7,734 matches
-
primele secole creștine. Totuși, s-o spunem, "ar fi zadarnic să căutăm eventualele urme ale lui Zalmoxis în folclorul românesc, deoarece acest cult nu era de structură specific rurală și mai ales pentru că se preta, mai mult decât oricare alte divinități păgâne, la o creștinare aproape totală".52 Eliade adaugă că destinul lui Zalmoxis este paradoxal: dispărut la daco-romani, a supraviețuit departe de patria sa, în tradițiile goților și în erudiția istoriografică, foarte mitologizată, a Occidentului. La rândul său, după ce precizează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
altor migratori: pecenegi, uzi, cumani. În spațiul românesc, la începutul secolului al VII-lea, au pătruns și au conviețuit cu autohtonii, slavii, populație indo-europeană cu credințe, idei, practici, mituri, rituri proprii, atașați de religia lor păgână. Ei adorau mai multe divinități, cinsteau elementele naturale (arborii, apele), practicau sacrificii animale și umane, iar în domeniul funerar, slavii distingeau sufletul de trup și practicau incinerația. Studiul comparativ al spiritualității slave și al celei arhaice românești i-a condus pe etnologi la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se reflectă în conservarea, în limba română, a termenului boz (pl. bozi)-"idol", care derivă din slavul vechi bozi (pl. bogu)în momentul în care slavii păgâni au venit în contact cu strămoșii românilor, ei erau politeiști. Pentru românii creștini, divinitățile noilor veniți erau idoli vulgari. Ca urmare, așa-zisul adstrat slav al culturii populare românești, mai ales cel mitologic și religios, trebuie înțeles drept niște calcuri pe un fond străvechi, care în anumite condiții social-politice (dominații străine), demografice (conviețuiri, asimilări
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
gerontocrației și gerontolatriei autohtone, existența termenilor traco-daci moș, moșa, moașa (pl. moașele), poate fi un indiciu. Este posibil, apoi, ca românescul Rusaliile, făpturi mitice malefice, care iau mințile oamenilor, să aibă corespondent în rusalce-le slave (din rusalka, pl. rusalki), divinități feminine din ape, câmpuri și păduri, dar suportul (real) religios și etnografic este cel autohton, divinizarea elementelor naturale (păduri, câmpuri, ape, lacuri) este prezentă în regiunile carpato-dunăreano-pontice, ocupate de romani, prin adorarea Sylvanelor, Geniilor, Nimfelor, la fel și la geți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cinstesc și râuri, nimfe și alte zeități și le aduc jertfe, iar cu prețul jertfelor fac proorociri". Dar religia slavilor nu era monoteistă, cum ar putea rezulta din textul lui Procopius, deoarece se știe cu certitudine că slaviiaveau și alte divinități importante, șapte zei principali cărora le aduceau sacrificii. Zeul lor suprem era Perun, stăpânul întregii lumi, Dajbog, zeul soarelui și luminii, Velisi, zeul păstorilor și turmelor și un zeu al recoltei și secerișului. Slavii aduceau zeilor jertfe de animale și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Inocențiu IV, invitându-l (poruncindu-i !) să i se supună și să se înfățișeze, în persoană, la curtea sa, pentru a i se închina! Toate popoarele lumii erau considerate a fi în stare de dependență față de marele han, prin hotărârea divinității, "voința Cerului veșnic albastru". Orice refuz de a accepta supunerea față de statul (ulusul) mongol era considerat un act de rebeliune împotriva divinității însăși și a monarhiei universale instaurate prin voința ei. Ideea de imperiu universal de expresie mongolă a inspirat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se închina! Toate popoarele lumii erau considerate a fi în stare de dependență față de marele han, prin hotărârea divinității, "voința Cerului veșnic albastru". Orice refuz de a accepta supunerea față de statul (ulusul) mongol era considerat un act de rebeliune împotriva divinității însăși și a monarhiei universale instaurate prin voința ei. Ideea de imperiu universal de expresie mongolă a inspirat și programul de cuceriri, cu adevărat universal, făurit de Gingis-han și urmărit cu temeritate de el și urmașii săi imediați: Ogodai, Guyuk
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a Tatălui ceresc, în suprema-i bunătate (Cântecul apei, Troița, Dezmărginire), alternează cu icoana celui „ce s-arată puternic în moarte” (Molimă), care e inaccesibil omului păcătos într-o lume decăzută (Cuvântul Tău, Îngerul slavei), ori chiar cu imaginea unei divinități îmbătrânite, impotente (Călătorul); subsecvent, omul ia când un chip titanic, de colaborator al lui Dumnezeu la crearea lumii (Noul Adam), când chipul credinciosului comun, conștient de imperfecțiunea sa funciară, când pe al celui posedat de porniri satanice. Alte trăiri - dragostea
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
