3,009 matches
-
demersul său discursiv pentru a convinge, din ansamblul, desigur, al mijloacelor disponibile de persuadare. Astfel, în ce privește argumentarea logică, Hill remarcă, în textul adresei lui Nixon, apelul său masiv la entimeme, constitutive "corpului" argumentării, construite pe fundamentul unor premise majore ce denotă referiri la predicții și valori. Înainte de a proceda la consemnarea lor, pe urmele criticului retoric, să ne reamintim că, pentru Aristotel, entimema constituie, ca atare, substanța persuasiunii și a retoricii; sensul termenului aristotelian, de care Nixon se folosește în adresa
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
reamintește, ajuns în acest punct al analizei sale, faptul că, într-un discurs deliberativ, cu cât premisele (majore) din care se pot extrage predicții au, în mai mare măsură, caracterul de "cunoaștere comună", cu alte cuvinte, cu cât aceste premise denotă, în măsură mai semnificativă, adevăruri (universal) acceptate, cu atât mai eficient va fi actul discursiv care le implică. Nixon, așa cum demonstrează, pas cu pas, Forbes Hill, alege de fiecare dată, fără excepție, să implice astfel de premise majore cu rol
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
unor îndrumări date asupra tehnicilor de rezolvare. 5.2.3. Metode care utilizează constructivist condițiile externe sau interne ale învățării Numeroasele strategii, modele de învățare constructivistă în raport cu contextul extern în care se realizează și sintetizate anterior (Joița, 2006, pp. 172-192), denotă nu numai că educații pot fi formați pentru și prin știință, promovând experiențe de învățare prin căutare, interpretare proprie, dar sunt necesare oportunități, situații, contexte anume organizate. Ilustrăm chiar cu modele, metode care integrează condiții externe și interne ale învățării
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
teorie și practică focalizate) la o paradigmă pur pedagogică, • asupra stabilității și extinderii explicațiilor sau interpretărilor datorită dinamicii fenomenelor, • asupra posibilității limitării la reflecții (ca etapă pregătitoare a cercetării propriu-zise) privind fenomenele studiate iar nu formularea de concluzii certe (ceea ce denotă relativism), • asupra trecerii de la subiectiv la obiectiv, de la idiografic (particular, fapt, caz, situație) la nomotetic (general, normativ). Constatăm că abordările în favoarea cercetării de tip pozitivist încă cedează cu dificultate în fața necesității de a găsi specificul științific al cercetării pedagogice, ca
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
tanc este puternic. Același tanc înfruntând o escadrilă de avioane de vânătoare nu mai este deloc puternic. Relativitatea puterii le cere statelor să "să fie mai preocupate de puterea relativă decât de avantajele absolute" (Waltz 1979:106). Comportamentul de aliniere denotă căutarea avantajelor absolute, prin coalizarea timpurie cu o putere în creștere pentru a câștiga o parte a profiturilor victoriei. Echilibrarea urmărește avantajele relative. Preocupările pentru avantaje relative împiedică în mod serios cooperarea. Trebuie să te gândești nu numai la avantajele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
reminiscențele deschid pînă azi. Comicul spectacolului pare să abunde, însă treptat trece în dramă, și se realizează deseori din contrapunct, din autoironie, din jocuri de cuvinte și alternează mereu cu tragicul. Gheorghe Popescu este, în primul rînd, un text care denotă o scriitură de forță, care denotă în dincolo de condei un gînditor sensibil, uneori aforistic. Constantin Popa a dat dovadă din nou că nu este un simplu talent de scenă, dar și un rafinat al literaturii. Ioana Petcu Personajele: gheorghe popescu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pare să abunde, însă treptat trece în dramă, și se realizează deseori din contrapunct, din autoironie, din jocuri de cuvinte și alternează mereu cu tragicul. Gheorghe Popescu este, în primul rînd, un text care denotă o scriitură de forță, care denotă în dincolo de condei un gînditor sensibil, uneori aforistic. Constantin Popa a dat dovadă din nou că nu este un simplu talent de scenă, dar și un rafinat al literaturii. Ioana Petcu Personajele: gheorghe popescu 001 gheorghe popescu 002 gheorghe popescu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
află în jur pentru a indica faptul că există o lume în sine. Într-adevăr, pictura este destinată adesea spre a fi o reprezentare detașată a lumii, și nu o parte a ei. Încadrarea imaginii este totuși o invenție târzie, denotând o dezvoltare sofisticată. Originar, imaginile erau pur și simplu adăugate lumii ca o înfrumusețare sau drept comentariu, așa cum sunt graffitiurile de pe ziduri. Despre astfel de adaosuri nu putem însă spune că ar fi compuse; ele nu se supun decât centricității
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
