3,498 matches
-
fel de antidot sau de contragreutate. Trebuie ritual și ordine în comunicarea fuzională. Este necesară imaginea fuzională în program pentru a se asigura succesul. Totul este ca să aibă un "exterior" și un "interior". Nerespectînd această lege, te afli fie în delirul rațiunii reprezentaționale, fie în haosul expresiv. Fie chiar, și este punctul central al lucrării noastre Critica comunicării, regăsirea în cele două deliruri, fără deosebire. Confuzie a subiectului și a obiectului, a emițătorului și a receptorului, a realității și a ficțiunii
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
asigura succesul. Totul este ca să aibă un "exterior" și un "interior". Nerespectînd această lege, te afli fie în delirul rațiunii reprezentaționale, fie în haosul expresiv. Fie chiar, și este punctul central al lucrării noastre Critica comunicării, regăsirea în cele două deliruri, fără deosebire. Confuzie a subiectului și a obiectului, a emițătorului și a receptorului, a realității și a ficțiunii. Pierderea sentimentului realității și pierderea sensului. Cum s-a ajuns aici? Să chemăm în ajutor teoriile explicative. II. Teoriile explicative Putem evidenția
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Legendre rezidă în elogiul cenzurii instituționale, cenzură care așază numeroși intermediari între Absolut, Inexprimabil (Elohim pentru evrei) și noi. Căci colajul cu absolutul, cu mama, cu Tatăl ca a doua mamă, cu Statul fondator, cu Textul inițial fără subiect este delir și conduce la nebunie. Legendre ne face să vedem toate aspectele posibile ale acestui colaj: de la psihosomaticienii care ne fac să ne lipsim de propriul timp, fără a percepe că inconștientul este el însuși divizat, la teoreticienii managementului, care înțeleg
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
construit pe un substrat biologic, rezultat al anilor de evoluție și de schimbare, existent în el, și influențat de societate și de cultură"23. Întrebare: putem califica analizele lui Minsky și ale lui Don Norman fără a ne referi la delirurile mașinii reprezentative? Rezultat fulgerător al ideologiei reprezentative, ea se întoarce ca un bumerang asupra practicilor umane și duce la crearea adevăratelor sisteme-expert omenești, reci ca și mașina, și independente de orice mașină. III. Inteligența artificială 1. Izvoare de inspirație: Chomsky
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
deciziei. Este adevărat că omul decide uneori rațional; este, de asemenea, adevărat că această practică este rară. Avem aici mai mult decît un rest: lumea. Și pierdem, în acest mod contorsionat, cînd e cazul să ne ocupăm de lume. 4. Delirul Minsky A) "Society of minds" Mai bine încă, în "societatea spiritelor", competențele sau facultățile spiritului (numite creier) sînt văzute ca tot atîtea agenții dotate cu organizare, cu diviziuni funcționale, cu subspecialități numite "agenți". Fiecare agent are două stări, o stare
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
său în Republica ordinatică (VI), vor constitui temele acestui capitol. I. Tautismul: noțiune și practici 1. Tautismul: prima apariție Tautismul este confuzia celor două moduri de comunicare. Poate că rezidă în exprimarea imediată, spontană, acolo unde domnește ca stăpînă reprezentarea. Delir. Eu cred că exprim lumea, această lume a mașinilor care mă reprezintă și care, de fapt, se exprimă în locul meu. Circularitate și inversiune: regizările televizate, eu mi le însușesc ca fiind ale mele. Am iluzia de a fi acolo, de
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
totuși, că doar electronica și dispozitivele complexe ne leagă de emițătorul îndepărtat. Dar distanța geografică și intermediarii tehnologici, departe de a da un sentiment de artificiu, ne oferă imaginea unei spontaneități totale. În timpul călătoriei papei în Polonia, o mulțime în delir se elibera de orice temere la contactul fizic cu sutana papei. Călătoria pontificală a fost televizată în toate țările lumii. Familiile reunite în jurul televizorului s-au împărtășit din ea după dorință. Dar era vorba într-adevăr de aceeași împărtășanie? Cea
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
precise, se profilează o intenție care înțelege să readucă pluralul la singular; multifațetele cunoașterii se reduc la o esență comună și cedează fascinației uluite a Întregului-Unu: acest obiect se numește știință cognitivă. Ea este știința tautistă a tautismului. Știința cognitivă: Delirul simonian era pur reprezentațional, cel al lui Varela numai expresionist. Recăderile lor practice nu afectau decît o parte a activităților umane: mașina care gîndește și vorbește, sau terapia transformatoare a energiilor. Știința cognitivă, în ce o privește, înțelege să însumeze
