4,964 matches
-
-i solicita să-și depășească posibilitățile proprii de manifestare. În acest context, este necesară raportarea la conceptul de "alteritate" (Andersheit), adus în atenția lumii moderne de Hegel, care i-a atribuit semnificația de caracter distinct al naturii ca moment al devenirii și al obiectivării, caracter manifestat în cazul omului prin aptitudinea lui de a se atribui pe sine, prin muncă, în raport cu lucrurile, și prin limbă, în raport cu ceilalți oameni 362. Acest ultim aspect, trăsătura omului de a se vedea în celălalt, a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Componential Analysis of Meaning. An Introduction to semantic Structures, Mouton, The Hague Paris, 1975 Nida, Eugene A., Traducerea sensurilor. Traducerea posibilă și imposibilă, Institutul European, Iași, 2005 Noica, Constantin, Cuvînt împreună despre rostirea românească, Editura Eminescu, București, 1987 Noica, Constantin, Devenirea întru ființă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 Noica, Constantin, Jurnal de idei, Editura Humanitas, București, 1990 Noica, Constantin, Povestiri despre om. După o carte a lui Hegel, Cartea Românească, București, 1980 Oprea, Ioan, Lingvistică și filozofie, Institutul European, Iași
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
apărute în 1999, la Editura Didactică și Pedagogică din București. De o deosebită probitate în tratarea temei este teza de doctorat realizată de Florentina Leucuția, Limbajul și sentimentul ființei în opera lui Constantin Noica, Timișoara, 2000. 401 Vezi Constantin Noica, Devenirea întru ființă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. 402 Vezi, de exemplu, Constantin Noica, Povestiri despre om. După o carte a lui Hegel, Cartea Românească, București, 1980. 403 Vezi Constantin Noica, Jurnal de idei, Editura Humanitas, București, 1990, p. 201-202
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la școală, o bună parte din achizițiile intelectuale și moral-estetice se obțin prin studiu individual și independent. Deși clasa de elevi este supusă acelorași experiențe, fiecare membru se angajează cu experiența anterioară proprie, cu potențialități subiective, cu propria istorie a devenirii sale În procesul Învățării; indivizii nu Învață nici aceleași lucruri și nici În același timp. Din punct de vedere sociologic, studii și cercetări recente Întăresc ideea că omenirea intră Într-o eră a individualității, dar nu este vorba de un
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
acesta o eseistică revelatoare. Ca la Valéry, discursul lirico-epic tinde prioritar spre abstract și generalizare filozofică, spre un ritm universal. Deși acceptă teza logocentrică mallarméană potrivit căreia un cuvânt cheamă imprevizibil pe altul (dictând asupra fluxului poematic), Doinaș supraveghează lucid devenirea textului punându-l în serviciul ideii. Fie încordat, fie elegiac ori senin, masca sa, precum fața statuilor antice tăiate în marmură, pare de o fixitate definitivă. Impersonalismul său e al unui cugetător care își ia (programatic) distanțe de lucruri pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe o scară turnantă. Dimov și-l apropie (explicit) pe De Chirico, căutătorul de corespondențe tainice între lucruri și medii, la care ca la Man Ray, ca la Dali și Victor Brauner perspectiva onirică e în largul ei. II În devenirea textului apar rupturi, falii; fluxul sinuos, imprevizibil, învederează forța enormă a subconștientului activ. Centru de antinomii (cu alte efecte decât la Nichita Stănescu), oniricul Dimov se complace într-un necontenit joc al măștilor, plonjând deliberat în bufonerie și burlesc, abandonându
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în sala de ospețe a zeilor!... se servește ambrozie și porumb fiert... taci, fă dormiți o / dată strigă mama... și nectar, șopteam eu, în / continuare". A surprinde gândirea în stare genetică, embrionară, nedistilată, a percepe tranzițiile fulgurante ale comunicării în devenirea lor intimă, iată preocupări temerare. A face poezie și din "buletinul de analize", a crede că "o fi o lege a poeziei tot lucrul trăznit" acestea convin îndrăznelilor unui spirit expansionist, cu imaginație torențială. Frazarea dezlegată, sinuoasă, ramificată nu cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
plăcere și cu nedisimulată emoție evoc momente, aspecte și evenimente pe care le-am trăit și care mi-au îmbogățit viața și activitatea în cei opt ani de învățătură la Școala Normală „Al. Vlahuță" de la Șendriceni-Dorohoi, ani de referință în devenirea mea ca om și ca dascăl, și care mi-au influențat benefic întregul parcurs al vieții. Varietatea reliefului și neîntrecutele frumuseți ale împrejurimilor școlii ne tonificau voința și capacitatea de a rezista condițiilor vitrege în care trăiam și învățam: căldura
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
