea); unele poeme din prima carte datează din perioada cînd trăia la Ravenna. E vorba de poezii de tot felul și de versuri ocazionale. De asemenea, putem aminti subiecte cu caracter religios (precum sărbătorirea martirului și episcopului Saturnin din Toulouse sau a lui Germanus din Paris; explicarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai importantă dintre ele este biografia protectoarei sale, Sfînta Radegonda, din care lipsește orice motivație personală, orice semn de recunoștință sau de afecțiune, deoarece predomină preocuparea hagiografică, fiind puse în lumină doar virtuțile sfintei și miracolele săvîrșite de ea. Opera datează din ultimii ani ai activității poetului, pentru că Radegonda a murit în 587. Printre operele în proză mai pot fi amintite și o Explicație a Rugăciunii domnești (Expositio orationis dominicae), o Explicație a Crezului (Expositio Symboli) și o Explicație a credinței
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
izvor de informații prețioase despre cultura religioasă, de nivel superior și inferior, din Franța secolului al VI-lea, care poate servi ca exemplu și paradigmă pentru toată creștinătatea din epoca barbară. Prima carte din Miraculorum libri, ultima în ordinea compoziției, datează din 590 și e scrisă „întru slava martirilor”: aceasta începe cu miracolele lui Cristos și continuă cu cele ale apostolilor și ale martirilor de mai tîrziu. A doua carte (scrisă între 581 și 587) cuprinde minunile Sfîntului Iulian, iar în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
I, 1, PG 73, 93) o trimitere la Tezaurul sfintei și consubstanțialei Treimii fapt ce îl plasează înainte de 429. Unii cercetători (de exemplu, J. Liébaert) îl situează la începutul episcopatului său, iar G.M. de Durand sugerează că ar putea să dateze chiar dinainte de 412; G. Jouassard vorbește în schimb de anii 423-425. în prolog, unde se adresează unui frate întru credință pe nume Nemesinos, autorul declară că vrea să pună capăt nenumăratelor erori generate de pozițiile lui Arie și Eunomiu și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care el le consideră scrise de ei), însă nu-i numește. Din acest motiv, cel mai recent editor, G.M. de Durand, consideră că respectivul dialog este anterior tratatelor contra lui Diodor și Teodor, compuse în jurul anului 438; scrierea pare să dateze dintr-o epocă de ostilitate mocnită, din anii 434-437. De Durand propune anul 437, în măsura în care putem identifica această operă cu o scurtă carte despre întruparea Unului-născut, în trei părți, despre care Chiril afirmă că tocmai a terminat-o în epistola
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
438 (cf. supra, datele despre viața lui Chiril), rămîn în discuție anii 434-437 și 439-441; de obicei, e preferată a doua perioadă, deoarece prima pare prea scurtă pentru redactarea acestei opere și a cărților Contra lui Diodor și Teodor, ce datează din acei ani. însă P. Évieux, pe bună dreptate, preferă să vorbească despre o elaborare întinsă pe durata mai multor ani, ce a început mult înainte de criza nestoriană, despre care tratatul nu spune mare lucru. Continuitatea culturii grecești, mai cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru toți cei care, înainte sau după el, au susținut aceleași idei, oral sau în scris; avem o trimitere implicită la Teodor de Mopsuestia. Alte scrisori expun chestiuni doctrinale legate de evenimente locale; așa se întîmplă cu unele răspunsuri - ce datează probabil din anii 431-434 - trimise diaconului palestinian Tiberiu și colegilor săi, care îi cerusră lui Chiril să ia poziție împotriva tezelor susținute de unii membri din comunitatea lor, potrivit cărora, dacă Biblia spune că omul e făcut după chipul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
