3,821 matches
-
cercetare a istoriografiei: una meticuloasă, monografică aflată sub îndrumarea lui Dimitrie Onciul și a lui Ioan Bogdan, alta cu o proiecție mult mai vastă, patronată de Nicolae Iorga 40. Tânărul Lapedatu a preluat de la fiecare dintre cei trei profesori, cu discernământ și măsură, ceea ce i s-a părut mai potrivit sieși. Atras în schimb, mai mult de seminarul lui Dimitrie Onciul, considerat de el ca fiind ,,cel mai sistematic organizat și serios condus ca metodă și disciplină științifică”, și-a însușit
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
să lucreze binele, instigându‑l, pe de alta, spre rău. Despre aceste două duhuri antagoniste - cel al adevărului și cel al răutății -, dar și despre un al treilea, un „duh de mijloc”, care se manifestă în om prin facultatea de discernământ vorbește și Testamentul lui Iuda (20). Lucrarea acestui duh intermediar este de a discerne între bine și rău și de a opta ulterior, în mod liber, pentru unul dintre cei doi poli. Cel care va alege binele se va supune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
6,20‑21, unde Apostolul își îndeamnă tânărul discipol să păzească „comoara încredințată” ca aceasta să nu cadă în mâinile „gnosticilor cu nume mincinos”. În privința acestor lucruri „greu de cunoscut și de priceput de către cei mulți” este, așadar, nevoie de discernământ. O anumită discreție este de asemenea impusă destinatarului de expeditorul epistolei. Alcătuit dintr‑o serie amplă de pasaje scripturistice, veteroși noutestamentare, tratatul prezintă o anumită structură logică. La nivelul coerenței, ea este „minată” totuși de numeroase digresiuni cu caracter metodologic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
putem afirma că îndelungata polemică antidonatistă îi oferă lui Augustin prilejul unui discurs anticristologic unic în istoria teologiei creștine. Tractatus 3 Planul omiliei este următorul: cap. 1-3: despre progresul spiritual; cap. 4-10: cine sunt anticriștii; cap. 11-12: despre puterea de discernământ; cap. 13: despre Învățătorul lăuntric. Primele trei capitole constituie un comentariu alegoric la 1In. 2,18: Pueri, nouissima hora est. Prin aceste cuvinte clare, apostolul își îndeamnă destinatarii să‑și desăvârșească credința. În ce măsură o atare exortație este realistă? Augustin observă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pieselor serioase, cu valoare intrinsecă, cu piese mai ușoare, de agrement. Un alt deziderat se referă la introducerea treptată a creațiilor moderne, pentru a-i obișnui pe spectatori cu noile modalități de expresie. Cronicarul este însă categoric împotriva importului fără discernământ de literatură dramatică și încearcă să impună ca datorie a teatrelor promovarea dramaturgiei românești. Cu o perspectivă teoretică largă asupra domeniului, face aprecieri cu privire la direcțiile în care evoluează teatrul european și încearcă încadrări corecte ale pieselor comentate în curente estetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
ce ținea de mediu și cele cărora li se spusese că nu există nici o diferență între sexe au avut rezultate mai bune la test decât celelalte. Cercetătorii ar trebui să fie atenți cu explicațiile genetice, care sunt uneori date fără discernământ, căci ele influențează comportamentul oamenilor. De exemplu, dacă eu cred că obezitatea mea are cauze genetice am mai puțină voință să țin un regim sau să fac sport... Acest studiu nu ne spune dacă femeile sunt mai bune sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
piesele protetice, -intoleranța psihologică a protezelor, chiar dacă acestea au o stabilitate acceptabilă. De obicei, astfel de pacienți solicită inserarea de implanturi și ulterior proteze cu sprijin implantar. Indicația de inserare a implanturilor dentare la edentații totale trebuie stabilită cu mult discernământ și atenție, deoarece se adresează, de obicei, unor vârstnici care prezintă adeseori o patologie asociată (boli cardio-vasculare, osteoporoză, labilitate psihică etc.). Nu este corect să sădim în sufletul acestor bolnavi speranța unei reușite prin protezare implanto-purtată, când ei nu au
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
al romanului nu ajunge acum la final. În acest moment intră într-o nouă fază. Pentru era noastră, care e caracterizată de o complexitate extraordinară și o aprofundare a percepției lumii de către noi, există o neobișnuită creștere a nevoii de discernământ uman, o obiectivitate matură și o facultate critică. Aceste trăsături vor structura de asemenea viitoarea dezvoltare a romanului" (40). Pentru că "natura obiectivă" se poate deschide pentru a fi dezbătută, "aprofundarea percepției" și "neobișnuita creștere a nevoii de discernământ uman" vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nevoii de discernământ uman, o obiectivitate matură și o facultate critică. Aceste trăsături vor structura de asemenea viitoarea dezvoltare a romanului" (40). Pentru că "natura obiectivă" se poate deschide pentru a fi dezbătută, "aprofundarea percepției" și "neobișnuita creștere a nevoii de discernământ uman" vorbesc despre importantul rol acordat subiectivității în acest discernământ, care prin definiție nu este capabil să fie omniprezent sau să elibereze obiectivitatea de limitările subiectivului. Poziția similară a lui Zavarzadeh cu privire la subiectivitate este reflectată într-o afirmație care ne
