6,113 matches
-
i se alăturară imediat. - Au vrut să rupă copacul, șopti repede Lonis. Noroc cu Arrus, care le-a zis că ar face mai bine să vorbească întîi cu tine. - Și? întrebă Xtyn absent. - Te așteaptă, șopti Insa pe un ton disperat. Abia atunci Xtyn ridică privirile din pământ și văzu că în fața lui, la doar câțiva metri, stăteau trei bărbați care îi aruncau căutături piezișe. La mijloc era Vartil, un om blând dar hotărât, respectat pentru felul în care știa să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fost. Și teren pentru edificii și mai puțin. Familiile nu încăpeau pe loc... - Și acum? Dacă de exemplu crește iarăși marea? - Părinții au învățat control asta. Ei acum trăiesc după lege. - Lege? Care lege? se miră N'Gai Loon încercînd disperat să-și aducă aminte dacă mai auzise ceva asemănător de la Zuul. - Legea spune câți părinți trebuie să fie. De patru ori câte zece și încă șapte... - Păi și ce sens mai are să trăiți? se miră sincer Bella. - Zuul nu înțelege
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
despre cum se poate lupta împotriva unui om. Ba eu cred că îl vor doar pe Xtyn. Și cum să-l dăm pe Preot? Și cum să-l ia? Nimeni nu-l poate atinge... Xtyn preferă să rămână tăcut, încercînd disperat să deosebească vocile din ly. Acest lucru nu era însă posibil nici măcar pentru un om cu calitățile sale, fiindcă gândurile semenilor săi se amestecau cu foșnetul omniprezent al mantiilor, ale căror colonii shu erau agitate din cauza nervozității stăpânilor lor. Privi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la rădăcina ochilor din care el arunca zadarnic fulgere distrugătoare. Trezește-tel Strigătul aproape că îl făcu să se prăbușească. Scutură din cap și înțelese imediat că Alaana reușise să îl facă să părăsească vocea ly. - Ce-ai făcut? urlă el disperat, făcând să tresară câțiva vecini apropiați, care își strângeau pleoapele, încercînd să se apere de atacul Ulanni. Nu e bine. Nu aveți nici o șansă. E evident că se antrenează de ceva timp pentru o asemenea luptă. V-ar fî atacat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Oricare din quinții tăi ți-ar putea spune că asta e o speranță deșartă. Trebuie să ne gândim la ce e mai nefavorabil pentru noi. - Chiar și când obosim? Să credem că întregul universul se coalizează împotriva noastră? întrebă Kasser disperat. - Mai ales atunci. Nu trebuie să fii cine știe ce filozof subțire ca să-ți dai scama cum vor reacționa când le vom ataca bazele. Își vor căuta un conducător. - Ei bine, cred că aici te înșeli. Alaana mi-a spus că regulamentul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ai explicat Preotului tău menirea sacră pe care o avem? Fu rândul lui Xtyn să se piardă. Uimirea îi fu atât de mare încît viziunea sa pâlpâi pentru o clipă, dezarticulată. Mii de gânduri îi fulgerau prin minte în timp ce căuta disperat să-l izoleze pe Arrus în vocea ly. Acesta coborâse însă din rand și pășea hotărât către ceilalți. Toți războinicii ieșiră din formația de luptă și viziunile celor cinci Preoți dispărură din mințile lor. - Fiindcă nu cred în prostiile tale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu e un act de lașitate, ci o acțiune logică și necesară. Știu că paragraful acesta poate însemna condamnarea mea, dar accept sentința asta cu fruntea sus. Dacă nu vedeți noima celor scrise de mine, oricum situația e mult prea disperată pentru ca destinul meu să mai conteze în vreun fel." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 31. - SIRE, SUNTEM ÎNTR-UN IMPAS TOTAL. Noi nu mai avem pe orbită decât o singură escadrilă de piloți zeți, în timp ce ei nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
egal la egal. Corpul de gardă, reasamblat rapid fie din oameni experimentați dar prea bătrâni pentru a lupta, fie din tineri care nu mai participaseră niciodată la o bătălie adevărată, fusese spulberat imediat și, dacă n-ar fi fost încercarea disperată a quinților de a distruge avangarda clonelor, probabil că soldații ar fi fost masacrați în doar câteva minute. În luptă se aruncaseră însă imediat zeții, care reușiseră o vreme să îi țină pe oameni la distanță de reședința regală. Schimburile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
după veghea obositoare din rand ca să ne sorbim sucul de fructe negre? Kasser tăcu încurcat, realizând că un răspuns greșit la această întrebare l-ar fi aruncat chiar mai departe de scopul său decât se aflase la începutul discuției. Căută disperat din priviri sprijin din partea Abatelui care se ridica în picioare cu greutate și se apropia de Xtyn. - Uite ce e băiete, am să-ți spun lucrurile astea o singură dată și ai face bine să mă asculți. Poate că ești
