4,974 matches
-
Cuvîntul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om, care își privește fața firească într-o oglindă; 24. și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. 25. Dar cine își va adînci privirile în legea desăvîrșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26. Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrînează limba, ci își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
fără fapte este zadarnică? 21. Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? 22. Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința a ajuns desăvîrșită. 23. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: "Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire", și el a fost numit "prietenul lui Dumnezeu." 24. Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
așa și credința fără fapte este moartă. $3 1. Frații mei, să nu fiți mulți învățători, căci știți că vom primi o judecată mai aspră. 2. Toți greșim în multe feluri. Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvîrșit, și poate să-și țină în frîu tot trupul. 3. De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul. 4. Iată, și corăbiile, cît de mari sunt și, măcar că sunt mînate de vînturi iuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
mă pălmuiască, și să mă împiedice să mă îngîmf. 8. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. 9. Și El mi-a zis: "Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrșită." Deci, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămînă în mine. 10. De aceea, simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos; căci cînd sunt slab, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
când plouă, Pe unde rătăcești ca un zănatic visător în căutarea gândului, vis triumfător. Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite Ce țipă cu glasuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Dumnezeu, care va chemat la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru. 10. Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvîrșit într-un gînd și o simțire. 11. Căci, fraților, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri. 12. Vreau să spun că fiecare din voi zice: "Eu sunt al lui Pavel!" "Și eu, al lui Apolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, 5. pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. 6. Totuși, ceea ce propovăduim noi printre cei desăvîrșiți, este o înțelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți. 7. Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
strălucitor. Majestatea Sa Împărăteasa stă pe partea dreaptă, iar Majestatea Sa Împăratul pe stânga. Încăperea dreptunghiulară e spațioasă și are tavan înalt. Pe fiecare latură a camerei, lângă pereți, se află două ghivece cu copăcei coral portocalii. Copacii sunt prea desăvârșiți ca să fie adevărați. Doamnele de la Curte și eunucii stau în picioare lângă pereți, cu palmele strânse în față. În spatele jilțului stau patru eunuci, fiecare ținând câte un evantai cu mâner lung, făcut din pene de păun. În spatele lor e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îmi vine în minte o poezie pe care mi-a citit-o când eram mică: Precum un râu care cântă Țâșnești ca să curgi liber. Eu sunt muntele rămas în urmă Ce te privește fericit. Amintirea despre noi, E dulce și desăvârșită. Amintirile mele sunt într-adevăr dulci și desăvârșite. Ele sunt tot ce am și pe ele le iau cu mine. De îndată ce simt că palanchinul se deplasează constant, deschid o fantă în draperia din spate și privesc afară. Familia mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi-a citit-o când eram mică: Precum un râu care cântă Țâșnești ca să curgi liber. Eu sunt muntele rămas în urmă Ce te privește fericit. Amintirea despre noi, E dulce și desăvârșită. Amintirile mele sunt într-adevăr dulci și desăvârșite. Ele sunt tot ce am și pe ele le iau cu mine. De îndată ce simt că palanchinul se deplasează constant, deschid o fantă în draperia din spate și privesc afară. Familia mea nu se mai vede. Priveliștea e inundată de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
