7,291 matches
-
Să știi că pe cineva din casa dumitale l-a strigat noaptea afară. Ș-acela na fost lucru curat.” Ascultând, un om mânca liniștit, îndesând în gură bucăți de pâine. Când termină de dumicat se șterse din două părți cu dosul palmei, ca pasărea, bău apă și zise gârâind : - La Lespezi era o ovreică care avea din cei mititei. Grigore Crețu, gospodar de la noi din Probota, s-a dus la ea să-i facă de leac pentru o soră pe care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vezi mătăhoi, îți vine să le sfermi capul ca la șerpi. Deodată fârnâi glasul lui Ghiță Șchiopu, poreclit Miorcoi : - La moară, la Melinte, avea morarul un țap negru cu un măturoi de barbă, ia așa ! ținea țapul în mladă, în dosul morii. Și-și făcuse gheavolul nărav că se da lângă șandrama, se ridica în două picioare și se uita înăuntru pe fereastră. Lumea îi da câte-o mână de făină s-o lingă. Bunică-mea, Iordăchioaia, într-un rând venise
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
firr-ai... că-ți zic una să te arză la ficați ! Amețit de băutură, un lucrător care venea dinspre uliță se opri în fața stivei de bolovani ce-i tăia calea. - Dedei cel din urmă leu, monologa el întorcându-și buzunarele pe dos. Cu o privire francă în ochii bleojdiți, conchise șovăind : Nu erau să fie ai mei. Lucrul mergea cu spor și către sfârșitul verii clădirea era gata. în ea urma să se facă o nuntă. Nea Sandu Pitulice, perceptor și om
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
depistarea ucigașului misterios. Ziua văzuse de oi, făcuse curat, aranjase prin grajd că doar timp avea berechet, iar seara aprinse mai multe lămpașuri ca să vadă când apare dușmanul nenorocit. Dintr-odată auzi mișcările unei ființe, înarmânu-se cu coasa aștepta în dosul ușii grajdului. Dar ce să vezi? Era o fată frumoasă cu cosițe brunete care, neștiind ce se întâmplase cu prietenul ei, venise în vizită tocmai ce s-a înserat. Se bucură băiatul, oricum îi ducea dorul și el, acum va
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
vei lăsa aici. La revedere mămicuța mea! Infirmiera așteptă cu răbdare și milă ca cei doi să își ia rămas bun, după care luă bolnavul din brațele mamei instalându-l într-un salon alături de alți patru copii. Ștergându-și cu dosul palmei obrajii, mama se consolă singură încredințată de însănătoșirea pruncului ei și după ce își recuperă micul geamantan lăsat pe banca din sala de primire ieși din curtea sanatoriului îndreptându-se către gară, cu gândurile împărțite între copilul rămas singur în
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
În piept numere din declarația de expediție a Giuliei, au trecut Încolonați pe lângă un șir de inspectori care le controlau starea sănătății: li se uitau În ochi și În urechi, Îi frecau pe pielea capului și le Întorceau pleoapele pe dos cu niște agrafe. Un doctor care observase că pleoapele doctorului Philobosian erau inflamate În interior oprise examinarea și Îi făcuse un X cu creta pe haină. Apoi fusese Îndrumat afară din rând. De atunci, bunicii mei nu l-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mine și-și Întinse brațul pe lângă al meu. ― Uite, am pistrui În formă de Carul Mare, anunță ea. Am stat una lângă alta În fața oglinzii până-n podea și ne-am strâmbat. Clementine avea ochii roșii. Căscă. Își frecă nasul cu dosul palmei. Apoi Întrebă: ― Vrei să exersăm sărutul? Nu știam ce să răspund. Știam deja să sărut, nu? Mai era ceva de Învățat? Dar În timp ce Îmi treceau prin cap astfel de Întrebări, Clementine deja Își Începu lecția. Veni până În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
femei pe jumătate dezbrăcate Își expuneau porțiuni ale corpului spre a fi date cu ceară. O femeie grasă stătea Întinsă pe spate, cu bluza trasă În sus, expunându-și buricul. Alta stătea Întinsă pe burtă, citind o revistă, În timp ce pe dosul coapselor i se Întărea ceara. Mai era o femeie care stătea pe un scaun, cu perciunii și bărbia mânjite cu ceară auriu Închis, și mai erau două tinere superbe, dezbrăcate de la brâu În jos, care stăteau Întinse pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
