3,903 matches
-
literare ebraice la Cruciade. Ceea ce, mai mult decât o relatare istorică oarecare, pune la dispoziția intelectualilor și a publicului, în formă concentrată, memoria lacrimală evreiască. Cruciadele se erijează, pentru noii istorici și filologi, în momente fondatoare ale suferinței evreiești în diasporă. Astfel, celebrul predicator și savant vienez Adolf Jellinek pregătește încă din 1880 prima ediție modernă a surselor ebraice despre Cruciade. Acest om de acțiune, deși credea în integrare, nu desconsidera trecutul și istoria lui de suferință, ba chiar dimpotrivă, ca și cum
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
face acceptabil de către societatea ne-evreiască și a obține în sfârșit mult dorita cetățenie. În Franța, ei sunt deja acceptați, cel puțin juridic, iar iudaismul lor și republica formează un ansamblu viabil. Optimism de circumstanță? Sau strategie de supraviețuire a diasporei? Memoria unei istorii frământate de suferință continuă, desigur, să-i preocupe. Traducător al Văii plângerii de Iosif Ha-Cohen în 1881, Julien Sée scrie în introducere: "Aș înscrie din toată inima pe frontonul acestei cărți formula pe care israelitul o rostește
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de o intervenție divină care avusese o semnificație decisivă pentru cursul istoriei. Ea deschisese o nouă perioadă istorică, apropiind treptat națiunile de Dumnezeu. Cele două mari dezastre precedente, distrugerea Primului a celui de-al Doilea Templu, contribuiseră la formarea unei diaspore și la inventarea sinagogii ca înlocuitor al Sanctuarului. Prima distrugere a ajutat omenirea, deoarece, împrăștiindu-i pe evrei, le-a permis să răspândească mesajul divin printre națiuni. Cea de-a doua a instaurat un cult mai pur, a antrenat renunțarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu genocidul. Cele două teme impregnează împreună, încetul cu încetul, noile atitudini evreiești care, începând din anii 1970, pecetluiesc trecerea de la o tăcere relativă la intrarea treptată a Shoah-ului în sfera publică. Din acel moment, această conexiune funcționează atât în diasporă, cât și în Israel, într-o uimitoare sincronizare, și servește drept dublu pilon pentru reconstrucția identitară a evreilor, iar asta într-un mod și mai evident la laici. În această osmoză, Israelul și diaspora se transformă treptat într-o comunitate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
moment, această conexiune funcționează atât în diasporă, cât și în Israel, într-o uimitoare sincronizare, și servește drept dublu pilon pentru reconstrucția identitară a evreilor, iar asta într-un mod și mai evident la laici. În această osmoză, Israelul și diaspora se transformă treptat într-o comunitate cu legături neclintite. Totuși, inserarea genocidului într-un cadru teologic ce asigura continuitatea cu tribulațiile anterioare îl sanctifica și în același timp îl făcea incomprehensibil în afara unei genealogii tradiționale a nenorocirii. Acest tip de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în privința posibilelor pericole noi. Dar, pentru generațiile cărora memoria evenimentului le fusese transmisă în mod mediat, ea servea mai ales pentru construirea unei comunități transnaționale, sefarzi și așkenazi laolaltă, în Europa, unde se produsese oroarea, și în afara Europei, Israelul și diaspora fiind reunite într-o nouă religie comună, recognoscibilă imediat din exterior și ușor de practicat. O religie a celor aleși prin suferință, un substitut de iudaism, care i-a pus la adăpost de antisemitism, cel puțin pentru o vreme, și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru tinerii israelieni. Și să nu uităm că în această epocă victimele genocidului nu provoacă doar compasiune, ci și furie, incomprehensiune, pentru că se lăsaseră duse "ca oile la abator", după expresia poetului israelian Abba Kovner. Cum puteau acești evrei din diaspora, astfel percepuți, să fie dați drept exemplu întemeietorilor noului stat? De aceea, pentru a contrabalansa acest efect negativ, era necesară scoaterea în evidență a actelor de curaj și rezistență individuale sau colective, și de acum acestea se vor afla în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
supraviețuitori. Între 1948 și 1952, 720000 de persoane imigrează în Israel, din care mai mult de jumătate sunt tot supraviețuitori. Această "distrugere" este percepută de constructorii tinerei țări ca o înfrângere evreiască opusă codului moral al sionismului, bazat pe negarea diasporei și pe eroismul oamenilor noi ieșiți din poporul evreu, a căror istorie începe în Europa de Est și își atinge apogeul prin noul stat. Ea servea întru câtva drept fundal pentru a pune în evidență izbăvirea sionistă. Retorica sionistă, inspirată înainte de război