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
critică. Aceste trăsături vor structura de asemenea viitoarea dezvoltare a romanului" (40). Pentru că "natura obiectivă" se poate deschide pentru a fi dezbătută, "aprofundarea percepției" și "neobișnuita creștere a nevoii de discernământ uman" vorbesc despre importantul rol acordat subiectivității în acest discernământ, care prin definiție nu este capabil să fie omniprezent sau să elibereze obiectivitatea de limitările subiectivului. Poziția similară a lui Zavarzadeh cu privire la subiectivitate este reflectată într-o afirmație care ne ajută să distingem diferența dintre romanul declarat ficțional și construit
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sprijin, pentru a ne termina studiile. Cu abnegație și devotament, duse până la uitarea de sine, cu eroism vajnic, ne-a dat totul până ne am făcut fiecare situație. Tatăl nostru, ca pictor, aprecia cu toată convingerea spiritul artistic al mamei noastre, discernământul critic privind valoarea lucrărilor. Manifestau profundă înțelegere și același fond aperceptiv, în stabilirea titlurilor lucrărilor, alegerea motivelor. Apărea evidentă comuniunea spiritual-artistică, plastică. Pentru un moment, așa cum am fost animați de sentimentul conservatorist, ne vine foarte greu să ne despărțim de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
să trăim în armonie în cuplu. Putem vorbi de șapte nivele de compatibilitate, șapte porți prin care manifestăm și atragem armonii sau dizarmonii: - NIVEL SPIRITUALCREDINȚE - compatibilitate pe planul credințelor, idealurilor înalte, aspirațiilor spirituale; - NIVEL MENTAL - compatibilitate pe plan mental: intuiție, discernământ, putere de concentrare, claritate mentală, raționament, stăpânire de sine; - NIVEL COMUNICAȚIONAL - PURITATE - compatibilitate pe planul comunicării: exprimare spontană, stări de puritate, de elevare, simplitate, trăirea plenară a stării de copil, intuiții, hrană spirituală, starea de egalitate - fraternitate; - NIVELUL AFECTIVcompatibilitate pe
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
pe ideologii protestatare, chiar și acolo unde nedreptatea pare strigătoare la cer. Critica nevredniciilor unui veac nu trebuie să angajeze o perspectivă sectară sau dezabuzarea teribilistă. Altminteri, discursul isteric - consacrat în epoca tranziției românești de unii vânători de „antihriști” - abolește discernământul, porunca iubirii de vrăjmași și rațiunea practică, aflată mereu în căutarea de soluții salvatoare. Așadar, se cuvine să fim constructivi chiar și în ultima fărâmă de tristețe sau disperare. Avem nevoie de umilință pentru ca mustrarea să transforme inimile, iar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale dreptei credințe; astăzi, supușenia oarbă și frica de adevăr se revarsă din trista semilună a răsăritului... Sunt rari, dar nu încă definitiv dispăruți, episcopii și preoții iubitori de oameni, bărbați înzestrați cu charisma paternității duhovnicești, cu rigoare teologică și discernământ vizionar. Ei au meritul de a fi încurajat germenii de entuziasm printre „cei mai mici” ai Domnului. Să ne gândim că sămânța martiriului a fost plantată în solul ortodoxiei, iar Duhul își va strânge la timpul cuvenit fructele rodirii. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
filozofilor păgâni sau de satanizare a fondatorilor altor religii - portretizați ca niște simpli rătăciți sau dușmani necondiționați ai „dreptei credințe” - s-ar cuveni abandonată 1. Studiul acestor discipline istorice merită făcut doar în condițiile unei neutralități epistemologice (nelipsite, desigur, de discernământ spiritual). Fără să avem o curiozitate genuină față de alteritatea religioasă sau culturală, nu vom pricepe nici drumul Sfântului Pavel în Areopag, nici parabola samariteanului milostiv 2. Metoda predăriitc "Metoda predării" Putem atinge acum chestiunea metodologiei în actul de predare. Monumente
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai încadrezi discuția despre colaboraționismul liderilor Bisericii Ortodoxe și - de altfel - ai celorlalte religii recepte din România comunistă? Dacă opera internă de ecarisaj în spațiul eclezial, politic, academic și cultural a eșuat lamentabil, care mai sunt atunci vocile inatacabile ale discernământului moral? Toamna smintelilortc "Toamna smintelilor" Guvernul la DNA și sinodalii BOR la CNSAS. În toamna anului 2007, aceste vești au constituit smogul depresiv al dezbaterii publice românești. Atât instituția chemată la administrarea binelui comun, cât și oamenii chemați la slujirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cronologie, istorie și hermeneutică a culturii teologice interbelice. Ignorarea acestui episod scurt și energic de operă creatoare în teologia românească, urzită de mințile libere ale unor laici credincioși Bisericii, dar neangajați în nici un parti-pris ecleziastic, este profund simptomatică pentru nivelarea discernământului și a lucidității profetice în teologia de școală