COMUNIUNEA ROMÂNEASCĂ, revistă de cultură și artă apărută trimestrial la Detroit, din ianuarie-martie 1973 până în octombrie 1984. Editor: Gheorghe Alexe. Programul invocă „primenirea harnică” sub semnul deschiderii către spirit, universal și divinitate. Din perspectiva unității și identității etnice, comuniunea („sinea cea mai adâncă a neamului”) primește semnificația unei suprarealități de natură cristologică și de „cifru tainic al ființei” naționale, revelată prin aceleași aspirații intime, istorice și culturale. Revista își propune să fie
COMUNIUNEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286352_a_287681]
-
scuză zicând că el n-a voit să ofenseze pe Dumnezeu, nici să conteste religia ortodoxă. Scuza e neconvingătoare. Există totuși, în această scară de valori negative, o treaptă pozitivă: muzica, adică Bach, Mozart și ceilalți muzicieni prin care vorbește divinitatea. C. mai comunică o dată această certitudine (un termen pe care îl afli rar în cărțile lui) ofensând pe Dumnezeu, coborându-l la o condiție subalternă: aceea de a fi socotit creația omului. Eseistul alexandrin găsește și pentru această idee minimalizatoare
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Eseistul alexandrin găsește și pentru această idee minimalizatoare cuvinte corupătoare: cu un capăt desfată, lingușesc dragostea noastră pentru muzică, cu altul insultă simțul nostru religios: „Când asculți pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a ființei divine ți se desfășoară în față și crește Dumnezeu sub ochii tăi. După un oratoriu, o cantată sau o pasiune, trebuie să existe Dumnezeu. Altcum, toată muzica lui Bach este o iluzie sfâșietoare, ea fiind
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
ale limbii române, e atinsă de aripa reflexiei sceptice, recuperată în morala faptei bune, mântuitoare. Sunt dezvoltate motive poetice circulate în literatura antică și medievală, ca fragilitatea vieții, lumea înșelătoare, fugit irreparabile tempus, extincția universală de aspect apocaliptic, timp și divinitate, norocul, ubi sunt..., egalitatea în fața morții ș.a., toate nuanțând complementar, tema fortuna labilis. Termenii de comparație care sugerează trecerea sunt spuma mării, floarea, fumul, umbra, visul, părerea, apa, reîntâlniți mai târziu în poezia romantică, la Eminescu inclusiv, în prelucrări de
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
un spațiu închis, zbatere în menghina condiției umane, o captivitate fără ieșire. Reacționând ca un primitiv, uimit și copleșit sub povara urgiilor iscate de potrivnicia naturii, a sorții, de păcat și de rău, reface experiențe originare: eros, moarte, individul înaintea divinității. Traseele căutării Ființei, percepute în adevărul și intensitatea dramei personale, sunt, în esență, filosofice, fără ca expresia să fie cea a unei dezbateri intelectuale. A. proiectează „durerile de viață” în metafore și simboluri nedespărțite de limbajul tainelor și al legilor universale
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
sunt implicate aventurii capitale, asumarea dramatică a identității, axa ei o constituie Psalmii. A. a fost un poet religios, de o religiozitate interiorizată, foarte pură, dar deloc previzibilă, deloc lineară în manifestările ei. Poetul respinge viziunea instituționalizată, dogmatică, a unei divinități reprezentate convențional, apariție severă, instanță punitivă - Tatăl. Ideea argheziană de Dumnezeu se apropie de teologia negativă: canoanele figurative sunt simțite ca falsuri, principiul absolut fiind accesibil doar meditației și unei memorii adânci, arhetipale: „Ești ca un gând, și ești, / și
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
forță de șoc mai mare supunerii: „Ți-am auzit cuvântul zicând că nu se poate.” Atitudinile cele mai adverse sunt conținute în „pânda” necontenită a lui Dumnezeu: „Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.” Exasperat de hieratismul lunecos al semnelor divinității, strigătul psalmistului cerând evidența senzorială echivalează cu o revoltă ieșită tocmai din esențialitatea setei lui de certitudini: „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de tristețe. Sub prăbușirea „timpului întreg” se naște un fior al viețuirii într-un limb al solitudinii totale, între viață și neviață. Poezia de dragoste, acum poezie a regretului și amintirii, e de o mare puritate. Se continuă „dialogul” cu divinitatea, rostirea întrebărilor fără răspuns asupra hotarelor de nedepășit din condiția umană. Acceptarea misterelor inaccesibile (Psalmul mut), afirmarea necesității interioare căreia îi răspunde „fantoma” divinității (Psalmistul) stau alături de răzvrătirile când vitalist-dionisiace (Marele Cioclu), când patetice în tragismul viziunii de chin absurd
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
dragoste, acum poezie a regretului și amintirii, e de o mare puritate. Se continuă „dialogul” cu divinitatea, rostirea întrebărilor fără răspuns asupra hotarelor de nedepășit din condiția umană. Acceptarea misterelor inaccesibile (Psalmul mut), afirmarea necesității interioare căreia îi răspunde „fantoma” divinității (Psalmistul) stau alături de răzvrătirile când vitalist-dionisiace (Marele Cioclu), când patetice în tragismul viziunii de chin absurd, sisific, prin care este interpretat destinul (Haruri), și de certitudinea pribegiei și a căutării. Morții i se opune sacrificiul salvator, împlinit prin poezie (Poetului
