3,286 matches
-
Ați Întâlnit oameni pe care să-i fi admirat În lagăr? DAVIDOVICI: O, da... - Și oameni pe care să-i fi disprețuit? DAVIDOVICI: Da. - Ce anume era de disprețuit la unii oameni și ce era de admirat? DAVIDOVICI: Lașitatea era disprețuită. Și dimpotrivă... Hai să mergem, că Îmi vine lumina... Știți? Un viitor bun și fericit! (iulie 2002) „La Mauthausen am avut numărul 125726” interviu cu Fulop Octavian (n. 1930) - Numele meu este Fulop Octavian. La maghiari, prin schimbarea acestui nume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de oameni. Acolo ar fi nevoie de arme, dar acum și pentru asta e târziu”... Era prin ’37-’38. Se apropia sfârșitul. - Ați Întâlnit În lagăr oameni pe care să-i fi admirat și oameni pe care să-i fi disprețuit? - Nu am disprețuit pe nimeni. Erau așa de nenorociți, că nu puteai să disprețuiești pe nimeni. Iar de prețuit Îi prețuiam pe cei care rezistau. Imediat după eliberare, eu și doctorul Rațiu, din Budapesta, am luat o clădire a SS
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ar fi nevoie de arme, dar acum și pentru asta e târziu”... Era prin ’37-’38. Se apropia sfârșitul. - Ați Întâlnit În lagăr oameni pe care să-i fi admirat și oameni pe care să-i fi disprețuit? - Nu am disprețuit pe nimeni. Erau așa de nenorociți, că nu puteai să disprețuiești pe nimeni. Iar de prețuit Îi prețuiam pe cei care rezistau. Imediat după eliberare, eu și doctorul Rațiu, din Budapesta, am luat o clădire a SS-ului și am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
târziu”... Era prin ’37-’38. Se apropia sfârșitul. - Ați Întâlnit În lagăr oameni pe care să-i fi admirat și oameni pe care să-i fi disprețuit? - Nu am disprețuit pe nimeni. Erau așa de nenorociți, că nu puteai să disprețuiești pe nimeni. Iar de prețuit Îi prețuiam pe cei care rezistau. Imediat după eliberare, eu și doctorul Rațiu, din Budapesta, am luat o clădire a SS-ului și am transformat-o În spital, unde aveam peste o sută de bolnavi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
început să înțeleg câte ceva din ceea ce știu: În mine e un ochi înlăuntrul meu...891. Chiar dacă pare haos, de fapt totul e Dumnezeul din noi. Dacă din focul spiritului va fi creat noul Eden, conform dictonului alchimic de a nu disprețui cenușa, lanțul cauzalității rămâne neatins de haos de la începuturi și până la sfârșit. Tot ceea ce se întâmplă pe pământ amintește de haos, prin fapte și gânduri, unduiri de lumini și sunete cuprinse în Cuvânt. Nici măcar izgonirea din rai, răul, păcatul nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
răului și pentru Învierea neamului său. Pentru ca această făclie de viață pură să nu fie întinată de nimic lumesc, Căpitanul a adăugat nouă principii(porunci), stabilind relațiile cu lumea păcatului. 1. Legionarul nu intră în polemică cu nimeni. 2. Legionarul disprețuiește lumea politică și nu stă de vorbă cu ea. 3. Legionarul seamănă sămânța bună în sufletele curate ale poporului. 4. Legionarul se întreabă în fiece clipă: ce am făcut bun pentru România legionară. 5. Legionarul înseamnă în răbojul lui pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fie el chiar un trib de sălbatici, dacă ar afla că după 20 de ani de la război, sfintele oase, făuritorii României Mari, eroii noștri sunt mâncați de fiarele sălbatice în pădure, și-ar întoarce capul cu oroare și ne-ar disprețui pentru totdeauna, ca pe un neam de nemernici. După o muncă a tineretului, cărând pietre și ciment în spate, de la kilometri, acest mausoleu este aproape gata. Acum s-a întâmplat infamia care ne sângerează inimile și ne umple ochii de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
istoriografie, respingînd importanța trăsăturilor naționale 8. Ei uită în ce constă diferența dintre șovinism și faptul de a fi conștient de trăsăturile naționale. Drept urmare a exceselor unui anumit naționalism rasial din timpul secolului al XX-lea, unii intelectuali ignoră și disprețuiesc aceste realități, refuzînd să facă distincție între diverse aspirații naționale și minimalizînd existența diferențelor naționale (adică culturale). Totuși, în scrierea istoriei, astfel de tendințe, alături de ideologii și birocrații omniprezenți, nu pot atenua diferențele naționale, nici măcar cu ajutorul înspăimîntătoarei lor ignoranțe geografice
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