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe blestemul pe care l-a aruncat asupra noastră Abația." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 33. DURDRIN NU ÎȘI AMINTEA când se îndoise ultima dată de justețea drumului pe care îl alesese împreuna cu Oksana, în încercarea disperată de a salva comunitatea lor de la sfârșitul previzibil care o aștepta. Nu toată lumea era conștientă însă de germenii de dezagregare care se iveau odată cu fiecare copil ce atingea vârsta majoratului. Urmașii lor nu împărtășeau conștiințele străvechi ale Voluntarilor și începeau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rezistenți decât noi! Dumnezeul meu nu greșește niciodată! Stânca știe asta. Abatele încercă să mediteze la implicațiile celor dezvăluite de slugile regelui. Dacă nu era mințit, lucrurile erau cu adevărat extrem de grave. Agresiunea asupra Abației putea fi considerată o măsură disperată, justificată de amenințare a stingerii umanității, iar frații săi uciși cu sânge rece erau doar pierderi de război. Tratatele pe care se sprijinea Regatul aveau fără excepție un codicil care menționa trei situații în care regele căpăta puteri absolute. Contactul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
URSS și ale altor țări membre ale Tratatului de la Varșovia. Momentul acesta special din 1968 a fost "citit" îndeobște prin lentilele agresiunii, reale, asupra statului cehoslovac. El trebuie "recitit" și dintr-o altă perspectivă. "Primăvara de la Praga" reprezenta un strigăt disperat de reformare a sistemului și nu este întâmplător faptul că el a avut loc în cea mai dezvoltată țară socialistă. Nu este suficient ca un mesaj să fie rostit; este nevoie și de o pregătire anume a publicului de a
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
forță de neînvins. Ne afirmăm, poate, zgomotos la prima opțiune, ca adepți fără rezerve ai noului, ne avântăm înainte cu elan, ambiționăm cu patos la asaltul viitorului; dar s-ar părea că toată aventura nu e decât rezultatul unui efort disperat, mereu frustrat de împrejurări, de a reveni înapoi acasă. Nu un impuls nestăpânit spre explorarea noului, îl purta pe Odiseu peste mări și țări, ci pur și simplu voința, mereu obstaculată, de a se întoarce acasă; la fel, dorința de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de suicid. Rata mare a acestor tentative (0,35% față de 0,18% la populația generală), ca și valoarea ridicată a recidivelor (între 30 și 50% dintre cazuri), indică faptul că în anumite condiții, formele de depresie severă duc către actul disperat. La această vârstă, supremul gest autodistructiv poate fi considerat mai mult ca o cerere de ajutor, ca o neputință de a zări ieșirea dintr-o situație conflictuală, decât ca o pierdere a sensului existențial, ca la adult. Nevoia înțelegerii și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ea se construiește. Și departe de ficțiunile sociale sau de amăgelile comunitare. în tandrețea unei complicități elaborate în doi, unul prin celălalt, unul pentru celălalt, Lucrețiu propune cuplul ataraxic ca pe o operă de artă filosofică. Lucrețiu misogin, falocrat, pesimist, disperat, sinucigaș, nebun? Haida-de!... XIV DIOGENE DIN OENANDA și „bucuria naturii noastre” -1Pe această piatră... La Atena, epicurismul inventează Grădina și viața filosofică a prietenilor; între comunitățile din bazinul mediteranean - Antiohia, Alexandria, Rhodos, Herculanum -, el se manifestă prin practica scrisorilor și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de disconfort și chiar de anxietate.) Păzește-te de cel care nu are ce să mai piardă. (De regulă, cel care apreciază că nu mai are ce să piardă În confruntarea de moment În care este angajat este o persoană disperată. De acest lucru trebuie ținut cont, deoarece starea de disperare afectează, se știe, În așa măsură judecata, Încât acțiunile persoanei În cauză devin extreme: astfel, disperatul poate miza totul pe o singură carte, agățându-se și de o infimă speranță
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze. Nu putem ști din ce fel de durere mortală sau din care nostalgie îndepărtată s-a născut o vitalitate debordantă, disperată și creativă cum este cea pe care a manifestat-o Pier Paolo Pasolini. În primul rând, este o problemă de deprinderi, de comportament. Personaj neobișnuit, indiferent la manifestările și la plăcerile burgheze, cu o tendință nativă de a se afla