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreiască tradițională. Această mitizare a soldaților căzuți pentru patrie apare devreme în etosul statelor-națiune moderne. Combatanții tânărului stat se deosebesc de martirii de odinioară prin faptul că întruchipează eroismul activ al evreului nou, celelalte forme de eroism religios pasiv aparținând diasporei 2. O ambivalență subzistă totuși în legătura stabilită între cele două eroisme, o legătură care permite parcurgerea în sens invers, reconstruirea și unificarea cursului istoriei evreilor pe termen lung. Ea amintește acordurile elaborate de sioniștii laici între Israelul biblic și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Anschluss-ul, iar Nasser cu Hitler. Genocidul era atunci pe cale să modeleze concepțiile despre securitate ale Israelului. Procesul lui Eichmann, care începe în 1961 cu mărturiile supraviețuitorilor solicitate de el, introduce Holocaustul în conștiința israeliană și, apoi, în cea evreiască din diasporă. Evreii se identifică de acum cu victimele și supraviețuitorii genocidului, care rupseseră tăcerea pentru a spune cu propriile cuvinte ce li se întâmplase. Este o revanșă împotriva persecutorilor, prin discursul cărora existaseră până atunci. Identitatea de victimă se transformă în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
imaginea supremației Israelului, care, judecându-i pe dușmanii poporului evreu, arăta că era de datoria lui să lupte pentru ca o asemenea catastrofă să nu se mai poată repeta. Supraviețuitorii se aflau acolo pentru a mărturisi ororile vieții de neputință din diasporă. Deviza "niciodată să nu se mai întâmple asta" căpăta un sens sacru, era o datorie pe care Israelul avea s-o îndeplinească. Statul era astfel sacralizat și el, totul prefigurând sacralizarea viitoare a fidelității față de Israel în diasporă, în numele celor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
neputință din diasporă. Deviza "niciodată să nu se mai întâmple asta" căpăta un sens sacru, era o datorie pe care Israelul avea s-o îndeplinească. Statul era astfel sacralizat și el, totul prefigurând sacralizarea viitoare a fidelității față de Israel în diasporă, în numele celor care muriseră în lagăre și al viitorului mai bun care trebuia asigurat noilor generații. Fondarea statului Israel câștiga astfel în moralitate. Toate sacrificiile erau justificate, precum și toate suferințele provocate palestinienilor. Acest stat era sacru, iar sacralitatea lui era
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Israel câștiga astfel în moralitate. Toate sacrificiile erau justificate, precum și toate suferințele provocate palestinienilor. Acest stat era sacru, iar sacralitatea lui era indisociabilă de genocid. Procesul lui Eichmann legitima acest model de prezentare atât în statul evreu, cât și în diasporă. Dar nu era deloc o prezentare anodină. Pentru supraviețuitori, ea era cea a suferinței lor, pentru tinerii israelieni, un mod de a reînnoda legătura cu identitatea lor evreiască negată în primii ani ai întemeierii, iar pentru evreii din diasporă, un
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în diasporă. Dar nu era deloc o prezentare anodină. Pentru supraviețuitori, ea era cea a suferinței lor, pentru tinerii israelieni, un mod de a reînnoda legătura cu identitatea lor evreiască negată în primii ani ai întemeierii, iar pentru evreii din diasporă, un mod de a elibera vorbirea despre nenorocirile lor, dar și un îndemn de a-și elabora memoria în jurul genocidului și de a-și îmbogăți identitatea cu el pentru a continua să fie evrei. Catastrofa a oferit în același timp
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aceste momente își manifestă ei dorința de a ști mai multe despre universul bunicilor și părinților lor, despre viața sau exterminarea lor, pentru a-și înțelege mai bine situația și temerile. De aceea reînnoadă legătura cu aceștia, care proveneau din diasporă, și în același timp cu diaspora. Acestea sunt primele simptome ale identificării care începe să dea sens Holocaustului, în contextul unei stări permanente de război și în fața unei situații de instabilitate și anxietate pe care aceasta o provoacă generației născute
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de a ști mai multe despre universul bunicilor și părinților lor, despre viața sau exterminarea lor, pentru a-și înțelege mai bine situația și temerile. De aceea reînnoadă legătura cu aceștia, care proveneau din diasporă, și în același timp cu diaspora. Acestea sunt primele simptome ale identificării care începe să dea sens Holocaustului, în contextul unei stări permanente de război și în fața unei situații de instabilitate și anxietate pe care aceasta o provoacă generației născute pe pământul tânărului stat. Pe de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
licee. 20% din cursurile de istorie îi vor fi de acum alocate 6. Dacă adăugăm la asta spațiul acordat predării sionismului, nu mai rămâne mult pentru cea a lungii istorii a evreilor, care în mare parte s-a derulat în diasporă, ca să nu mai vorbim, evident, de istoria lumii. Desigur, ar fi fost inacceptabil ca genocidul să nu fie transmis de cărțile de istorie în Israel. Înțelegem totuși ponderea lui în învățământ, inseparabilă de cea a sionismului, unul servind cauza celuilalt
