4,214 matches
-
Îmi amintesc că, atunci cînd eram În avion, mi-ai spus că Întîlnirea perfectă ar Începe, după tine, cu o sticlă de șampanie care ar apărea la masa ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a glumi și de a fi amuzantă. Dar Jack a mai răspuns la Încă două apeluri, iar restul timpului a fost posomorît și distrat și, sinceră să fiu, pare să fi și uitat că exist. Îmi vine să plîng de dezamăgire. Pur și simplu nu Înțeleg deloc. Totul mergea de milioane. Ne Înțelegeam extraordinar. Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez puțin, spun, În momentul În care ni se iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
secrete, n-ar mai fi războaie ! Cred că mă aflu la un pas de o descoperire epocală. Urc scările plutind și descui ușa de la apartament. — Lissy ! strig. Lissy, m-am Îndrăgostit ! Nu primesc nici un răspuns și simt o undă de dezamăgire. Voiam să vorbesc și eu cu cineva, să-i povestesc despre noua și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămîn nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mine În soare, cu un surîs larg pe față. Cum a cumpărat iarba-neagră aducătoare de noroc. Stau Întinsă În pat, inima Îmi bate nebunește și revăd În minte, iar și iar, totul. Și retrăiesc, iar și iar, aceeași umilință. Aceeași dezamăgire. I-am spus totul despre mine, absolut totul. Și el nu vrea să-mi spună nici măcar un... Oricum. Nu contează. Nu-mi pasă. N-am să mă mai gîndesc deloc la el. Poate să facă tot ce vrea. Să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă uit mai bine și mă străbate un Înfiorător sentiment de dezamăgire. Doamne, ce proastă sînt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sînt două. E Connor și o tipă care probabil e noua lui prietenă - și se pipăie de mama focului. Mă fac mică În scaun, deprimată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un nazist. Încercând să mă extragă din caruselul Grielescu, Rosamund m‑a Întrebat: - Ce domeniu comun ați Împărțit voi doi, tu și Ravelstein? - Obișnuia să‑mi ofere citate din mine Însumi. Dezgropase o declarație pe care o făcusem cândva despre dezamăgirea modernă. Spuneam că sub ruinele ideilor moderne, lumea e la locul ei, așteptând să fie descoperită. Și el interpreta această idee, susținând că plasa cenușie de abstracțiuni care Învăluie lumea În scopul de a o simplifica și a o explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se poate mulțumi numai cu atât? Doar atât? Să traversez scena și să cad în groapă? Adică eu nu am și altceva de spus? OMUL CU SACAUA: Are dreptate! Are! MAMA: Bravo! Bravo! RECRUȚII: Bravo, mamă! MAMA (Gest plin de dezamăgire și dezgust către RECRUȚI.): Sunteți pe de lături. ORBUL (Pătrunde în spațiul publicului.): Ei? Am? Sau n-am? Am sau n-am dreptate? Am sau nu? Domnilor, priviți-mă bine! Ani de zile am înghițit acest rod. Nu mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
SCURTA ȘI PLICTISITOAREA VIAȚĂ A LUI KJUS Povestiri CUPRINS: Erotic Sexualic Roșu peste tot Introducere Marea dezamăgire Scurta și plictisitoarea viată a lui Kjus Alice Porc cu alune Fiul meu Gon Zhuo Cristina, Victor si Paulica au plecat după cretă și nu sau mai întors U-Boot Km 103 Indiana ZYX Schwarze Mirakel Resurse umane Whipie, West Virginia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
degrabă cele trei concepte se amestecă, da, așa zice lumea, iar Alexandra are un quest: să deceleze unde, cu cine și cu ce mijloace să devină experimentată, matură și utilizatoare de compromis. Și bineînțeles că n-are nici bani. MAREA DEZAMĂGIRE Nu există dezamăgire mai mare decât să vezi că noua planetă pe care ai descoperit-o e de fapt un pustiu fără viață. Speranțe spulberate; aceleași raporturi preliminarii terne, aceleași răspunsuri morocănoase de la bază. Universul rămâne lipsit de imaginație, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