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
conform propriilor condiții culturale (regionale) efective. Astăzi însă (și aici apare „schimbarea” antropologică), oamenii sunt conformiști și egali unii cu ceilalți potrivit unui cod interclasist (student egal muncitor, muncitor din Nord egal muncitor din Sud) cel puțin teoretic, din dorința disperată de a se uniformiza. În sfârșit, dragă Calvino, aș vrea să-ți spun ceva. Nu de pe poziții de moralist, ci de realist. În răspunsul tău grăbit la tezele mele, în Messaggero (18 iunie 1974), ți-a scăpat o frază de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
criminal. Este suficient să ieși pe stradă ca să înțelegi acest lucru. Dar, firește, pentru a înțelege schimbările oamenilor, trebuie să-i iubești. Eu, din păcate, i-am iubit pe acești italieni, atât în afara schemelor puterii (mai mult chiar, dintr-o disperată opoziție față de acestea), cât și în afara schemelor populiste și umanitare. Era vorba despre o dragoste reală, înrădăcinată în felul meu de a fi. Am văzut deci „cu simțurile mele” comportamentul forțat al puterii consumului recreând și deformând conștiința poporului italian
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai mare poet italian în viață - tocmai acel poet care nu a fost niciodată: un poet în afara limitelor pe care și le-a impus cu o rigoare mișcătoare și foarte pură. Un poet care își poate pierde umorul încântător și disperat, poate distruge limitele formei, se poate extinde în cosmos, poate delira (vezi paginile 88, 89, 90). Să mă ierte cititorul dacă, odată ce discuția a luat-o pe această cale, nu mai intru critic în miezul cărții, analizând-o literar. Ea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
persistă un moralism prost ascuns de o lipsă de prejudecăți total declarativă (Scrisorile către o profesoară 1 scrise de el și de elevii lui sunt de un puritanism sexual demn de cele mai sobre ediții ale operelor Sfântului Pavel), deși disperata sa activitate organizatorică de tip laic și progresist apare dintr-odată sărăcită și îmbătrânită din cauza dispariției problemelor care o presupuneau (adică a sfârșitului unui lumpenproletariat țărănesc într-un stadiu istoric preindustrial), deși însăși vocația sa de preot dă senzația neliniștitoare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o trădare inconștientă a părții sale evreiești într-un moment în care persecuția împotriva evreilor se declanșa în modul cel mai feroce, Don Milani se impune (și prin intermediul acestor scrisori) ca un personaj fratern în universul nostru, ca o figură disperată și consolatoare. De ce? Deoarece spiritul pe care l-a manifestat întotdeauna față de oameni și de societate a fost unul critic. În limitele care îi erau îngăduite, se înțelege; în domeniul restrâns în care putea efectiv să acționeze și care se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din el ceea ce e. El se consideră irecuperabil pentru alte forme de viață, ba chiar consideră acest caracter irecuperabil dreptul său cel mai sacru. Chiar și un delincvent, un bandit, un toxicoman - când au întrecut o anumită limită - simt acest disperat drept al lor de a rămâne, oricum și cu prețul oricărei dureri, ei înșiși. Prin urmare, a declara pe cineva irecuperabil înseamnă a sancționa o stare de fapt și a defini o formă de libertate. Faptul că aceasta se întâmplă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
burbonă. În ochii judecătorilor Tribunalului Sacru, oamenii par complet lipsiți nu doar de orice înclinare către bine, ci, mai rău, de orice vitalitate în a face răul (sau ne-binele). Fiind cunoscuți dintotdeauna cu slăbiciunile lor, nu mai au noutăți. Disperata lor dorință de a lua de la viață puținul pe care îl pot obține, fie și prin minciuni, ipocrizii, calcule, condiționări mentale etc. (întreaga muniție care, pe scurt, îi face pe oameni să fie frați), în ochii judecătorilor Tribunalului Sacru nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să fie înainte de toate un consumator, și nu era un consumator perfect dacă nu i se acorda o anumită permisivitate în domeniul sexual. Dar și la acest model, tânărul din Italia înapoiată încearcă să se conformeze într-un fel stângaci, disperat și care pentru el este o sursă de nevroze. Sau, în fine, există un al treilea model, cel pe care eu îl numesc modelul afaziei, al pierderii capacității lingvistice. Întreaga Italie central-meridională își avea propriile tradiții regionale sau citadine ale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]