răspîndirea traducerilor textelor sale au fost adesea stimulate de răspîndirea tendințelor monofizite. Astfel, traducerile în siriacă au început chiar din timpul vieții lui Chiril, cu colaborarea lui Rabbula din Edesa; din aceeași epocă, sau dintr-o epocă puțin mai tîrzie, datează versiunile armene, legate de trecerea Bisericii armene la concepția monofizită. Succesul lui Chiril în cadrul creștinismului etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
publicată de E. Schwartz. Alte două scrisori, păstrate numai în latină, adresate unor înalți funcționari de la curte, sînt compuse cînd dramaticele evenimente de la Efes din iulie-august 431 sînt în plină desfășurare (a doua cînd Nestorie este deja arestat). Dinainte de Efes datează o a treia epistolă către Celestin și una către patriarhul Ioan de Antiohia, aliat al lui Nestorie. Greu de datat, dar nu posterioară anului 430, este o scrisoare (ce s-a păstrat doar în versiunea latină a lui M. Mercator
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dramaticele evenimente de la Efes din iulie-august 431 sînt în plină desfășurare (a doua cînd Nestorie este deja arestat). Dinainte de Efes datează o a treia epistolă către Celestin și una către patriarhul Ioan de Antiohia, aliat al lui Nestorie. Greu de datat, dar nu posterioară anului 430, este o scrisoare (ce s-a păstrat doar în versiunea latină a lui M. Mercator) adresată pelagianului Celestius, prin care acesta e îndemnat să se supună măsurilor luate împotriva lui. în traducere siriacă s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a ajuns sub numele său o operă în proză în două cărți Despre viața și minunile Sfintei Tecla. Prima carte este o rescriere, înfrumusețată și amplificată mai ales prin lungi discursuri, a Faptelor Sfîntului Pavel și ale Sfintei Tecla ce datează din secolul al II-lea (cf. vol. I, pp. 000-000); în încheiere sînt descrise sosirea Sfintei Tecla la Seleucia, începerea vieții de pustnic în apropierea orașului, plecarea ei din această lume și construirea unui sanctuar în locul unde a trăit. A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mii de scrisori care circulau în culegeri rău întocmite, unde aceeași epistolă apărea de mai multe ori și unde unii, profitînd de această dezordine, introduseseră capitole false. De fapt, se știu puține lucruri despre el; dintre scrisorile ce pot fi datate, cele mai vechi sînt cele adresate lui Rufin, prefectul Pretoriului, destituit în 395 (I, 178, 489), iar cele mai recente sînt cele referitoare la conciliul din Efes din 431 (I, 310 către Chiril; 311 către Theodosius al II-lea etc.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vol. I, p. 000) și cel cu care se încheie Pedagogul lui Clement din Alexandria; există apoi un pasaj, citat de Eusebiu (Istoria bisericească V, 28, 5), dintr-un tratat necunoscut intitulat Contra lui Artimon și atribuit lui Ipolit, care datează probabil din prima jumătate a secolului al III-lea: aici, scriitorul reamintește „nenumărații psalmi și numeroasele cîntări, scrise de frații întru credință încă de la începuturi, prin care preamăreau Cuvîntul lui Dumnezeu, pe Cristos, pe care îl considerau Dumnezeu”. Probabil însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
volumen; potrivit explicației lui Grosdidier de Matons, prin metonimie, termenul ar fi ajuns să denumească volumul însuși. Kontakion-ul (omilie foarte bogată în înflorituri retorice și poetice) a avut probabil antecedente îndepărtate în istoria omiliei în versuri, exemplul cel mai cunoscut datînd din secolul al II-lea: e vorba de Omilia despre Paști a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. 000 și și urm.). în secolul al IV-lea, această formă de omilie are o importanță mai mică, deoarece marii oratori ai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
formă de acrostih simplu (A, B, C) și dublu (AA, BB, CC); sînt construite cu omotonie finală și rimă. Ansamblul pare să fie o formă poetică siriacă adaptată la limba greacă. Dialogul inserat aici este cu siguranță o interpolare, dar datează din aceeași perioadă cu omilia (secolul al V-lea) și se putea să fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori a căror producție dovedește răspîndirea tipului de omilie în proză ritmată sînt, în afară de Proclus din Constantinopol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