concepte se amestecă, da, așa zice lumea, iar Alexandra are un quest: să deceleze unde, cu cine și cu ce mijloace să devină experimentată, matură și utilizatoare de compromis. Și bineînțeles că n-are nici bani. MAREA DEZAMĂGIRE Nu există dezamăgire mai mare decât să vezi că noua planetă pe care ai descoperit-o e de fapt un pustiu fără viață. Speranțe spulberate; aceleași raporturi preliminarii terne, aceleași răspunsuri morocănoase de la bază. Universul rămâne lipsit de imaginație, nu-i așa? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
va deschide și va intra o siluetă ștearsă, îmbrăcată altfel decât la plecare, cu părul năclăit de un lichid necunoscut și cu tricoul rupt, o să mă scandalizez, dominându-mi însă pornirile agresive. Trebuie să-mi terfelesc băiatul. E o mare dezamăgire pentru mine, fiindcă un e ins șters, insipid, pseudo-revoltat și kitschos. Îmi pare rău că l-am făcut așa târziu și îmi pare rău că am rămas acum atât de singur. - Bună dimineața, Mirciulică. Așa-i zic când vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
budoar. Abia aștept să rămânem singuri. Sophie își dădu ochii peste cap uitându-se la mine. Ajunsesem la Haverstock Hill și o luasem în jos către șirul de magazine. — Noi mergem la cafenea, Huge. Vii și tu? zise ea. Spre dezamăgirea mea, Hugo clătină din cap. Prea ne împărțim pe bisericuțe, iubire, nu crezi? Regretele mele ție și încântătoarei Sam. Eu mă duc să mă plimb cu actorii. Lungi ultima silabă astfel încât să rimeze cu cocorii. Hugo e foarte bun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
robot. Am apăsat „play“ înainte să apuc să-nchid ușa, sigură fiind că, cel puțin unul, va fi de la Hugo. În câteva dintre ele se auzea cum cel care sunase închidea; la ultimul, mi-am făcut curaj. Mare-mi fu dezamăgirea să-i aud vocea lui Sally. — Sam? Te-am sunat să văd cum mai ești. Pari - păreai - chicoteli, se corectă la îndemnul unei a doua persoane - păreai supărată aseară și ne întrebăm - întrebam! - și mai multe chicoteli - dacă ești bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cam plăcea rezultatul. Aveam o teorie cum că, dacă tot trăiești la oraș, măcar să alegi unul pe cinste, o capitală pulsând și palpitând de viață și mizerie, acolo unde până și cei mai puternici supraviețuiesc cu plămânii contaminați permanent. Spre dezamăgirea mea, până la urmă, toți, în afară de mine, trebuiau să ajungă undeva și să se întâlnească cu cineva. Succesul Visului unei nopți de vară, le conferise tuturor celor implicați o anumită aură de dezirabilitate, cel puțin din punctul de vedere al carierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu Clarence pe masa din bucătărie, peste făina de prăjituri, cu urechea atentă la pașii posibili ai bătrânei, mușcându-și buzele ca să nu țipe. S-a trezit așa cum se trezea mereu din aceste vise: cu un ciudat amestec de fericire, dezamăgire și scârbă. Și când s-a trezit, ei plecaseră deja. Nu mai erau vietnamezi în junglă. Nu li se mai auzeau glasurile. Și când s-a trezit, ei plecaseră deja. Nu mai erau huanganas în selvă. Nu li se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Denișa Eavorschi Anotimpul colorat a venit. Școală a început, spre dezamăgirea fiecărui copil. Afară este un peisaj de poveste. Copacii au rămas doar cu două-trei frunze. Totul este minunat! Un covor gros de frunze frumos colorate s-a așternut. Un joc minunat de culori. Peisajul este admirabil. Vântul adie printre crengile
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
o epocă istorică deosebit de întunecată. —Dumneavoastră trebuie să fiți asistenta Harris, a spus Hugo, sperând că femeia o să-l contrazică și-o să se dovedească a fi cineva de la consiliul local sau de la biserica metodistă din zonă. Cu toate astea, spre dezamăgirea lui, tipa a dat rapid din cap în semn de confirmare. Pieptul asistentei Harris era, într-adevăr, uriaș, dar avea aspectul butucănos și lipsit de forme al unui braț de canapea. Altfel, în ordine descrescătoare, în funcție de cum săreau în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gunoi în care fuseseră aruncate resturile dintr-un birou. —Globuri! anunțase Jake triumfător când se întorsese acasă cu o sacoșă de plastic burdușită. Alice le luase imediat, închipuindu-și decorațiunile adevărate, fragile și sclipitoare. Îi fusese greu să-și mascheze dezamăgirea când își dăduse seama ce se găsea în sacoșă, dar, de dragul planetei, încercase să fie bucuroasă. Și oricum, după ce fuseseră agățate, becurile acopereau parțial urmele de grăsime de pe cartonul pomului. Contribuția lui Alice la pomul de carton a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