întîlnit cu Gore, a fost impresionat de pesimismul acestuia 165. Iorga s-a întîlnit cu Gore puțin înainte de moartea lui. Pe vremea aceea, Gore era foarte nemulțumit și i-a spus lui Iorga: "Cei care ne urau înainte, acum ne disprețuiesc". Țăranii erau mai săraci ca oricînd și mulți dintre ei nu primiseră nici o palmă de pămînt. Iorga nu a putut niciodată tolera o critică prea aspră la adresa României (cu excepția cazurilor cînd o facea el însuși). Astfel că a conchis: "Ce
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ca un tot, punînd mare accent pe țărani și pe muncitori. Una dintre componentele fundamentale ale ideologiei lui Codreanu era antisemitismul, pe care îl considera sinonim cu antibolșevismul. În ideile lui exista o tendință elitistă. Acest lucru nu însemna că disprețuia clasele inferioare! Ceea ce încerca el să realizeze era ridicarea acestora, nu să uniformizeze societatea conform standardelor vieții pe care erau obligate clasele inferioare din România să o ducă. Codreanu era un activist. Legiunea a crezut de la început în "acțiunea directă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Între timp, Austria se apropie tot mai mult de Anschluss 30. În iarna 1937/1938, ambasadorul român la Viena (care tocmai fusese chemat în țară) i-a făcut o vizită lui Iorga. Diplomatul român (ca mulți alții din Balcani) îi disprețuia pe austrieci și mai ales pe vienezi. Națiunile balcanice nu văd Austria așa cum este ea zugrăvită în filme ca Sunetul muzicii. Ele au opinii bazate pe realitate, neuitînd că Viena poate fi foarte înșelătoare! Cafenelele, teatrele, prințesele și valsurile ei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cu o haită de lupi, trebuie să-l țintești în primul rînd pe conducătorul ei!" O părere asemănătoare referitor la rolul lui Iorga avea și Horia Sima. (Horia Sima nu s-a putut înțelege cu Traian Boeru, pe care îl disprețuia)63. Mai important este faptul că aceasta era și părerea membrilor de rînd ai Legiunii, ca și a conducerii legionare, mai ales a celor cu care autorul acestei cărți a avut șansa să intre în legătură. Privind retrospectiv lucrurile, faptul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
amărăciuni ale vieții mele. Dar nu aveam timp de pierdut. Mama era îngrozită. Considera teatrul drept un lăcaș de pierzanie. (Și avea dreptate.) Era convinsă că nu voi izbuti să realizez nimic și că voi reveni acasă, muritor de foame. (Disprețuia oamenii care nu erau în stare să-și câștige existența.) De astă dată, însă nu a mai avut dreptate; și, cel puțin, pe măsură ce s-au scurs anii, nu s-a putut împiedica să nu respecte abilitatea mea de a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dar uneori ar fi preferat să zacă privind în gol, urmărind cum curge viața pe lângă el, numai că nu i se îngăduia niciodată asemenea răgaz. În ceea ce-l privea pe tata, maică-mea nu era mânată de ambiții sociale - ea disprețuia lumea de succese a unchiului Abel și a mătușii Estelle, deși cred că această priveliște o rănea întotdeauna într-un anume chip obscur. Mama nu dorea decât să-l vadă pe tata mereu ocupat cu treburi folositoare. (Din fericire, discuțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Acum când scriu e după-amiază. La prânz am mâncat ouă jumări cu un ou tare la mijloc, stavrizi fierți înăbușiți cu ceapă și cu puțin praf de curry, garnisiți apoi cu ketchup de roșii și muștar. (Numai un prost poate disprețui ketchup-ul de roșii.) Ca desert, o divină budincă de orez. E destul de ușor să prepari o budincă bună de orez, dar de câte ori ai parte de așa ceva? Am băut o jumătate de sticlă de Meursault, ca să fac onoare stavrizilor. Vinurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
copilărie, că, din punct de vedere moral, eram inferior tatălui meu. Deși aveam un cămin fericit și părinți atât de iubitori, nu mă puteam reține să nu râvnesc amarnic la lucruri pe care, atunci când mă uitam la tatăl meu, le disprețuiam. Nu mă puteam împiedica să văd în unchiul Abel și în mătușa Estelle niște făpturi strălucitoare ca niște zei, alături de care propriii mei părinți îmi păreau insignifianți și plicticoși. În lumina acestei comparații, nu puteam să nu văd în ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
