24,608 matches
-
cineva voi ajunge la a 4-a căsnicie, aș fi ridicat, mirat, din sprîncene (nu eram dornic de căsnicii, ci de aventuri ). Dacă acum 10 ani mi s-ar fi explicat că voi sta În ...Tecuci, cel puțin 60 de dimineți, și În Dej, alte 35, aș fi hohotit, spasmodic (ce-avea drumul meu spre Timișoara, sau Iași, cu Tecuciul și Dejiul?). Și totuși, s-au Întîmplat, toate astea...Viața are logi ca ei, aparte. Hm! Și fiindcă am pomenit de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un octogenar complet surd, care Îi Întrerupea, periodic, cu mărturisiri aberante, gen „L-am cunoscut pe Ilarie Chendi!”, ori „L-am uitat cu toții pe Aurel Vlaicu!”... Recent, la alt festival, Îl rog pe organizator să mi dea cuvîntul primul, În dimineața aceea, deoarece momentul pregătit de mine era scurt, iar studenții cu care-l lucrasem trebuiau să fie la facultate, În juma’ de oră. Moderatorul mă ascultă și mă anunță. Mă pregătesc să prezint momentul, cînd...alt invitat deschide gura, mulțumește
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-i problema ta, atunsi de se mă basi la cap cu ea?" "Nu te bat la cap, vorbeam și io ca orișice om. Ei, comedica dracu'!", se ambală tot mai tare madam Cateluța. Oftă iarăși, pentru a treia oară în dimineața aceea. Nimeni nu o înțelegea. Încercă totuși o nouă și mai judicioasă explicație, deși destul de eliptică: "O pusesem în termos..." Tipul se încruntă total nedumerit. Dădu să întrebe ceva, dar renunță imediat. Madam menajera continuă, avântându-se cu din ce în ce mai mult
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care am produs-o în rândul gândăcimii române și universitare pe deasupra! chiar de la prima mea apariție publică printre ei. Pot spune însă, cu o modestie amplificată de o luciditate exemplară, că trăiam sentimentul Marelui Erou Civilizator pe scurt: MEC. Toată dimineața aceea, până spre mijlocul amiezii, le-am dat nume și am început să-i organizez. Spre surprinderea mea, au înțeles cum devine treaba și cu număratul. Așa că, pe la vreo două și jumătate, Costeluș, un fel de Țonți masculin, s-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
plin de chibzuință. Ar fi dat o raită până la facultate, să-și lase adeverința de concediu medical la secretariat. Dar era încă devreme, cucoanele abia soseau la ora aia și s-ar enerva dacă le-ar deranja de la cafeluța de dimineață. Hotărî, așadar, să o ia la pas, prin oraș. După trei sferturi de ceas, ajunse la serviciu. Tocmai la țanc ca să-i vadă pe cei de la firma de dezinsecție cum pleacă la treabă. Își aminti iarăși că toată pățania lui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în jurul unui ditamai focul de tabără în care frigeau bourul asasin, cum închinau la pahare, care de vin, care de tescovină, după puteri și plăcere, zicând la răstimpuri cu ochii umezi: "Să fie dă sufletu' lu' Molda!". Probabil că înspre dimineață, lovit năprasnic de valul inspirației, viitorul domnitor a spus falnic, arătând cu ochi tulburi spre zare: "Moldova să se numească țara aiasta!". Iar voinicii, care or mai fi fost treji la ceasul ăla, s-au minunat: "Că bine zici, Măria
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
riguros, pe care cu siguranță i l-ar fi impus acesta, l-ar fi frustrat de dreptul de a mai avea acces la propria-și intimitate. Analiza cazului cu pricina, aproape până când se făcea ora sculării, în galopul pregătirilor de dimineață și a pregătirii pentru plecarea la serviciu, era suficient medicament și însemna o liniștire pe care orice leac n-ar fi fost capabil să i-o asigure. Toate câte se întâmplau cu el în acele nopți, le putea numi vise
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ici-colo, bălțile pentru scurt timp și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat niciodată. Poate ca la începuturile Creației... Capitolul IV. Se încheie cercul. 1. După cacealmaua din ziua precedentă, prilejuită de întâlnirea din fosa Casei de Cultură, în dimineața zilei următoare, directorul Sima îl chemă pe Gerard la el în birou. Foarte calm, acesta îl rugă să facă un scurt raport de activitate și mai apoi să accepte să i se facă un inventar. Gerard n-avu nimica împotrivă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