maternității se epuizase cu săptămâni în urmă. Dacă era să fie cinstită, se epuizase în după-amiaza în care se născuse copilul. Nu reușea să înțeleagă de ce se făcea atâta tam-tam pe tema asta. Să fii mamă era cea mai mare dezamăgire posibilă. Să se învârtă toată ziua prin casă așteptând ca sfârcurile să-i fie atacate era, pentru Amanda, un mod absolut plictisitor de a-și petrece timpul. Femeia accepta acum ideea că fusese mult prea optimistă în ceea ce privea copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să mai intre în rândurile armatei. Jake a căzut pe gânduri. —Să știi, i-a spus el, că nu e deloc o idee rea. Acum, însă, Jake nu era deloc gânditor. Privirea lui era acuzatoare și avea doza corectă de dezamăgire care îi induce celuilalt un sentiment de vină. Dându-și seama că era leneșă și lipsită de etică, Alice și-a simțit umerii lăsându-i-se într-un gest de capitulare. —Bine. O să mă duc să iau o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mască de război. — Hugo, a zis el ridicând o mână. Hugo Fine. — A, îmi amintesc, a spus ea dându-și seama, dezamăgită, că acest cavaler cu vorbe blânde și batistă curată era agentul imobiliar și soțul detestabilei Amanda Hardwick. După dezamăgire, a urmat sentimentul de uimire. Bărbatul arăta cu totul altfel decât își aducea ea aminte. Cândva atrăgător, acum ar fi trebuit să se bărbierească. Fosta lui spilcuială era acum mototolită. Ochii îi erau injectați, iar dedesubt aveau niște săculeți roșietici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unul din fluturașii pentru propuneri de la intrarea în magazin; pe de altă parte, își dorea într-adevăr o vizită din partea poliției și a serviciilor sociale? Starea inițială de optimism a lui Hugo era înlocuită treptat de un sentiment covârșitor de dezamăgire. Fără să se gândească, crezuse că Alice avea să vină, dar acum asta i se părea din ce în ce mai puțin probabil. Alice era căsătorită cu Jake, care îl detesta în mod vehement, iar el era căsătorit cu Amanda, pe care Alice se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
iar pe Theo învelindu-l strâns în cărucior, Alice s-a decis să mai facă un tur al parcului. În timp ce împingea căruciorul pe alei, Alice fixa amărâtă asfaltul. Supărarea cauzată de faptul că Hugo nu apăruse era condimentată cu o dezamăgire sălbatică. Nu era numai că voia să-l vadă ca să i-l dea pe Theo și s-o poată duce pe Rosa acasă, pentru ceai. Alice voia să-l vadă pe el. Pe el. Ceea ce la început fusese milă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unui client. — Îți spun repede, a asigurat-o Hugo. Îți spun acum. Și-acolo, în holul de la Chicklets, pe o voce cât putea de scăzută, Hugo i-a schițat situația cât de bine a fost în stare. Spre marea lui dezamăgire, Barbara începuse să clatine din cap dinainte ca el să termine de vorbit. Nu e de mine, l-a lămurit ea. — Nu vrei să mă reprezinți? Oare femeia refuza fiindcă îl dezaproba? Dacă aș putea, mi-ar face plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Măcar de-ar încerca cineva. Hugo a fost surprins să-l recunoască pe Tarquin în persoană. Acesta era îmbrăcat cu o haină de blană cenușie, o pereche de pantaloni din catifea roșie, iar pe față purta o expresie comică de dezamăgire. Inițial, Hugo își închipuise că plângerea îi fusese adresată, acum realiza însă că se înșelase. Tarquin vorbea cu bărbatul înalt, lat în umeri și cu părul lung, de al cărui braț stătea agățat. Și care semăna foarte bine, a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]