împliniți în plan profesional, în viața de familie și în cea obștească. EDUCATORUL IDEAL ÎN VIZIUNEA ELEVILOR ȘCOLII NORMALE "VASILE LUPU" DIN IAȘI "Educatorul care își face din profesie rațiunea existenței sale, își construiește, de fapt, propria statuie" În perspectiva devenirii lor profesionale ca viitori învățători, elevii Școlii Normale sunt preocupați de statutul lor de dascăli în formare și de calitățile necesare unui foarte bun educator. Cercetarea întreprinsă de noi în scopul sondării opiniei elevilor de la școala susnumită, în legătură cu calitățile educatorului
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
fizică, desen etc.; cercetarea întreprinsă de noi a urmărit și unele scopuri educative: să-i îndemne pe subiecți la reflecție, privind condiția lor de elevi ai școlii normale și cea de viitori învățători, stimulându-i să se autoperfecționeze în perspectiva devenirii lor profesionale și ajutându-i să-și elucideze noțiunile de model moral și model profesional; în fine, o ultimă concluzie, educatorul ideal, care de fapt nu există în realitate, întruchipează perfecțiunea spre care au tins și vor tinde formatorii din
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
efort personal, din proprie inițiativă și se constituie într-o componentă a autoeducației. Dar autoeducația nu izvorăște întotdeauna dintr-o aspirație proprie. Ne îmbogățim cunoștințele, ne corectăm atitudinile și comportamentele pentru a răspunde adecvat solicitărilor activității profesionale, vieții sociale, țelurilor devenirii ca personalitate împlinită într-un context social istoric dat. Mobilurile acestor eforturi? În multe cazuri intervine o motivație egoistă, aceea de a fi ca nimeni altul, de a ne situa deasupra tuturor. În alte cazuri, mobilul este unul generos-uman, de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
găsească pe sine arzînd în iubire. Iubește numai și vei trăi frumusețea-unității-care-este. Cea care nu doare, cea care salvează, non-alta. Urîtul nici nu există, necum să-i scrii o istorie, precum Umberto Eco ; urîtul e frumusețe în potențialitate, în devenire. Dar nici frumusețea nu are istorie, ea doar este. Ar fi ca și cum am scrie o istorie a prezentului continuu, o istorie a nimicului care ne apropie de ființă, a "nimicului care nimicnicește", cum spunea Heidegger. Nimicul e doar "vălul ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ca o mîngîiere pe suflet, pe care atît de puțini știm să o primim și mai puțini să o dăruim. Este o stază greu de surprins în cuvinte, greu pînă și de gîndit, obscur-luminoasă, niciodată prezentă cu totul, mereu în devenire, vie, dincoace de lumea obiectelor și altfel decît a fi. O mîngîiere e o perpetuă curgere noneuclidiană, dincolo de esență, ce nu poate fi sculptată, nu poate îngheța, topește, atrage, unifică. Mîngîierea e gîndirea atingerii fără de atingere. E incertitudine pură. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vitezei" ( !?...). La rîndul său, Michel Foucault, alt creator de concepte, e un adevărat labirint, deschizător de drumuri, pe care le abandonează cu aceeași fervoare cu care își abandonează și conceptele. Aceasta se cheamă că este o cercetare vie, mereu în devenire și reînnoire. Autorul nu este niciodată reperabil, totul la el e făcut din bucăți, totul e rupt, schimbînd mereu perspectiva o scriere fragmentată extrem, în care se succed prelegeri despre nebunie cu manuale de vrăjitorie, tratate de medicină, rapoarte de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
este un paradox. Percep lumea din interiorul său și pe Dumnezeu asemenea. Trăim, cumva, într-un spațiu intermediar. Simbolul Yin-Yang exprimă bine, cred, această îngemănată împreună trăire, această unitate inseparabilă a contrariilor. Ea este formă în act și sens în devenire. Ca oameni, o sorbim prin toți porii. Astfel, realul și sensul merg mînă în mînă, pe calea către adevăr. La fel, știința și filosofia, precum cele două picioare necesare mer sului, chiar dacă unul va șchiopăta mereu... Nu putem acorda fizicianului
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dintre spațiu, putere și teritoriu, geoeconomia analizează relațiile dintre spațiu, putere și economie. Vechii puteri statale ea tinde să îi opună o formă de putere mai puțin convențională și mai puțin concentrată: cea a economiei. Geoeconomia este o disciplină în devenire, un loc de întîlnire a preocupărilor și întrebărilor cercetătorilor și practicienilor, care doresc să-și reînnoiască perspectivele asupra rea lității. Ea se bazează pe un relativism instruit și refuză să se supună atît individualismului metodologic, cît și instituționa lismului. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de la gîndirea obișnuită, de la speculații și ipoteze și va trebui să-și activeze însușiri și facultăți noi. Dincolo de circumstanțe însă, inevitabil trecătoare, cred că trebuie afirmat adevărul și trebuie făcut binele, atribute care, prin ele însele, conduc evoluția, procesul de devenire. Căci omul modern viețuiește o prăpastie între idee și realitate. Platon, care încă vedea în idee adevărata realitate, a rămas, din păcate, atît de departe... Bibliografie * Ahrens John, Governance and Economic Development, Edward Elgar, Cheltenham, 2002; * Allegret JeanPierre, Le Merrer