convocat este anunțat și i se spune să se ridice și să stea cu fața spre est până sosește Majestatea Sa. Înainte ca împăratul Hsien Feng să coboare din palanchin, se pocnește de trei ori din bici - chemarea la liniște desăvârșită. În clipa în care plesnește biciul, toată lumea trebuie să se lase în genunchi: oamenii se aliniază în funcție de rang. Marii consilieri, prinții și alte persoane de spiță regală ocupă primul rând. Când împăratul se așează, toți trebuie să facă nouă plecăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
muți de admirație - o pereche de pantofi minunați. Dacă nu a suferit în copilărie, a suferit din greu și mult timp în calitate de soție neglijată, ca să câștige dreptul la această răsplată. Pantofii manciurieni cu tocuri înalte sunt de un bun gust desăvârșit, iar aceștia sunt acoperiți cu nestemate care sclipesc ca roua de pe petalele unui bujor de primăvară. Nuharoo plânge de fericire. În perioada lunilor în care împăratul Hsien Feng și cu mine pierduserăm șirul zilelor, Nuharoo devenise precum o fantomă ambulantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sud de Fluviul Yangtze, regiunea orașului meu natal, Wuhu. Tung Chih a insistat să stea în ambarcațiunea mare a lui Nuharoo, care era plină cu oaspeți și animatori. Eu am navigat singură, cu An-te-hai și Li Lien-ying la rame. Frumusețea desăvârșită a locului m-a copleșit. Mă simțeam ușurată că necazurile mele păreau să se fi terminat în sfârșit. Vizitasem Palatul de Vară de multe ori înainte, dar întotdeauna cu Marea Împărăteasă, doamna Jin. Din cauza felului în care se purtase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În punctul acesta nu se deosebesc de demagogi. Dar, oricît ar fi promisiunile de raționale, viața nu poate fi reglată după vise. Ea e alcătuită din comportamente individuale. Așa că unicul rezultat al celei mai frumoase utopii a fost cea mai desăvîrșită mizerie. I-am spus lui Aizic că în război toți pierd cîte ceva; mai cu seamă libertatea. Recunoștea și el că e nevoie de constrîngere, dar dînsul credea că dictatura celor mulți e dreaptă. Anulînd libertățile, declarația dictatorială nu poate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cine-or fi ei aceia, cu ditamai raionul. Așa-i în toată țara. Asta înseamnă ceva. Cu aceeași convingere, forfetarul își însușea o parte din putere, exersînd-o asupra propriei neveste și a copiilor săi care, față de dînsul, nutreau cel mai desăvîrșit respect; fiind salariatul familiei, el nu muncea: îi dirija pe ei la treabă. Din exemplele pe care de obicei la folosea Jugan, reieșea că cea mai mare bucată de putere îi revine lui Mitică Tanasă, fiindcă era bețiv. De cum se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lin Împingea mireasma prin tot satul. Nu era nevoie să Întorc capul ca să știu cine trecea pe drum, dar l-am Întors, căci m-ar fi bătut Ăl de Sus dacă m-aș fi prefăcut că nu văd cea mai desăvârșită zămislire a Lui. Pe ulița mare plutea mai mult decât mergea fata lui Diogenis Dagdelinis: Marianti. Trebuia să fii de pe altă lume să nu vezi cât era de frumoasă, cum Îi săltau sub cămașa albă sânii mari și rotunzi ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care În chip pedagogic mă altoia, lacrimile, primul meu abecedar, hârtiile mele de măiastre poeme Înnobilate, viața strămoșilor mei, viața mea, totul. Însă nici o sumă nu poate compensa Îndeajuns izgonirea Muzei din cotlonul ei albastru. Nu mai pot scrie poezie desăvârșită, nu mai pot picta cu har zeiesc. Ar fi fost de bun-simț să mă omorâți și pe mine, căci de aici Încolo voi fi un mort viu. Mi-ați ucis inspirația, mi-ați jugănit harul. Vă rog să chibzuiți cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Îl băgase Vieru. Păi, cartea - care nu minte niciodată - spune una, iar ce se vede cu ochiul și se poate pipăi cu mâna arată cu totul altceva. Deși explicațiile primite - cum că relieful specific locurilor făcuse ca, În urma unor desăvârșite și chibzuite