extras esența dogmaticii sale, fie ea ortodoxă sau eretică, din lumea greacă, și-a pus, în schimb, amprenta asupra spiritualității acesteia prin adaptarea de către greci a formelor imnului, omiliei dramatice și, mai ales, kontakion-ului” (Grosdidier de Matons). Imnul și kontakion-ul datează cam din aceeași perioadă (imnuri anonime au fost foarte răspîndite încă din secolul al V-lea), iar kontakion-ul pare să fi apărut puțin mai tîrziu), și amîndouă au avut un raport direct cu liturghia: imnul este o rugăciune sau o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să-și scrie opera istorică cu puțin timp înainte de moartea împăratului (28 iulie 450); Theodosius al II-lea e amintit la sfîrșitul operei ca suveran în exercițiu, deci istoria a fost redactată foarte repede: în scrisorile 82, 113 și 116, datînd din 449, Istoria bisericească nu este încă pomenită. Compunerea operei a avut loc așadar în exil, în vremea cînd Teodoret, alungat din Cyr, se refugiase, probabil, într-o mănăstire de lîngă Apameea, în Siria. Scrierea se încheie în 428, deoarece
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de un tînăr aflat în al treilea lustru de viață, pe care o trăise mereu, din perioada maturității, în preajma prietenului privilegiat, ale căror opinii el, ca democrat și evreu, nu le putea accepta. Iată un fragment din însemnarea lui Sebastian datat 25 septembrie 1936, în care eroul este chiar Mircea Eliade: El este un om de dreapta, pînă la ultimele consecințe. În Abisinia, a fost cu Italia. În Spania, e cu Franco. La noi e cu Codreanu. Face numai eforturi - cît
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
mai spălat de păcate. În calitate de memorialist (și-a dictat paginile în chestiune, precum C. Stere volumele din ciclul În preajma revoluției), Mihai Beniuc e un ilustrator tipic al fenomenului mai sus indicat. Dar înainte de-a purcede la analiza textului său, datînd cu aproximație din 1975, să ne oprim asupra amplei prefețe semnate de Ion Cristoiu, conspect, la rîndul său, al unui mod de "documentare" și al unei psihologii de recepție. Are dreptate Ion Cristoiu să considere că autorul Cîntecelor de pierzanie
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
de prieteni, poezia care începea cu versurile: "În zadar se zbate și asudă/ Fruntea voastră galbenă ca ceara", cu subînțelesul unui protest liric la condamnarea lui Corneliu-Zelea Codreanu. Iar dacă dăm crezare unei "note-sinteză" a Securității, în "cazul Mihai Beniuc", datînd din 22 iunie 1985, trecutul bardului ar fi fost pătat de erori ce nu i-ar fi fost trecute cu vederea decît unui adulator al regimului cu merite de excepție: "Despre susnumitul se cunoaște că a activat în rîndurile tineretului
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
felul. Fiecare din aceste caiete se găsea, în perioada 1957-1972, pe masa lui de lucru, însoțindu-l adesea și în călătoriile de vacanță. Să fie un jurnal ținut într-o perioadă dată? Greu de răspuns afirmativ. Deși unele însemnări sînt datate, semn sigur că marcau un moment din existență, care merita reținut. Într-un loc, nedatat, mărturisește: "Un jurnal (Tagebuck) te împiedică poate să lucrezi; în schimb îți este util, înlocuiește cu folos un prieten. Să te poți lipsi de confident
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
piciorul, departe de a frâna dezvoltarea și popularitatea acestui exercițiu fizic, i-a permis să devină sportul cel mai răspândit, adevărat fenomen social. Apariția jocului de fotbal în școală pe plan internațional Prima atestare a jocului de fotbal în școală datează din anul 1712, an în care fotbalul pătrunde în școlile din Anglia, pentru ca în anul 1766 să facă parte din cele 33 de jocuri admise la King’s College. Școlile publice din Marea Britanie au jucat un rol important în dezvoltarea
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]