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lumea ce va să vină, și toate trei în suferințădd. Mai multe pagini din Midrash încurajează primirea suferinței ca un mijloc de a evolua și a se desăvârși. Într-adevăr, ea apare ca indisociabilă de natura umană, ca motor al devenirii și dezvoltării acesteia și ca o cale de expiereee. Noul Testament a prelungit, atenuând-o, interpretarea evreiască a suferinței. Epistola lui Iacov reflectă această influență evreiască asupra creștinismului timpuriu. Aici este afirmată virtutea încercărilor suportate ca disciplină: celui care le îndură
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suferă, adică evreii, și ne-evreii care-i fac să sufere. Și astfel, o dată în plus, această istorie de suferință sustrăgea evenimentul, în speță genocidul, din cursul istoriei, cea făcută din rupturi și continuități, unde nu un Dumnezeu omniprezent orientează devenirea lumii, ci bărbați și femei supuși greșelii. Ortodocșii, sprijinindu-se pe încercările de explicare și/sau justificare teologică a masacrului pe care le dezvoltaseră, nu participă la fel de mult ca laicii la intrarea tot mai manifestă a Holocaustului în spațiul și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Nils Bohr spunea că "tot ceea ce numim real este format din lucruri care nu pot fi considerate ca reale." La bază e gîndul. Timpul reprezintă mișcarea gîndului, întreg universul reprezintă mișcarea gîndului. Deci starea de precreație își gîndește, își premeditează devenirea ca univers. Așa invizibilul se transformă în vizibil, infinitul în finit. Viața a existat dintotdeauna. Cineva formează realitatea gîndind, fără vibrația gîndului neputînd debuta nici timpul, nici universul. Crezînd în materie, oamenii de știință au luat propria decizie metafizică, o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
care uscatul se îmbrățișează cu marea, iar strânsoarea lor se continuă de-a lungul Platformei litorale. f. Locul nostru în lume Nu doar conformația reliefului, ci și poziția geografică a dictat valoarea strategică a meleagurilor noastre și, implicit, cursul istoric. Devenirea noastră nu putea decât să urmeze atât sensul, cât și locul pământurilor pe care s-a petrecut... Ne referim la niște ținuturi create pe cuprinsul unei forme planetare, născută din metamorfozele din adâncurile Terrei: Eurasia. Supercontinentul se lățește în emisfera
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
uriașe făurite din măcinarea plăcilor tectonice. În această natură splendidă, și-au găsit locul sălbăticiuni care ne-au vrăjit dintotdeauna cu puterea lor. Le-am atribuit, încă din timpuri de demult, puteri magice și am năzuit a le întruchipa în devenirea noastră istorică (reprezentând blazoanele și stemele care ne identifică). România noastră Aparținem unor pământuri care își au începutul în vârful munților, chiar pe pajiștile alpine, unde, pe bolta cerului senin, acvilele se rotesc în cercuri largi. Pajurile țintesc spre stâncile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se sfârșește în depărtarea mării. Din luciul ei, țâșnesc delfini arcuiți pe deasupra valurilor. 2. LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI a. Însingurați din timpuri străvechi Deși situate în miezul continentului, pământurile noastre nu au fost niciunde în această parte de lume mai singure. Devenirea noastră a urmat firul acestei izolări naturale, preparată dintr-un amestec de licori dulci și amare din care noi am sorbit din plin cupa vieții. Am fost prinși în mrejele izolării chiar de Dunăre încă din vremurile de demult, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cele din urmă, situarea în centrul câmpiei Banatului s-a transformat într-un avantaj. Timișoara a devenit nucleul în jurul căruia s-a coagulat rețeaua densă de căi ferate din regiune. Odată cu apartenența la România, rolul Timișoarei a sporit considerabil. Vehiculul devenirii sale a constat în poziționarea sa în proximitatea frontierei atât cu Iugoslavia, cât și Ungaria. Nu întâmplător, la Timișoara, s-au realizat investiții masive, fiind dezvoltate multiple domenii industriale, cu precădere, în perioada comunistă. De altfel, se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
J2 + G2 + E3 NEOLITIC aprox. 1 / 3: Hg I2 PALEOLITIC În această lumină, să încercăm, fără a clipi, a ne uita prin ochean spre originile noastre îndepărtate. Sub unghiul mărit, ni se înfățișează realități neștiute până acum cu privire la apariția și devenirea noastră ca neam. În fața descoperirilor, mirarea ne copleșește cu izbituri puternice. Evidența ne forțează să pășim cu mintea în alte tărâmuri ale cunoașterii. Gândurile ni se îndreaptă către nevoia revizuirii unor axiome înscrise de multă vreme și cu multă trudă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]