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
-lea. La fel cum Papă era considerat - si inca este privit - ca fiind locțiitorul Sfanțului Petru pe pământ, si capetele regale erau privite ca fiind reprezentanții lui Dumnezeu. A judeca un rege în acele timpuri era o adevărată ofensa împotriva divinității, iar condamnarea la moarte și executarea unui monarh era de-a dreptul o blasfemie. Teamă de a nu-l supără pe Dumnezeu s-a manifestat și printre membrii parlamentului britanic. Din cei 135 de membrii ai parlamentului, numai 68 au
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
în stat:"fiecare juca un rol specific în cadrul sistemului, contribuind - clerul prin rugăciuni, nobilii cu ajutorul armelor sub controlul regelui și poporul, așa cum obișnuia cardinalul să îi numească pe oamenii obișnuiți, prin supunere continuă. Pentru el, monarhia era un mecanism al divinității, al cărui scop era păstrarea păcii și a ordinii în societate, iar fiecare supus trebuia să contribuie spre binele celorlalți. Rezultatul final pe care il visa era pace pentru stat, prosperitate pentru rege și măreție pentru monarhie"<footnote William, Church
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
diplomatice a doi mari miniștrii ai lumii, urmând să devină imaginea arhetipala a monarhului absolut. Educat după credință privind dreptul divin al regilor, monarhul era pus pe tron de Dumnezeu și nu trebuia să răspundă pentru faptele sale decât în fața divinității. Pornind de la acest concept, al suveranității, a continuat eforturile predecesorilor săi pentru întărirea puterii statului centralizat, guvernat de o singura instituție politică - monarhul. De asemenea, a continuat drumul deschis de către Richelieu, de diminuare a forței politice a micii nobilimi și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
proiecții de peisaje interioare, de viziuni, stări, trăiri. Versurile tipărite postum indică o deplasare spre meditativ, spre interogație și alegoria filosofică, în repetate încercări de reprezentare poetică a adevărurilor vieții umane, atât în relația individului cu ceilalți, cât și cu divinitatea (De profundis..., Inelul minunilor). SCRIERI: Răsărit, Craiova, 1927; Pământul luminilor mele, București, 1940; Cununa soarelui, București, 1942; ed. îngr. Al. Piru, București, 1971. Traduceri: Al. Kuprin, Iama, București, 1924. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, II, 282-297; Ralea, Scrieri, II, 203-206; Al.
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
măduvă, creier Trăsături psihice și de personalitate Tip de energie În expansiune În fuzionare Moderatoare În condensare În conservare Abilitate Inițiativă Comunicare Negociere Discriminare Imaginație Preocupare mentală Muncă Stimulare Detaliu Ritual Secret, mister Obsesii Răspunsuri, alegeri, obiective Plăcere, dorință, iubire, divinitate Manipulare, loialitate, siguranță Perfecțiune, ordine, standarde Mistere, moarte, viziuni, fapte Tendințe Risc, cantitate mare de muncă Entuziasm, contact Confort, companie Se supune ordinelor, emite judecăți Solitudine, izolare Nevoie emoțională Excitare Să fie îndrăgostit Să se simtă necesar Să aibă dreptate
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
exclusivistă a unei idei. Considerat bufon de cei din jur, Haralambie chiar se transformă într-o ființă ridicolă prin felul de a se mișca, prin atitudini și prin comportamente aberante. Treptat, alunecă într-un misticism clinic, socotind voința supremă a divinității ca fiind singura în măsură să ofere răspuns tuturor îndoielilor sale. Povestea întâmplărilor prin care trece în mijlocul unei lumi dure, insensibile, cea a cazinourilor, se desfășoară însă fără un crescendo bine supravegheat, într-un regim de lejeritate răsfrânt defavorabil asupra
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
să-i vorbesc despre preștiința mea de copil. În cursul verii următoare, sora mea și cu mine am văzut-o într-o zi pe bunica plângând... Pentru prima oară în viața noastră. Ea era în ochii noștri un fel de divinitate dreaptă și binevoitoare, mereu stăpână pe sine și extraordinar de senină. Povestea ei, devenită de mult o legendă, o punea mai presus de grijile muritorilor de rând. Nu, nu i-am văzut nici o lacrimă. Doar o crispare dureroasă a buzelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lumii; - În faza a doua, subiectul își contemplă atât corpul mort cât și mișcările exogene. Totodată, în această etapă, subiectul are senzația de zbor către o lumină din ce în ce mai intensă, cu senzații de imponderabilitate; - În faza a treia subiectul aude vocea divinității care îi precizează că nu este încă suficent de matur și curat pentru eshaton. În acest context apare hipermnezia și derularea vieții secvențiale, între moarte și naștere, căință, exorcizare și transfigurare. Se consideră că toate aceste fenomene sunt datorate eliberării
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]