formau parcă un platou pe care erau oferite fructe roșiatice. Și apoi, mai era și locul meu preferat, locul În care sternul se Înmuia, devenind piept, duna aceea albă, lină. Stingeam lumina. Mă Împingeam În Obiect. Îi apucam cu mâinile dosul coapselor, potrivindu-i picioarele În jurul mijlocului meu. Băgam mâna sub ea. O trăgeam spre mine. Și apoi trupul meu, asemenea unei catedrale, Începea să răsune. Cocoșatul din clopotniță sărise afară și acum trăgea frenetic de funie. În tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost atrasă către fața clasei, unde discuția dintre șeful nostru și diriginte începea să se încingă. Amândoi se certau serios. Din senin, mânia adunată în timpul orei în diriginte a răbufnit și l-a trântit la pământ pe Orande cu un dos de palmă. Lovitura a fost atât de neașteptată, încât băiatul nu a avut timp să se pregătească și a simțit din plin puterea matahalei. Dezechilibrându-se, Orande a căzut cu capul de colțul catedrei făcută din lemn masiv și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nou pliurile deranjate ale sinus-ului de pe piept. Replica Liviei vine acidă. — Poate că un număr mai mic sau mai mare de indivizi pot ajunge relativ ușor la tine, dar paraziții ăștia care te flatează și pe față și pe dos... — Ei, aș! se opune vexat principele. Împărăteasa bate din picior. După ce au obținut dreptul să te vadă regulat, intermediază fără nici o rușine acest drept și pentru alții. — Și ce-i rău în asta? o întreabă nedumerit cezarul. Augusta îl privește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu Li... Li... ăsta misterios? O fi vreun client pe care l-a jecmănit bătrânul. Că mulți s-au lăsat înșelați de faima lui de avocat. Le pro mitea marea cu sarea, dar, când să-i apere la tribunal, dădea dosul. Adăugă batjocoritor: — Avocatul cauzelor pierdute. Livia îi aruncă o privire crâncenă. Și-a dat seama că joacă teatru. — Tot ce se poate, răspunde înțepată. Își impune să se liniștească. Cu nervi și istericale n-are nici o șansă să câștige bătălia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deosebire față de consființirea unui preot! La ei e vorba de un spectacol religios extrem de important, menit să frapeze imaginația privitorilor. Un flamin nu este consacrat, ci îndeplinește primul său act sacerdotal. Pentru ele însă, preotesele Vestei, lucrurile stau exact pe dos. Ceremonia aceasta este similară cu o înmormântare. Mai rău chiar. Cu o vânzare, căci stator nicește ieșirea fecioarei de sub puterea tatălui și intrarea ei sub autoritatea Marelui Pontif. Ca o sclavă care trece din mâna unui stăpân într-a altuia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
arborele cu plete“, continuă rex. Întreabă cu glas ispititor: — De ce crezi că i se spune așa? Fetița habar n-are și evident nici nu-i pasă. — Pentru că îi este oferit părul tuturor vestalelor. Cuvintele sale au un efect exact pe dos de cel scontat. Copila se pune și mai tare pe urlat. — Da’ stai odată liniștită! se răstește Augustus. Ce, vrei să-ți tai o ureche? Două vestale profesoare se oferă să o țină. Printre gemete și sughițuri, pontiful își isprăvește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și răposatu’ taică său, Drusus. Ușor de modelat dacă știi cum să-l iei. De aceea Augustus l-a pre ferat lui Tiberius. Nu-i ieșea niciodată din vorbă și se lăsa con dus cu docilitate. Claudius e exact pe dos. Îi seamănă Liviei. Durerea se transformă în lacrimi. De ce-l blamează pe Drusus? Ea n-a făcut la fel? N-a avut îndrăzneala să-și hotărască singură soarta. Ar fi putut s-o facă, cu mari șanse de reușită. Deși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și Carus. Reușește să zâmbească chinuit. Sigur că i-a pătruns șiretlicul de la bun început. S-a amuzat chiar, ca o proastă. N-a înțeles că singurul mod în care Gallus intră în viața oamenilor este numai pe ușa din dos, ca hoții sau ca servitorii. Nu va alege niciodată calea scurtă și dreaptă a adevărului. Minciuna și duplicitatea fac parte din natura lui și îl împiedică să se comporte normal... O mână grea se lasă brusc pe umărul ei. Întoarce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fleșcăite, castane, nuci și ciorchini de struguri, aranjate într-o piramidă artistică. Apucă o pară de Falern și soarbe cu poftă. Bea de fapt - într-atât de abundentă îi e zeama. Plescăie mulțumit. Parcă ar fi lapte. Se șterge cu dosul palmei peste gură și întreabă, molfăind încă. — Ia