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
33 6. Teoria informației / 33 7. Entropia / 35 II. Dezbaterea Descartes-La Mettrie / 37 III. Inteligența artificială / 39 1. Izvoare de inspirație: Chomsky și Turing / 39 2.Inteligența profund artificială a lui Simon și Newell/41 3. Derapajele Simon / 45 4. Delirul Minsky / 47 IV. Psihiatria robotică / 48 V. Concepțiile mecaniste și mass media / 51 1. Primele analize: dominația emițătorului / 51 2.Emițătorul pierde aici puterea: rolul intermediarilor/53 VI. Comunicarea reprezentativă în știința clasică a organizațiilor / 55 Concluzia capitolului I: Reprezentarea
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
regi, regine, prinți și prințese din dinastiile Stuart și Hanovra au fost victimele acestei porfirii ereditare, ale acestei "boli regale". Cele două familii au cunoscut vreme de trei secole și treisprezece generații grave tulburări mentale, accese de nebunie și de delir, însoțite de mari erori de judecată: "Această boală ereditară scria Jean Bernard a provocat, din generație în generație, de-a lungul mai multor secole, nebunii, paroxisme, suferințe, moarte. Tulburările mentale ale principilor au adus dezordinea statelor. Mișcarea unei molecule de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
acolo unde a putut fi acuzat de calofilie. Cineva afirma că acolo câștigă literatura și pierde filosofia. Dimpotrivă, pierd și una și alta. În absolut, aproape tot ce atinge Noica tinde să se ridice la geniu" (p. 199). Cheia înțelegerii Delirului predist poate fi detectată în următorul pasaj semnificativ: "Marin Preda nu se dezminte nici de astă dată și nu creează un roman cu teză. Instinctul creator a învins și teza a fost strivită singura ei șansă de a supraviețui stilistic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demențial. Ce era cu ea? Ce instinct obscur o împingea astfel spre dispariție? De ce voia ea să nu-și mai supraviețuiască? Natura voia s-o elimine și nimeni nu putea interveni ca această poruncă a ei să nu se înfăptuiască..." (Delirul, 1975, p. 113). (Provocarea valorilor, p. 213-214). Eugen Barbu rămâne în literatura postbelică prin trei romane "nebune": Groapa, Princepele și Săptămâna nebunilor", "Eugen Barbu a trebuit să treacă drept un remarcabil scriitor de factură tradiționalistă, ca și Marin Preda, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu remisiuni și căderi periodice) nu înseamnă nebunie, fie și pentru că, în acest timp, poetul a păstrat, cu excepția unor momente de acut, o bună relație cu realul; el nu a fost autist, nu s-a manifestat ca un bolnav cu delir sistematizat, iar conduita și o evoluție specifică demențelor nu se susține în perspectiva unui diagnostic diferențial. Procedurile inadecvate și tratamentul greșit la care a fost supus Eminescu (internat cu forța, "nevoluntar", cum formulează, mult mai târziu Legea 487/2002 Legea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și filozof, dar și demiurg, fiindcă reclădește universal din datele oferite din rezolvarea ecuației..." Sau multele referințe la cărțile postproletcultiste de la noi: Miron Radu Paraschivescu este, după părerea autorului, "cel mai mare scriitor comunist", Marin Preda se remarcă prin romanul Delirul, care trăiește mai mult prin ideologia lui, prin judecata pe care o propune autorul privind rolul personalităților istorice, și nu prin stil, precum Moromeții. Începând cu Al. Ivasiuc, prozatorii români creează o breșă față de romanul anilor 50-60, trăgând cu coada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însă în picioare. Oare schimbarea (ca mutație etnică și "cuvânt magic") ar fi posibilă? Sau, dimpotrivă, spiritul unui neam se vădește imuabil, conservându-și, în pofida infiltrațiilor, a metisajului din vremurile noastre, plasma etnică? Să mai adăugăm că moralistul Cioran, contemplând delirul eului de odinioară, se dezicea de acele afirmații "incredibile". Ele îi păreau "obsesiile unui străin", venind din preistorie, va recunoaște în Mon pays. Totuși, în pofida declarațiilor, se putea rupe Cioran de acel "trecut deocheat", uitându-și iubirea "răsturnată"? Dacă Emil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