românească, de ieri și de astăzi. Este ceea ce editorul semnalează într-o lungă notă de subsol (op. cit., p. 8, n. 1) adresată „specialiștilor” în teologie fundamentală și istoria Bisericii, promotori ai unui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deținut politic au fost mai ușor întinate decât aderența la un concept teoretic sau enunțarea discursivă a unor adevăruri abstracte. Nu fizicienii care studiau legile naturii fuseseră arestați, în primul rând, ci slujitorii „Rugului Aprins”. Această evidență impunea regăsirea unui discernământ spiritual despre care, din nou, școala tranziției, această moștenitoare a sistemului de educație comunist, nu vorbea deloc. Vacanțele pe munte, convorbirile cu călugări, întâlnirea cu Ion Gavrilă Ogoranu și, indirect, descoperirea legendei Elisabeta Rizea- toate acestea nu făceau decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
răspunde provocărilor rezultate din această nefericită suprapunere? Fără îndoială, „esențialul” se cuvine a fi ocrotit de vulgaritatea predicilor de stadion și de efuziunea pietistă. În același timp, am pierdut prea ușor simțul apartenenței la o tradiție milenară, gustul pentru comuniune, discernământul duhovnicesc - pe scurt, tot ceea ce distinge adunarea liturgică de îmbulzeala superstițioasă ori mulțimea credincioșilor de o promiscuă aglomerație. Există ceva foarte prețios în noi, care trebuie recâștigat, mi se pare, prin experiența mistagogiei liturgice. Am putea tânji după un vis
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deschidere inteligentă și fără frică față de celălalt, devenind în schimb ideologie. Ecumenismul tinde să idolatrizeze birocrația de tip socialist, interiorizând standardele relativismului secular. Apologeții săi vorbesc doar despre dialog și niciodată despre convertire; abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor nu iubește vigilența și preferă în locul reacției spontane în conversație doar stereotipia, mimetismul, sloganul călduț sau aproximația stearpă. Ecumenismul se consumă adesea într-o foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai există, trebuie sacrificat utilității sociale. Dreptatea se cere jertfită pentru cauza păcii. Universitățile nu sunt spații publice de dezbatere a adevărului, ci instrumente de educație a unor cetățeni loiali credințelor seculare ale statului. În acest context al derutei, când discernământul spiritual e vândut pentru talanții calofiliei, tu îmi spui: „Lasă mărturisirile!”. Dacă aș vrea să-mi întăresc prejudecățile, ți-aș răspunde: „Se vede că vorbești din Franța”. De două sute de ani, mai toți șoimii acestei la Patrie se uită încruntați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fie realizată într-un sens secular, procesul de instituționalizare a raporturilor dintre oameni este implacabil, iar atunci când creștinismul trebuie să-și fixeze un profil istoric recognoscibil, acest lucru n-ar mai fi imperios necesar? Chiar precedată de o pledoarie pentru discernământ, cum ar putea câștiga autoritate spirituală această invitație la ceea ce un malițios ar putea numi aprofundarea mistică a vagului? Era oare modul de viață al credincioșilor în epoca Bisericii primare condusă de acest criteriu al non-apartenenței „instituționale”6? Cine însă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fost cumpărați. Nu vă faceți robi oamenilor” (I Corinteni 7, 21). În tradiția autentic monahală a Bisericii, starețul nu este un legiuitor, ci doar un însoțitor. Adevăratul părinte duhovnic asistă la formarea novicelui printr-un simplu act de învecinare. Fără discernământ și dragoste, această pedagogie subtilă a faptei care, adesea, ia locul cuvântului s-ar transforma în moralism. Când este vorba de votul ascultării, al sărăciei și castității, ucenicul știe că răspunsul său prompt este dorit de Hristos mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu personal. În același timp, Evanghelia ne vorbește despre paradoxul cruciform al iubirii vrăjmașilor. Prin urmare, pentru orice regulament de ordine interioară, nevoia de a construi alianțe este la fel de acută ca imperativul unui diagnostic corect pus mediului înconjurător 2. Rolul discernământului este vital. Fără să ignore imperativul carității, Părinții Bisericii includeau nu doar encomiul, ci și diatriba în discursul lor apologetic. Această polifonie stilistică răspunde unei realități istorice: mai multe tipuri de modernități coabitează foarte adesea în același spațiu public 1
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
proba unei reactivități de tip chimic prin care se verifică sănătatea oricărui țesut cultural. Un asemenea gest este deja coextensiv funcției primare a tradiției. Această transmitere cu reținere înzestrează orice comunitate mărturisitoare cu darul înainte-vederii, ascuțindu-i percepțiile, judecata și discernământul. Folosind un pretențios jargon fenomenologic, am putea spune că, prin suprapunerea intenției subiective a individualităților cu atenția pasivă a tradiției, se verifică vitalitatea Crezului unei adevărate comunități creștine 1. Prezența unor asemenea semafoare în traficul nostru cultural, care se resoarbe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]