zi! De unde a început acuzația asta stupidă de magie? Mai mușcă o dată. — Că doar nu te-ai dus în for să țipi în gura mare despre ce facem noi! rostește cu umor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Poate să trimită orice guraliv să te cheme la proces. Te în chizi în casă și gata! O să iasă cu ceartă! — Exact! jubilează Gallus. Asta și vreau. Să-i las să se facă de râs cât mai mult. Își trece dosul palmei pe sub bărbie: — Să intre-n rahat până aici! Îl împinge ușurel de la spate. — Hai! Du-te acum! E timpul să mă pun pe treabă. Libo se lasă greu urnit din loc. Întreabă plin de speranță: — Ai de studiat pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu-i așa că mai ai ceva de învățat din tehnicile de luptă romane? Germanul coboară iute de pe buștean cu obrajii dogorind. — Și Germanicus ne-a pus să ne așezăm la fel lângă partea cea mai joasă a zidurilor. Își trece dosul palmei peste fruntea nădușită: — Nu știam că-i zice tot țestoasa, dar era cât se poate de ase mănătoare cu asta, recunoaște puțin rușinat. Rufus oftează, nefericit. Presimte că urmează un șuvoi lung de vorbe despre isprăvile călărețului în campanie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că dacă viitorul băiat se va naște în castru, va fi al lor, nu al lui. Îl vor adopta. Toți speră că pruncul pe care-l poartă acum va veni pe lume în rândul armatei. Oftează și-și șterge cu dosul palmei fruntea îmbrobonată. Agrippina își petrece vremea mai mult prin tabere militare sau în căruță, hurducată printre convoaiele de soldați, decât la Roma. Îl urmează peste tot ca o umbră tăcută și supusă. Dar asta nu e decât o aparență
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din suflet, cu focul orgoliului și al trufiei ce se ascund sub masca de soție supusă și ascultătoare. Găsește puterea să zâmbească. Halal nevastă! O soție adevărată trăiește prin soțul ei, pe când Agrippina nu-i cere decât să nu dea dosul pe câmpul de luptă, iar noaptea, să intre în ea și s-o lase însărcinată. Instinctul animalic zvâcnește în el. Încearcă să se stăpânească, dar dorința de a-și afirma virilitatea și autoritatea îl copleșește. Se simte gata să ejaculeze
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
siguranță de vin, i-a mărturisit lui Nerva că îl consideră cel mai apropiat prieten al său și că dacă își ia zilele, el, Tiberius Claudius Nero, nu va mai avea nici un rost să trăiască. Se șterge pe frunte cu dosul palmei. Poate că totuși Nerva n-o să-și mai amintească vorbele astea spuse la beție. Își simte gura amară. Caută din ochi o carafă cu apă, apoi renunță. E prea epuizat să-l cheme pe Lygdus. Simplul gest de a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe la Statilius Taurus, rostește cu o voce ceva mai fermă. Nici el nu știe nimic... Glasul îl trădează din nou. Germanicus îl privește năucit. Nu l-a văzut niciodată atât de descurajat. Cu un gest smucit, Agrippa își trece iute dosul palmei peste ochi. Scoate apoi de sub togă un ciob de lut. I-l întinde celuilalt: — Uite! Asta am primit de la Rufus. Bărbatul ia ostrakon-ul și-l cercetează intrigat la început. Pe măsură ce descifrează literele scrijelite, se schimbă la față. Printre buzele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
despre bărbați. Le privesc și îmi pot da seama că le lucesc ochii imaginându-și cum arată acest Ben; și pot să-mi dau seama că se înșală amarnic. Jemima Jones are perfectă dreptate, fetele au înțeles-o complet pe dos. Lisa crede probabil că are vreo 1,70, păr castaniu ciufulit, ochelari groși, și că se îmbracă în costume în nuanțe de maro care nu i se potrivesc. Crede că e genul de bărbat care încă locuiește cu părinții, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Dumnezeu știe cum o să fii când o să ajungi în televiziune. ― O să fiu minunat, exclamă Ben, aruncându-și brațele în sus, cu o mișcare dramatică. O să fiu un nemaipomenit prezentator de prostii. O să fiu Ben Williams, proxenetul vedetelor, cel care linge dosurile celor celebri. ― Ben! chicotesc eu, încântată că prietenia noastră a ajuns la acest nivel de tachinare ușoară. N-o să mă uiți, nu-i așa? ― Dar tu ești Jemima Jones cea inferioară, de la mizerabilul Kilburn Herald. Trebuie să te uit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]