eram așa de cunoscut, oricât de bine ne înțelegeam. În acea seară pe semne, nu mai avea de gând nimeni să mai apară în vizită, iar Grig, după o tură de bancuri, unele chiar fără perdea, se retrase motivând că dimineața va trebui să se scoale devreme, ca să meargă la serviciu. Deștept băiat - spuse Bogdan revenind agale de la poartă, după plecarea musafirului Simpatic. E în stare să te țină și o noapte întreagă tot într-un banc și cu gura până la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
legat de venirea lui Gerard, Karintante își demonstră încă o dată, mai mult gratuit, că, chiar dacă visele ar avea vreo legătură cu realitatea, ele nu trebuie interpretate. Mai mult, nu se grăbea să epuizeze relatarea visului care o trezise în acea dimineață. Însă simpla relatare a visului, vrând-nevrând, fără să conștientizeze pe moment, o liniștea enorm. Aflată în fața unei oglinzi - ziceaadică cea care aparține mobilei de nuc, Karin încerca din răsputeri să îndepărteze mizeria vâscoasă care mai acoperea cu îndărătnicie, un sfert
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și să trecem dincolo de limitele impuse de aceste credințe, dar pentru a avea o viziune de felul acesta, trebuie în primul rând să-ți potolești lumea interioară, acele infinite gânduri care îți vin în cap încă de la primele secunde ale dimineții. Inundarea minții cu aceste gânduri vitezomane, nu face decât să eclipseze practic intuiția, creativitatea și viața, inițial eram supărată mereu pe toți, atunci când nu mă simțeam bine și lăsam gândurile să-mi devoreze viața, de aceea punctez mult pe starea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Ei lasă că nu scapi tu așa ușor! ...” Zicându-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
completat Cotman. Cărăușii s-au uitat unul la altul, ca și cum s-ar fi întrebat: „Ce legătură are cocoșul cu țiganul boierului?” Hliboceanu a priceput întrebarea lor nerostită: Păi are legătură, fiindcă boierul nu avea încredere în cocoș și... într-o dimineață, îl trimite pe țigan să vadă cum îi vremea afară: dacă-i înnorat, vor merge la pădure să aducă lemne. Senin dacă este, vor merge la arie să aducă paie... Țiganul a ascultat porunca cu capul plecat, pentru că așa trebuia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au rămas la locurile lor, privind după cărăuși... În zori, pe când luceafărul de ziuă clipea cu ultimele puteri, învinse de geana răsăritului, cărăușii se aflau deja pe valea Coșcovei... Pe când soarele și-a arătat fața de-a binelea și roua dimineții se prefăcea în aburi, șirul de care ieșea din pădure, de ceea parte, înspre locul de încărcare. În fruntea convoiului mergea, ca de obicei, Hliboceanu. Pe măsură ce se apropiau de locul de încărcare, tot mai clar se vedeau două care trase
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
boii lor? Ce, nu mai seamănă un bou cu altul? Păi ieri dimineață nu au spus ei că nu vor să mai facă cărăușie și or să-și cumpere cai? Și acum să vie la încărcat și încă așa de dimineață? Nu cred! Da’... mai știi?... Aceste vorbe le-au schimbat mai mult în șoaptă, pentru a nu-i stârni pe ceilalți cărăuși... În cele din urmă, au ajuns... Au tras la locul știut și... Hliboceanu s-a dus glonț în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se ude, s-a auzit glasul lui Hliboceanu: Sunteți gata de drum, oameni buni? Gata, gata - au răspuns cărăușii în cor. Atunci să-i dăm drumul, că timpul nu așteaptă și nici vremea nu ne iartă. În lumina slabă a dimineții era greu să dibui hârtoapele și râpele din pădure. Cu ochii în patru, Hliboceanu înainta cu sania lui, aflată în fruntea convoiului. Din când în când, striga: Țineți bine de sănii, că aici îi povârnișul cel mare! Când râpa din dreapta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
glasul lui Hliboceanu. Ia te uită! Avem și glas! Brava, băiete! - a continuat să vorbească Cotman, învelindu-l grijuliu, ca un părinte... Dimineața l-a găsit pe Hliboceanu cu ochii larg deschiși. Ce faci, cumetre? Ai făcut ochi așa de dimineață? Cum ai dormit? Biiineee! - a murmurat Hliboceanu, iar ochii au mijit a zâmbet... Dacă spui tu, atunci chiar îi bine. Mi-i seteee - a scâncit rănitul. Uite aici apă, băiete - a răspuns Cotman, ridicându-i capul cu grijă și ducându
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Acum însă mă văd silit să spun cu mâna pe... lulea că n-am aruncat banii pe fereastră! Hă hă hă! Pe când cei doi călăreți săltau în șa ca niște adevărați vestitori ai unei noi zile primăvăratice, aburii ușori ai dimineții se ridicau ca nălucile deasupra văii Coșcovei...
