2,772 matches
-
spuse-i lui Guy. Instinctul de conservare Îl Împinge să facă asta. — Cel mai puternic instinct al italienilor. — Da, cel mai puternic instinct pe care-l au italienii. Coboram serpentinele prin praful adânc, ce pudra crengile măslinilor. Spezia se-ntindea dedesubt, de-a lungul mării. Pe măsură ce se apropia de oraș, șoseaua Înceta să coboare, aplatizându-se. Tânărul Își băgă capul pe fereastră: — Eu m-aș da jos aici. Oprește, Îi spusei lui Guy. Am tras la marginea drumului. Tânărul coborî, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu se mai vede, Îi spusei lui Guy. — Nu se mai vedea de ceva vreme. — Da’ n-aveam de unde să știm sigur până n-ajungeam pe platou. Pe un stâlp văzurăm un indicator cu un S desenat pe el și dedesubt scria Svolta Pericolosa. Șoseaua ocolea colina și vântul bătea prin crăpătura din parbriz. Dedesubt, de-a lungul mării, se Întindea o fâșie de pământ. Vântul uscase noroiul și praful Începea să se ridice de sub roți. La un moment dat trecurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vreme. — Da’ n-aveam de unde să știm sigur până n-ajungeam pe platou. Pe un stâlp văzurăm un indicator cu un S desenat pe el și dedesubt scria Svolta Pericolosa. Șoseaua ocolea colina și vântul bătea prin crăpătura din parbriz. Dedesubt, de-a lungul mării, se Întindea o fâșie de pământ. Vântul uscase noroiul și praful Începea să se ridice de sub roți. La un moment dat trecurăm pe lângă un fascist care mergea pe o bicicletă, purtând la șold un revolver mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da’ tre’ să se fi Întâmplat ceva când s-au Împotmolit pe vântu’ și ploaia aia și căpitanul le-a ordonat să golească rezervoarele. Nimeni n-ar fi putut să stea pe punte pe furtuna aia. Probabil că erau toți dedesubt, Înăuntru. N-ar fi putut supraviețui pe punte. Și tre’ să fi fost ceva scene acolo, Înăuntru, pentru că, știi, s-a dus repede. Am văzut eu cum s-a dus cheia aia. Căpitanul n-avea de unde să știe că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care asistai descoperit În lumina molatică a după-amiezii. La sfîrșit sicriul fu coborît În mormînt și se fixă crucea În pămîntul afînat. Alături mai era Încă, scorojită, parte putrezită, crucea fiicei, pe care se mai putea citi, vag: I.N.R.I. iar dedesubt, abia vizibil, numai unele litere, rămase din Întregul „Ecaterina Perussi” de altădată și imediat sub asta, pe brațul vertical, scris În paranteză, surprinzător de clar după șapte ani, ca o fantastică voință de supraviețuire - o simțeam anume pentru mine, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
am mai avut curajul să ne Întoarcem, așa că am rămas, sînt acum În Franța, unde am rămas definitiv. Tata a murit la Bordeaux, e Înmormîntat acolo, numele i-a rămas scris pe crucea de marmură: «Locotenent colonel Viaceslav Ladislau», iar dedesubt precizarea: «ofițer În Armata Poloniei Libere», apoi anul nașterii și al morții. Eu m-am măritat cu un ofițer francez de aviație care a pierit Într-un accident deasupra Mediteranei, Îmi cresc fiica, locuiesc la Paris. Mi-aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lumînări aprinse, flăcările noastre pîlpîind invizibile, simțindu-le numai căldura, În timp ce ochii Mariei Lung se pironiră spre crucea fostului ei soț; Își duse mîna dreaptă la gură, În timp ce crucea se mărea și Îndepărta spre zare cu inscripția fenomenală „INRI” și dedesubt: „Alexandru Lung”. La plecare, Ana, În tăcere, mă luă de braț; În spate ne urmară cele două femei. Ajunși acasă mă Întrebă nefiresc: - Ce faci? - Nimic! răspunsei, În timp ce ea, tot nefiresc - sau poate Într-o Mare Judecată a Lumii, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