masivă și acțiunea orientată, intenționate de artist. Variația acestui raport explică particularitățile stilistice importante. Anumite stiluri timpurii, de exemplu, cel al monoliților din Insula Paștelui, se bazează pe volume compacte, iar la un nivel mai diferențiat, stilurile clasiciste și monumentale denotă o preferință similară. Anumite naturi moarte, precum cele ale lui Cézanne, folosesc aglomerări de volume - de exemplu, o grămadă de mere pe o farfurie -, atingându-se și petrecându-se unul peste celălalt, pentru a forma mase compacte. Pe de altă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
care obiectele lumii fizice sunt percepute fizic ca având aceeași formă și mărime pe care o au în mod fizic. Spațiul obiectiv (q.v.) are o constantă de 100%, în timp ce spațiul proiectiv (q.v.) nu are nici una. Experiențele vizuale reale denotă un grad de constanță mediat. COORDONATE CARTEZIENE - Un cadru cu două axe, pe o suprafață plană, sau cu trei axe, într-un spațiu tridimensional. Plasate central și întâlnindu-se în unghiuri drepte, coordonatele pot servi drept cadru de referință pentru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în faptul-de-a-crede, care donează un centru de orientare și constituie un factor stabilizator al ființei. Absența credinței nu are chipul ateismului, ci al anarhiei, omul fără de credință fiind lipsit de fundament. De aceea, modernitatea a avut nevoie de umanisme care denotă, toate, încercările omului de a-și fi propriul fundament. Heidegger consideră că un ustensil iese în evidență, rupând șirul trimiterilor cotidiane, abia când se strică. Motivul pentru care nu ne putem plictisi în România: e plină de oameni care sar
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
greșită a vieții are la bază satisfacerea dorințelor individuale, dincolo de orice control al rațiunii. Ea este expresia unui hedonism egoist, care va epuiza rapid persoana, atât din punct de vedere psihologic, cât și moral. Totul se va sfârși prin eșec. Denotă oare aceasta că satisfacerea dorințelor este un act irațional, că primatul dorințelor, față de cel al dreptei măsuri impusă de rațiune, este expresia unei atitudini care sfidează sau chiar refuză valorile și normele morale? Aparent da, dar, În fond, lucrurile stau
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
eu slab, instabil și cu tendință către dezechilibru. Acțiunile psihologice și semnificația morală a acestora vor fi conforme cu natura eului personal. Am prezentat mai sus aspectele atitudinii active. Ne vom ocupa În continuare de aspectele atitudinii pasive. Atitudinea pasivă denotă o slăbire a intereselor individului, o voință slabă, nehotărâre În acțiuni. Toate aceste trăsături, care sunt expresia unei personalități slabe, se vor reflecta În atitudinile față de viață, În modalitatea de utilizare și de realizare a acesteia de către persoana respectivă. De
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoanei În cauză. Atitudinile pasive orientate către lume și viață ale unui individ sunt reprezentate de amânarea acțiunilor sau chiar refuzul de a le efectua, negarea importanței acestora, abandonarea unor acțiuni Începute sau În curs de desfășurare etc. Această atitudine denotă, pe de o parte, o slabă motivare a persoanei, iar pe de altă parte, incapacitatea acesteia de a putea susține o acțiune, de a o finaliza. Condiția realizării În viață, a mulțumirii de sine, este dată de modul În care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca atare lipsește, nu însă, cum se vede, și elementele de recuzită care îl definesc, ori sinonimele lui: „lugubru”, „sinistru”, „fioros”, „mortuar”. Să se observe și că, excepție „Panoramă”, în toate situațiile, descrierile sînt făcute fără nici o tresărire nervoasă, ceea ce denotă o deprindere cu el. Experiența macabrului intra în educația literară a unora dintre scriitorii de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Ca să ajungi să vorbești de noapte și de moarte fără teamă, cu o rece detașare, să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
frontului”: „O execuție” (25 februarie 1931), „Tranșeele din Bacău” (9 martie 1931), „Eu...la Pretorat” (23 martie 1931), „Sărmanul murg’’ (30 martie 1931), „Patinajul...” (6 aprilie 1931). înainte de a ieși cu acestea, s a numărat printer colaboratorii „Ateneului cultural”, ceea ce denotă că întreținea bune relații cu directorii revistei, foștii săi elevi Gr. Tabacaru și G. Bacovia. Amănunt interesant: pentru a figura în prima parte a sumarului, cred, schița sa „Extas”, în care descrie impresiile trăite la un concert de vioară (povestitorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
jurnalele intime, sub pecetea secretului. Autori care să se refere negativ, în poezii, la versurile altora sînt destui 3). Bacovia o face, iată, la ale sale, adică recunoaște că are unele zile slabe, seci, inutile. Indiscutabil, formula „versuri fără de talent” denotă modestie, nemulțumire de sine, poate chiar o remușcare pentru timpul pierdut. Spre deosebire de cei care au impresia că tot ce le iese din condei e bun, el își dă seama de ratările sale. După ce criterii distinge acele versuri? Cred că după