degrabă tenebroasă. Ea nu poate fi rezolvată elegant, pentru că problema însăși este dizgrațioasă". În acest moment fulminant al "deconstrucției" "chestiunii" românului (devenit printr-o substituție gramaticală echivocă "aceea"), intervine Theodor Codreanu cu o constatare. "Patapievici este doar un Neceaev în delir "spiritual", cum se recunoaște. El, personal, nefiind capabil de violență, rămâne să-i îndemne pe alții la asemenea terapie contra neamului românesc: "Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau "Volumul (Ninge la o margine de existență) pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filozofare. Simți însă că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de viziune stilistică. Încerci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aparent, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de viziune stilistică. Încerci să-i dai de rost și riști să nu știi de unde să apuci "prada", vorba lui Marin Preda. Îl poți chiar bănui pe autor de impostură, dar vitalitatea delirului verbal nu-ți permite a fi nedrept cu acest stil" (p. 258). Îndeosebi afirmațiile din urmă, sunt niște semne concrete ale acelor "texte nevinovate... scrise mai mult intuitiv decât prin deducții și inducții", care au produs chiar unui critic de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Papei și o minoritate ostrogotă ariană, în cele din urmă, i-a subminat regimul. Într-adevăr, în 523, Împăratul de Răsărit, Iustin, și Papa încep lupta împotriva ereziei ariene. Teodoric ripostează deîndată și nu întîrzie să cadă pradă unui adevărat delir al persecuției. Denunțînd intrigile de la Constantinopol, el închide nenumărate biserici catolice, îl trimite să moară în închisoare pe Papa loan I, îi persecută pe reprezentanții clasei senatoriale și-i execută pe doi dintre cei mai vestiți reprezentanți ai săi: Symmachus
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
îndemnase s-o nască. După ani și ani, señor Diaz-Quintanal Fernandez de Luz a reușit să dea naștere operei care l-a fascinat într-o clipă de pierdere a realității. Numai că nu era ceea ce el văzuse, era departe de "delirul" său. Era o minunăție, un fel de "izgonirea din rai" cu detalii, cu o Evă care, "ieșind pe poarta raiului", sfida cu sînii săi opulenți și provocatori. Un Adam cu toate cele blegite rău de tot, necăjit și departe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
soi de transă. Nu mai percepe nimic din lumea înconjurătoare, își dizolvă, torențial, interlocutorul, clămpăne precipitat, ridică glasul, se ridică în picioare, gesticulează spasmodic, se înveselește imprevizibil și se înfurie devastator. (Subspecie: stilul fluvial, cumulativ, cu intercalări infinite, divagații, derapaje, deliruri.) 10. Vorbitorul informal. Tutuie, americănește, pe toată lumea, e „interactiv“, pantomimic, matter-of-fact. Băiat de viață, nepretențios (dar smart), săritor (și la propriu, și la figurat), tolerant, trendy. Ireproșabil, inexpugnabil, indigerabil. ...Și așa mai departe. Portret-robot De câțiva ani buni, la felurite
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
viziona“ un spectacol, „a lectura“ o carte sau un articol nu sunt ocupații de om cumsecade. Omul cumsecade vede și citește. Și, pentru că vede cum trebuie și citește bine, nu spune niciodată că „a vizionat“ și „a lecturat“. Un alt delir generalizat este frecventa folosire a lui „ca și“ în loc de „ca“. S-a creat obiceiul ca, în anumite cazuri, să se evite o cacofonie brutală prin substituția cu pricina. Ca să nu spui „ca casa vecinului“, spui „ca și casa vecinului“. În loc de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de la o vreme. Am reușit să intrăm în Europa, ieșind din rândul lumii. Am devenit, ca niciodată parcă, o insulă absurdă, un conglomerat de dejecții, plutind în derivă. Viața noastră coti diană pendulează între ridicol și convulsie, între mârlănie și delir. Suntem cu toții vinovați și cu toții victime. Cum ne-am mai putea reabilita în ochii noștri și ai celorlalți? Ce mai e de salvat? Uneori - deformare profesională - îmi spun că numai limba română, cu micul ei tezaur de împliniri intraductibile, merită
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fatale, adulter, nedreptate, mizerie de operetă și sfințenie de pension. Vrem trăiri! și nu mai putem avea trăiri, dacă nu ne dăm cu capul de pereți, dacă nu participăm spasmodic la drame de cartier, dacă nu suntem cotropiți de otrăvuri, delir neptunian și orgasm incontinent. Viața așezată, ritualul cu ștaif ne umplu de plictiseală. Vrem realul cel mai explicit cu putință, spectacolul cel mai indiscret, emotivitatea cea mai la îndemână. Cum s-a ajuns aici? Mai întâi, prin scleroza treptată a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a procesului sublimării poetice. Unul dintre elementele de coerență ale lucrării este tema iubirii. Erosul platonician din Banchetul are ecouri în opera eminesciană, iar dacă ar fi să gândim o apropiere între Phaidros și lirica eminesciană, am putea spune că "delirul" provocat de iubire poate fi înțeles, în ultimă instanță, ca o nebunie divină care dă aripi sufletului încorsetat de terestru 7. Purtând în sufletul său de copil amintirea insulei verzi din mijlocul lacului încărcat cu flori de nufăr, poetul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]