grup de celți rebeli. Ca să nu-și atragă dușmănia triburilor din acel ținut, Vitellius evitase să trimită alți soldați, care să-i caute și să-i pună în lanțuri pe asasini. Am tremurat când i-am auzit glasul chiar aici, dedesubt, zise gladiatorul. Am tremurat ca atunci când am fost luat din satul meu și vândut ca sclav. Ca atunci când am fost vândut din nou. Ca atunci când am reușit să fug de la Ludi. În zilele și nopțile cât străbătuseră pădurile de pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ridicau până în dreptul urechii, apoi îl lăsau să cadă descriind o curbă. Loveau de sus în jos, direct, ca și cum pumnii ar fi fost niște ciocane. Alții loveau niște korykos atât de mici, încât atletul putea trece pe lângă ele sau pe dedesubt, ajungând în partea cealaltă, țintind și lovind din nou sacul, pentru a-i mări amplitudinea mișcării. Alții loveau sacii mari cu capul, cu pumnii și cu picioarele, apoi îi desprindeau din furci și îi luau în brațe, rosotogolindu-se cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cele cinci progenituri ale Societății de Asigurări unde lucra nevastăsa. Insul își vedea liniștit de slujbă, de plimbatul câinelui, de gunoi și aprovizionare când, subit, avu prima criză instigatoare. Oprit în fața ușii blocului îl luă de guler pe vecinul de dedesubt întrebându-l de unde are miliardul pe care l-a pierdut la Safi și celelalte sute de milioane din care și-a luat mașina și mobila aia nenorocită de lemn de păr african și de ce e încă în libertate și nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mîncam cireșe mîngîind lemnul funerar, care nu făcea cireșe, apreciindu-i creșterea. Mi se părea că lumea ce-ncepea să se adune sub pămînt nici nu existase vreodată. Mi se părea că exist. În timp ce citeam Vicontele de Bragellone. Omenirea de dedesubt era, desigur, eternă, așa scria pe toate regretele, dar vicontele, Ivan Turbincă și pubertatea m-au hotărît să supraviețuiesc eternității. Inițial am crezut c-o pot face Învățînd foarte bine, bucurîndu-mi părinții și profesorii pe care nu-i Înțeleg nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-ncep să-l bată sălbatic, cu lanțurile, cu picioarele, cu orice. Întărîtată de vederea sîngelui, mulțimea, Înnebunită, excitată, salivînd, e atrasă imediat, magnetic, de nucleul dur din care răsar Întruna bîte și pumni, Încercînd să lovească, să muște pe dedesubt, printre picioare, ca un cîine, vrea și ea să rupă o bucățică din vinovat, să se facă dreptate. Astfel de grămăjoare se Înșiruie neregulat de-a lungul Întregului bulevard. Ținută-n frîu atîția ani, izbucnește acum, suverană, ura. În adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
descoperim diferite obiceiuri românești ale oamenilor de la sate. Un asemenea obicei, ni se spune, ar fi și acela de-a pune o femeie Într-un coș cu fundul decupat. Bărbatul Întors de la munca cîmpului ori de la bufet se va așeza dedesubt și va imprima o ușoară mișcare de rotație lucrului minunat aflat deasupra. CÎt despre unguri, fie nu cunosc acest obicei, fie n-au coșuleț, fie nu vor să-i decupeze fundul, de zgîrciți ce sînt. Un veteran de război trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și fundul era atț de stîncos, că nu voiam să risc să-mi stric ancora. — Nu găsesc nimic. I-era frică să stea acolo, lîngă domnul Sing. — Treci la roată, i-am spus. Ai grijă spre ce te-ndrepți. De dedesubt se auzea ceva mișcare, da’ nu-mi era frică de ei. Am găsit vreo două bucăți din ce-mi trebuia (fier de pe docul de cărbuni de la Tortugas), după care am luat niște gută și le-am legat bine de gleznele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
i-am spus. Vreau să mă uit puțin prin jur. M-am Întors la pupă și-am mai dat cu niște apă. Dar era deja curată. Am mai dat cu peria pe lateral. Am descărcat armele și le-am băgat dedesubt, Însă am păstrat pistolul l-am lăsat la centură. Jos era un aer cît se poate de proaspăt, nu mirosea. Un pic de apă intrase pe la tribord și udase unu’ din paturi, dar asta era tot. Așa c-am Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