l purtam, pentru că mă socoteau prea tânăr pentru asemenea interese speciale. Părinții ei, de asemenea, erau vag conștienți de prezența mea, și la fel de neinteresați de mine, cu excepția faptului, cred, că le displăceam. Hartley avea un frate mai mare care ne disprețuia pe amândoi. Lumea noastră era pecetluită și secretă. Părinții urmau să fie cuviincios informați când aveam să ne căsătorim; pentru că, neîndoielnic, aveam să ne căsătorim de îndată ce vom fi împlinit optsprezece ani. (Eram amândoi de aceeași vârstă.) Schimbam multe mângâieri între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-o respecți măcar pe ea, e o legătură sacră între noi și Lizzie n-o să mă părăsească, mi-a spus-o de o mie de ori. — O femeie poate minți de o mie de ori. — Lizzie e cinstită, tu disprețuiești femeile. Ea ți-a spus asta? — Da. Și gândește despre tine că nu ești serios. Nu mi-o poți lua pe Lizzie, dar poți distruge totul, o poți face să înnebunească de suferință și regret, o poți face să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dumnezeule, până și de Clement ai reușit să scapi! De ce n-am învățat eu niciodată lecția asta? Dacă-ți închipui că legătura mea cu Clement a fost o călătorie de plăcere... — Necazul cu tine, Charles, e că, în inima ta, disprețuiești femeile, în timp ce eu, în ciuda aparențelor contrare, nu le disprețuiesc. — Nu disprețuiesc femeile. Am fost îndrăgostit de toate eroinele lui Shakespeare, înainte de a fi împlinit doisprezece ani. Dar alea nu există, omule, ăsta-i baiul. Alea trăiesc în țara lui Niciodată-Niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
De ce n-am învățat eu niciodată lecția asta? Dacă-ți închipui că legătura mea cu Clement a fost o călătorie de plăcere... — Necazul cu tine, Charles, e că, în inima ta, disprețuiești femeile, în timp ce eu, în ciuda aparențelor contrare, nu le disprețuiesc. — Nu disprețuiesc femeile. Am fost îndrăgostit de toate eroinele lui Shakespeare, înainte de a fi împlinit doisprezece ani. Dar alea nu există, omule, ăsta-i baiul. Alea trăiesc în țara lui Niciodată-Niciodată a artei, toate plăsmuite de istețimea și înțelepciunea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am învățat eu niciodată lecția asta? Dacă-ți închipui că legătura mea cu Clement a fost o călătorie de plăcere... — Necazul cu tine, Charles, e că, în inima ta, disprețuiești femeile, în timp ce eu, în ciuda aparențelor contrare, nu le disprețuiesc. — Nu disprețuiesc femeile. Am fost îndrăgostit de toate eroinele lui Shakespeare, înainte de a fi împlinit doisprezece ani. Dar alea nu există, omule, ăsta-i baiul. Alea trăiesc în țara lui Niciodată-Niciodată a artei, toate plăsmuite de istețimea și înțelepciunea lui Shakespeare, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Da, doctoria aceea a făcut minuni, ce e, desigur un vechi leac tibetan împotriva amețelii? Era ora cinci și mă aflam în apartamentul lui James din Pimlico. Apartamentul lui James semăna cu un haotic bazar oriental și obișnuiam să-l disprețuiesc până când mi-am dat seama că o mulțime din acei Buddha cu podoabe înalte pe cap și din acei planturoși Shiva, pe care-i crezusem confecționați din alamă, erau, de fapt, din aur masiv. Mi-am adus aminte că Toby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce gândesc oamenii despre mine, sau că mă privesc de sus; merită să încerci orice, îmi pare rău că n-am fost mai băgăcios în tinerețe. Tu știi ce simt eu pentru tine, mă rog, îmi dau seama că mă disprețuiești, cu toate că orice om care-i îndrăgit de cineva e norocos și ar trebui să fie recunoscător. Mă rog, cum în momentul de față n-am nici un angajament, m-am gândit să vin să te văd, și mi-am spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui James. — E răspunsul unui băiat tânăr, replică James. Acum dă-mi voie să merg mai departe... Necazul cu tine, Charles, îl întrerupse Peregrine care continua să bea de zor whisky, e ceea ce ți-am mai spus eu odată. Tu disprețuiești femeile, le privești ca pe niște posesiuni, ca pe niște bunuri mobile. Pe femeia asta o privești ca pe un bun al tău. — Să-mi voie să continuu, spuse James. Drama aceasta s-a desfășurat vertiginos, și nu-i decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cea mai ușoară de a-l captura: să desfășor o rețea uria[\, și să-l las să pice drept în plasă. Îl socoteam pe Ben un om rudimentar, agresiv, care nu va ști să facă față subtilităților judiciare și va disprețui rafinamentele minciunii. M-am jucat atâta cu această fantezie, încât acțiunea mi se părea aproape ca și realizată. Da pe de altă parte, dacă Ben se încăpățâna să nege acuzația pe care i-o aduceam, nu aveam nici o dovadă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]