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
discretă și severă”? Așa stînd lucrurile, faptul că Bacovia e mereu „în culori închise” („Nervi de toamnă”) nu constituie ceva original. Și totuși din consecvența cu care o face se pot extrage cîteva semnificații. „Hainele negre și încheiate cu grijă” denotă, simbolic (pentru a vorbi ca acel psihiatru citat de Ion Biberi în Individualitate și destin), „concentrare asupra sa, separație de lume, izolare de mediu”. Și mai arată că, în ciuda tuturor împrejurărilor nefavorabile, Bacovia nu și-a pierdut respectul de sine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
E o „înălțare” care sporește înțelesurile „învierii”. Să mai observ cu această ocazie că, spre deosebire de poeții de la începutul veacului trecut, cei de azi nu mai scriu poezii gen „excelsior”, nici măcar (cum a făcut Bacovia în „Imn”) de Paști. Faptul acesta denotă că în afară de „criza” despre care ni se împuie zilnic urechile, există una mult mai profundă și mai dureroasă: criza elanurilor, a îndemnurilor spre mai bine, a bucuriei și generozității și, nu în ultimul rînd, a dorinței de frumos. S-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Baltag, Ana Blandiana, Constanța Buzea), Dan Laurențiu cultivă o poezie retro, lipsită de candoare și de ideal (sau, și mai bine, marcată de idealuri dintre cele mai întunecate), sumbru vizionară și sacerdotală. Recuzita și gesticulația largă, de o pedanterie căutată, denotă un acut simț al grandiosului și un impuls imaginativ cu sens exclusiv ascensional, manifestat chiar și acolo unde teritoriul de meditație poetică pare a fi unul de semn opus (ca dovadă, aproape în fiecare text din volumul de debut există
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vorbele ce dau buzna spre mine/ zguduie geamurile ca o toacă/ nesiguranța a ajuns ca un plumb încins/ care vine din toate părțile deodată/ și parcă înaintez/ printr-o mare excesiv de sărată/ spre rugul aprins" (Prin hăurile foii). Întreg volumul denotă această suferință a scriiturii, procesul (auto)recluziunii forțate într-un spațiu al durerii, al cuvântului-durere, mai exact. Însemnele acestuia sunt, de regulă, anunțate tocmai de simboluri ale facerii și refacerii continue a textelor, contaminate de atributele durerii regnurilor vii. Poetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1993) dovedesc îndeosebi apetența poetului pentru rescrierea în maniera celui pe care E. Lovinescu l-a considerat "adevăratul stegar al mișcării simboliste" românești. Mai mult decât orice altceva, rescrierea (uneori într-o cheie ludică, relaxată, alteori într-una apăsat parodică) denotă, firește, admirația nedezmințită pentru modelul poetic minulescian, ceea ce implică mai întâi utilizarea unei recuzite de împrumut, specifice primei vârste a simbolismului românesc. Astfel se explică preferința pentru teme și motive precum marea călătorie (corabia, pelerinul, gara, marea), geografia exotică, misterul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în oglinzile cerului/ ca într-o rugăciune// în răcoarea dimineții/ stau/ cămașa flutură/ ca pânza corabiei/ ajunsă în port/ totdeauna singur/ am un cerc roșu/ desenat (acolo unde se află inima)". Deloc întâmplător, cel mai frecvent este intertextul eminescian, ceea ce denotă afilierea la poetica romantică și, implicit, un fel de amară nostalgie a solitudinii voluptuoase, în care eul liric rupt de lumea materiei minore și racordat, dimpotrivă, la cea a marilor formațiuni geologice se retrage doar pentru a contempla infinitul și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oratorul, obligat să fie mai sobru: "Regula acestuia este ca nu numai Descrierea să fie un procedeu care să conducă la cauza sa, ci ca fiecare trăsătură pe care o folosește să servească la sublinierea rolului acestui procedeu" (p. 457). Denotînd fragmentul de elocință, el adaugă: Tot ceea ce în Descrierea oratorică nu prezintă interes decît pentru imaginație, este superfluu și vicios" (id.). În același spirit, dar cu un secol mai devreme, în 1690, în cel de-al treilea dialog al Paralelei
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
deosebesc de secvențele narative. De exemplu, într-un articol consacrat descrierii de acțiuni (action description) T. A. van Dijk (1977b, p. 1 și 6) ia în considerare atît povestirile, cît și rapoartele poliției: Multe tipuri de discurs conțin fraze care denotă acțiuni, însă aceasta nu înseamnă că ele au doar funcția de a reda descrierea unei acțiuni. Discursul care are drept funcție principală descrierea acțiunii va fi numit discursul acțiunii. Un exemplu bine cunoscut îl constituie povestirile, însă în aceeași categorie
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]