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1940. Oricât de diferite ar fi fost cele două perioade, trebuia găsită cu orice preț o legătură. Israelul reia istoria Holocaustului pentru a-și modela și consolida saga națională. Se prelungește lectura teologică impusă la începuturile întemeierii statale. Viața în diaspora condusese inevitabil la genocid, iar crearea statului avea să împiedice repetarea acestuia. Această teologizare în definitiv clasică se îmbogățește cu elemente noi, extrase de astă dată din realitatea politică a momentului, printre care exigența securității. Totodată, genocidul începe să fie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
momentului, printre care exigența securității. Totodată, genocidul începe să fie prezentat teologic ca un mister impenetrabil. Ideologizarea, sacralizarea și consolidarea lecturii teologice merg de acum împreună, justifică politica dusă față de palestinieni și se repercutează asupra manierei în care evreii din diasporă se percep pe ei înșiși. Ca urmare, istoria evreilor iese din istoria globală, și tocmai atunci lucrările care-i sunt consacrate devin din ce în ce mai numeroase. Prevalează o memorie în mare parte iudaizată a genocidului. În acest context se instaurează religia Shoah-ului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
născuți pe pământul țării serveau drept model pentru supraviețuitori, de acum aceștia din urmă sunt o referință pentru nativi. Biruitorii de ieri simt că au devenit victimele de astăzi, în timp ce victimele de ieri au devenit biruitorii de astăzi 8. Trecutul diasporei și experiența sa ucigașă dau sens prezentului și viitorului Israelului. Genocidul nu este doar o componentă esențială a identității israeliene, ci și un factor de unificare în societatea israeliană. El umple golul creat de slăbirea identității israeliene și dovedește relativa
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lecții, mesaje, semnificații și interpretări din trecut pentru a le folosi în prezent și viitor. Afirmația coroborează reflecțiile lui Yehuda Elkana. Aceste lecții sunt în primul rând sioniste: orice evreu ar trebui să emigreze în Israel, nu există securitate în diasporă, Israel este locul cel mai sigur unde pot trăi evreii. Ceea ce conduce la axioma decisivă, cea a nevoii imperative a unui stat puternic, sigur și suveran pentru toți evreii. În paralel, din Holocaust se trag și lecții care nu sunt
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
imperative a unui stat puternic, sigur și suveran pentru toți evreii. În paralel, din Holocaust se trag și lecții care nu sunt legate direct de Israel, dar denotă omniprezența fricii întâlnite atât de frecvent în ultimii ani printre evreii din diasporă. Printre acestea se numără necesitatea solidarității evreiești, a autoapărării, obligația de a conta numai pe propriile forțe, de a rămâne vigilent în fața oricărei eventuale manifestări de antisemitism, pentru a-l combate de la primele semne. Din această perspectivă, viitorul nu aduce
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a autoapărării, obligația de a conta numai pe propriile forțe, de a rămâne vigilent în fața oricărei eventuale manifestări de antisemitism, pentru a-l combate de la primele semne. Din această perspectivă, viitorul nu aduce vreo speranță, nici în Israel, nici în diasporă, ci conține toate ingredientele susceptibile să provoace închiderea, izolarea defensivă, când, de fapt, concluziile universale de tras din genocid ar trebui să fie lupta pentru protejarea drepturilor minorităților în lumea întreagă, combaterea, pretutindeni, a oricărei forme de rasism (și de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
națiunea cea mai puternică din Orientul Mijlociu vorbește despre fiecare război și fiecare amenințare ca despre un pericol de Shoah, atunci noi înșine banalizăm Shoah-ul" și conchidea că Israelul este "prizonier al unei paranoia: memoria Shoah-ului"14. Societatea israeliană, dar și diaspora rămân sub puternica dominație a datoriei de memorie, a ramificațiilor și derivărilor ei. Dacă pentru mulți israelieni secularizați genocidul rămâne singura legătură păstrată cu iudaismul, iar ei sunt adesea tentați să recurgă la el ca suprem argument de autoritate pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
stabilită între Israel și genocid. Acesta din urmă constituia dovada că un stat evreu trebuia să existe, să fie apărat cu orice preț și că orice atingere adusă integrității morale și teritoriale a Israelului cerea să fie combătură, inclusiv în diasporă. Ignorând geneza sionismului, care se formează încă din secolul al XIX-lea în elanul marilor mișcări naționaliste europene din epocă și care lucrează pe termen lung (mai multe decenii) la crearea unui stat evreu, mulți percep Israelul ca pe o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]