socoteli, În ale căror ecuații Încăpuseră adâncimi de văi și Înălțimi de dealuri, petice de păduri și chiar felul copacilor din care erau formate (stejari sau salcâmi), grajdurile să fie amplasate după cum se observa - păreau Îndeajuns de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le zică de inimă albastră. Vor vorbi de toate, poate se vor certa, poate se vor bate cu pumnii. Spre dimineață vor pleca spre casele lor și-și vor povesti unii altora toată viața despre petrecerea de la hotarele Împărțite cu desăvârșită dreptate Între zi și noapte. Mihai Enin n-avea să ia parte niciodată la acele sărbători păgâne, Însă el nu putea Încă ști așa ceva. Stătea pe șanț, cu tâmplele În palme, și prin fața lui, pe drum, Începură să se perinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Suporter”. Rubricile de Fapt divers sunt foarte gustate de mulți cititori de gazete. Deoarece timpul ne presează, n-o să vă citez În Întregime această secțiune, ci mă voi mărgini să fac un rezumat al Întâmplărilor prezentate În publicația noastră cu desăvârșită măiestrie stilistică. Așadar, dacă ați fi avut posibilitatea să citiți Gazeta de centru Înainte de a fi vandalizată de cei care nu Înțeleg rolul nobil al presei Într-o societate democratică, ați fi aflat destule lucruri: domnul Primar și-a achiziționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
repede și mulți, chiar dacă se lăsaseră furați de Întâmplarea deocheată, nu-i dăduseră pe de-a-ntregul crezare, căci fusese azvârlită către urechile lumii, În chip de răzbunare, de către un Îngrijitor al școlii, pe care copiii Îl strigau Figaro din cauza cheliei desăvârșite și apoi o luau la goană pe culoare pentru că omul, chiar dacă nu știa ce Înseamnă acel cuvânt, afla din glasurile micilor diavoli că era vorba despre ceva jignitor. Îngrijitorul avea de ce să Împrăștie povești ce l-ar fi putut pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îngrijitorul de la școală, să se ducă la proces În locul lui. Ceea ce sărmanul cu duhul chiar făcuse, iar fostul librar se apucase să curețe prin școală și să-i alerge cu un măturoi pe elevii care Îl strigau Figaro din pricina cheliei desăvârșite. Îi luase locul fratelui până și În casă, iar gurile rele șopteau că se vârâse până și În pat, Împreună cu nevasta oropsitului, lăsând-o pe propria lui soață să ofteze ca o vădană după bărbatul pe care Îl credea plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
turcească?” Apoi veni lângă ei fata care servea la mese și cei doi Încremeniră, muți de uimire și cu sufletele zbătându-li-se bezmetic În trupurile ce nu se mai puteau mișca. În fața lor, Îmbrăcată Într-un sarafan roșu, aștepta desăvârșita Închipuire a firii: Marianti. Grecul, tată-său, o Împinsese să se mărite cu un jandarm și ea nu se Împotrivise. La foarte puțină vreme după nuntă, Începuseră să zboare zvonurile: cineva i-ar fi făcut vrăji jandarmului, Îi legase bărbăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Marianti, speriată de vocea lui, ajunse lângă el, o prinse ca un stăpân, o mână de la spate spre ușa ce dădea spre laborator și, știind bine că cei doi clienți se uitau, Îi mângâie cu o mișcare largă și posesivă desăvârșita alcătuire a șoldului drept și Își lipi prohabul de arcuirea celui stâng. După ce ușa batantă se Închisese În urma lor, se auzi mai Întâi un răcnet Înfundat, urmat de un plesnet greu de palmă pe obraz. Fără să-și spună vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsă liniștea. * * * Înaintaseră desculți, prin zăpada Înaltă și groasă, Însă nu simțiseră nicidecum răceala. Ba chiar, Într-un timp, maestrul Foiște Își scosese din nămete o labă a piciorului goală și i-o arătase cu Încântare lui Repetentu, lăudându-i desăvârșita curățenie, căldura și culoarea rozalie. Repetentu se făcuse a nu auzi exclamațiile vesele ale maestrului și continuase să Înoate prin zăpadă, Îndreptându-se către marginea Întunecată a Codrului de la Miazănoapte. Făcură primii pași printre copaci și-și dădură seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]