polițiștii n-o să-i poată spune niciodată, chiar și dacă ar afla, cum se numea cel care a tras. Noaptea dinaintea bătĂliei Pe vremea aia lucram Într-o casă distrusă de bombe care dădea spre Casa del Campo din Madrid. Dedesubt se purta o bătĂlie. Îi vedeam pe combatanții Împrăștiați sub noi și pe dealuri, simțeam mirosul bătĂliei, Îi gustam praful, iar zgomotul era ca o peliculă continuă de focuri de carabină și automate care creșteau și scădeau În intensitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fost vina lor, spuse Cheliuță. Eu eram prins În contemplarea acelui spctacol de o superbitate rară și nici nu mai eram conștient că am colegi de patrulă, pînĂ nu m-am trezit cu toate Fiaturile alea zburînd pe deasupra mea, pe dedesubt și pe lîngă mine și atunci mi-am dat seama că micul meu a-e-ro-plan de Încredere nu mai avea coadă. — Doamne, aș vrea să nu te fi Îmbătat. — Dar sînt beat. Și mi-ar plăcea ca voi toți, domnilor tovarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din peșteră, Împături niște hîrtii și le Îndesă În portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o moară făcută din bolovani; printre copacii din jurul casei aflate dincolo de rîu străluceau flash-urile aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o vidră. În apă, În timp ce se-ndrepta spre suprafață, Nick se gîndi: „Doamne, dac-aș fi cu Kate aici“. Sparse În grabă suprafața, simțind că are apă-n ochi și În urechi. Probabil că Încercase să respire cînd era Încă dedesubt. — A fost perfect. Absolut fărĂ greșeală, Îi strigă Kate de pe doc. Nick se cățĂră pe scară. — Unde-s băieții? — Înoată În larg, tocmai În golf, Îi răspunse Odgar. Nick se așeză lîngă ei pe doc. Îi auzea pe Untură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Autoritate: — El m-a adus aici. El a zis că n-o să se Întîmple nimic. Și tot el a plecat fărĂ să-și ia la revedere măcar. — Nu phoate fi un domn, spusei. Surioară, uite. Privește. Acum. Hai că-ncepe. Dedesubt, cîțiva tipi se ridicaseră și alergau pe jumătate aplecați spre o casă din piatră de rîu, așezată În mijlocul unui pîlc de copaci. Casa era acoperită periodic de nori de praf din cauza obuzelor care o loveau. VÎntul dispersa praful și casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de un limbaj mai exersat, i-am zis împăciuitor într-o zi: - Eu cred că... - Ha-ha-ha! i-a apărut din nou acel rînjet oribil pe fața aia scîrnavă. Crezi! Crezi! Crezi! - Nu umbla cu copilării! Bănuiesc că atunci cînd ai dedesubt pămîntul pe care pășești, deasupra cerul la care n-ai cum s-ajungi, cînd, în orice parte ai lua-o, linia orizontului ar da fermitate solului, iar mersul Soarelui, al Lunii și al stelelor ar părea să urmeze imperturbabil mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
nu'ș ce reclamă contra ridurilor care pot aștepta și aștepta și aștepta, la o înghețată de paradis și la "cel mai adevărat ziar". Domnul Bebe s-a agățat de trapezul ratingului. Face un triplu salt, fără plasa bunului simț dedesubt. Aruncă informația despre fata care se masturbează știe el, i-a telefonat chiar ea cu un hamster. În traducere... libertină: ca să faci sex, n-ai nevoie de sentiment. Și se crede cu haz cînd îi spune interlocutoarei, logic și spontantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să-l înhațe, dar nu reușește decît să-și prindă coada-n colți. Chelălăie de ciudă. O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n clipa următoare o ia de la capăt, ca un Sisif canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă. Îi deschid ușa, hohotind. Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un album rafinat tipărit. M-am bucurat, cu inconștiența surîzătoare a victimei. Se deschidea ca un autoportret: o față mîncată de ochii trufași, severi, ochii tutunii și-n globul stîng, un fir de sînge. Sau părerea unui fir de sînge. Dedesubt, cu caligrafie năvalnică și foarte apăsată, două versuri din Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva acuarele din prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ești de peste patru decenii? îmi spune vocea mea de-a doua. Te văicărești c-ai îmbătrînit și nu-mi place". Pe foaia următoare, m-am descoperit fără nimic pe mine, sub subțioara unui bărbat cu ochi galbeni-verzi, apărîndu-mă de grindină. Dedesubt, de mînă, Arghezi: Iar ne găsirăm singuri și tineri la un loc". Mai mi-am spus că se joacă: nudul urcînd scările (nu coborîndu-le, ca la Marcel Duchamp) e și nu e al meu; sînt și nu sînt eu. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]