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
angrenajul mișcărilor s-a gripat și ea a pornit cu frâna de mână trasă. De aceea eram Încă la semafor, prinși ca două gângănii În același bob de chihlimbar. Era cald. Aerul condiționat din mașină se stricase chiar În acea dimineață. Mergeam cu geamurile deschise și orice oprire transforma mașina Într-un cuptor. Cei care au fost la Roma În luna iunie știu ce Înseamnă infernul: tumult, fierbințeală și mai ales, după cum spunea un francez, ceilalți. Les autres participau Însă În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
are camere video să le caște bine! A trecut timpul protestului pașnic, al cârâitului Încăpățânat din ambreiaj ori al Înțepenirii de hard-disk. Nu mai e de-ajuns să blocăm mizerabila făptură totalitară Între etaje ori să-i sabotăm trezirile de dimineață prin misterioase defecțiuni ale ceasului deșteptător. E vremea acțiunii imediate, nemijlocite și totale! Scuturați jugul infam al bestiei bipede! Jos Omul! Semnat: Președintele Comitetului Revoluționar Linia Continuă, Volkswagen T. Guevara. Citirea declarației de război a fost urmată de o tăcere
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fin al legii. De Îndată ce și-au ridicat fundurile de pe podele, toți ștabii galonați prezenți acolo și-au strâns efectivele și, În fruntea lor, s-au năpustit În amonte, astfel Încât atunci când Fauvé a ieșit din tunel să savureze aerul rece al dimineții, s-a trezit față În față cu o armată motorizată, condusă de oameni gata să-și spele rușinea și mahmureala. Degeaba s-a năpustit Fauvé ca un nebun spre digul de bare strălucitoare, deasupra cărora sclipeau, ca un semn rău
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
făceau să semene cu o columnă având pictate scene eroice, iar din coturile și niplurile ei Îmi făuream arc de triumf la Întoarcerea acasă. Ochiul, astru Închegat din căldura lacrimilor, Își parcurgea orbita Încet, asemenea geamănului din Înălțimi. Într-o dimineață, am văzut cum În radele de vopsea crăpată din tocul ferestrei se desfășura o activitate febrilă. Câteva furnici Încărcau pe cocoașele lor cât vârful de ac mărfuri de o neasemuită bogăție: mătase lucioasă și foșnitoare adusă din China, vanilie din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lipsite de sens. Nu știu dacă am fost ultimul om care a trăit pe Pământ și nici măcar, scuzată-mi fie lipsa de precizie și de informare, ce virus a dat lumii lovitura de grație. Țin minte doar că, Într-o dimineață, la câteva zile după ce ultimele rezerve de hrană s-au terminat, am Îmbrăcat costumul cel bun și, sprijinit În baston, am ieșit În oraș. Era frumos afară. M-am plimbat ore Întregi pe străzile lipsite de oameni, unde se hârjoneau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
După o săptămână, toți prietenii noștri comuni de pe lonelyswingers.net ne vedeau căsătoriți. Rezervaserăm deja un salon la marriagesonline.org, când a avut loc cearta. Ca de obicei În astfel de cazuri, totul a pornit de la un fleac. Într-o dimineață, am prins-o fofilându-se prin cotloanele Întunecoase ale Mess-ului. A ignorat Buzzzz-ul meu lung. Pe toate conturile deschise părea absentă, dar o simțeam acolo. Era clar: Charlotte (sau Tanya de pe amateurteenies.ru, sau Vika de pe lustychicks.co.za, sau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încerca să-i convingă pe locuitorii din galaxia Abell că al optsprezecelea val de extindere al NATO nu reprezenta un semn de ostilitate la adresa lor. Din becuri curgea lumină naturală de cea mai bună calitate, mereu aceeași, ca a unei dimineți cețoase. Ea nu venea Însă de la un soare care, ca toți sorii, răsărea și apunea, schimbându-și astfel intensitatea razelor și unghiul, ci se aprindea și se stingea brusc, la ore fixe, ca și cum Creatorul ar fi avut un comutator cu ajutorul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]