KorAP: Find »[drukola/base=drăguț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...169 >

4,224 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

cu alții tot timpul ăsta, pentru că nu-i spusesem clar că vreau exclusivitate. — N-ai observat nimic care să-ți dea de gândit? Întrebă Kitty. — Mă rog, nu voia să mă sărute niciodată pe buze, dar În afară de asta era foarte drăguță și ne-am simțit minunat Împreună de fiecare dată. — Nu te-a sărutat niciodată? Doar ți-a tras-o, ca o prostituată? Kitty zâmbi. — Sărutul e foarte important. Zicea că nu-i place să se sărute cu nimeni, explică Spencer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
există oameni cărora pur și simplu nu le place să sărute. Dar nu era o relație bazată doar pe sex, ne-am Întâlnit timp de trei luni Înainte de-a face sex. Toată perioada asta de curtare a fost foarte drăguță. Fosta prietenă a lui Spencer era model. — Nu crezi că ai fost cam imprudent să pleci singur În Africa și să lași o femeie frumoasă singură În Manhattan, timp de șase săptămâni? Ce era să facă ea În fiecare luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
creierul unui bărbat. Întotdeauna m-am simțit una de-a lor. Discuția lor se Încheie când sosi Giulia, o fostă actriță care Începuse să aibă succes ca fotograf. Înaltă, slabă și stilată, purta ochelari cu rame negre și o pălăriuță drăguță, verde, de sub care-i ieșea părul negru, tuns scurt. Se uită dezaprobator la Olga și o trase pe Kitty deoparte. — Cine e? De ce-ai invitat-o? — E noua mea colegă de apartament, o liniști Kitty pe Giulia. E În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
un adăpost. Nu avea nici un sfanț și situația ei - lipsită de drepturi, În așteptarea cărții verzi - era disperată. Și nici nu cunoștea pe nimeni În New York. În autobuzul cu care mergea la adăpost l-a Întâlnit pe Jack, un bărbat drăguț, cu părul cărunt, bâlbâit și oricum altcumva, numai sexy nu. După ce i-a spus povestea ei tristă, a invitat-o la el acasă. Era văduv, locuia cu mama și cu fiul său. Nu a simțit nici o amenințare, așa că a acceptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
New York. Pentru că noi suntem mai autentici aici, În New York, iar ei nu știu cum să facă față acestui lucru. Sunt foarte suspicioși. Sau disprețuitori. Kitty Își privi surprinsă prietena, dar n-o Întrerupse. — Eram odată Într-un restaurant, văzusem un tânăr foarte drăguț. L-am Întrebat dacă pot să-i fac o poză. Avea o față foarte interesantă, m-a inspirat. M-a privit de parcă eram o nebună care voia ceva de la el și a plecat. Oamenilor le e foarte greu să relaționeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
al tău din L.A., pentru tine o fi fost real ce s-a petrecut acolo, Însă nu știu cât a fost și pentru el. Dacă ai fi fost „cineva“, te-ar fi luat În serios, chiar dacă nu erai nici pe jumătate la fel de drăguță și de inteligentă. Dar probabil c-ai fost o simplă aventură pentru el, o partidă de sex. În L.A. oamenii pretind că sunt În căutarea nu știu cărei chestii, dar până la urmă te iau În serios doar dacă ești cineva sau dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
tipă care vine din Oregon Într-o călătorie de afaceri. — Cum v-ați cunoscut? — Prin cineva. — Vă cunoașteți, v-ați mai văzut până acum? Știa că Ben nu putea să mintă, dar nici nu voia să pară disperat. — O dată. E drăguță. — Îți amintești culoarea ochilor ei? Îl tachină Kitty. — Ăăă... căprui, verzi, cui Îi pasă? Câteva minute mai târziu sună prietenul ei Spencer Magic, fan bungee jumping. — Bună! M-am simțit bine aseară, Îți mulțumesc că m-ai ascultat. Un Sf.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
diseară? Vreo Întâlnire fierbinte? Întrebă el. — Nu, zise Kitty. Tu? — Am o Întâlnire cu o doamnă Însărcinată. — O doamnă Însărcinată? Întrebă Kitty neîncrezătoare. Era ciudat ce puteau inventa oamenii, doar ca să nu fie singuri În Ziua V. — E foarte, foarte drăguță... zise el, cam fără entuziasm. — O, Spencer, cât ne mai chinuim... Știu... oftă el. Închise. Telefonul sună din nou. Era Sam, prietenul ei dramaturg. — Bună, Kitty. Nu ne-am mai auzit de mult. Un Sf. Valentin fericit! — Și ție, Sam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
unde dispăruse tot creierul? — Glumesc, Bill. Nu fac altceva decât să scriu, trăiesc ca o pustnică. Ies doar când simt că mă strâng pereții. — Vrei să vii la premiera spectacolului Romeo și Julieta, În seara asta, la MET? — Ești foarte drăguț că m-ai invitat, Îți mulțumesc, dar e Sf. Valentin... — Și ce? De ce să stai În casă? — Dacă ieșim de Sf. Valentin ar avea și alte semnificații. — Ba nu, n-ar Însemna nimic. Bineînțeles că știa și el că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
să se distreze, nu voia să stea În casă și să-și plângă singură de milă. La șapte seara Bill Blitz o aștepta În capătul străzii În Mercedesul lui SUV negru. Portarul sună. Kitty Își puse o rochie albastră foarte drăguță și se privi Încă o dată În oglindă, Înainte de-a ieși. Era palidă, dar mai frumoasă ca niciodată. Și-ar fi dorit să fi mers la operă cu Matthew În seara aceea, ar fi vrut că el să locuiască În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Bill Blitz ușurat. Îmi place opera lui. — Nu știam că a scris și muzică de operă. — Da, Opera Omnia. La pauză Kitty Îl urmări pe Bill Blitz sorbind din șampanie și spunând Încă o glumă, și intră În panică. Era drăguț, amuzant, confortabil, iar asta o Înspăimânta. Dacă lăsa garda jos acum, se putea trezi peste cinci ani ca nouă soție insipidă În apartamentul din Park Avenue, gazda unei mulțimi insipide care vorbea șoptit, Îmbrăcată În haine insipide, ciugulind din mâncarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
cheamă când te-ai Întors la New York? — Da, m-a sunat imediat ce am ajuns. — Mă mir. — Dar după asta, exact așa cum ai spus, s-a dus În Europa să petreacă Sf. Valentin cu prietena lui. Mi-a trimis un e-mail drăguț ieri, zicea că-i e dor de mine. — Și - stai să ghicesc - speri ca el să limpezească lucrurile acolo și să se Întoarcă la tine, nu? — Exact. — Știi ce cred eu, zise ea cu ultimele puteri, cred că n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
zborul, vin la New York mâine, zise el vesel. Mă Întrebam dacă putem ieși undeva la cină mâine-seară. Unde vrei să mergem? — O, nu contează, nu vreau decât să petrec cât se poate de mult timp cu tine, răspunse timid. — Ești drăguță, zise el mulțumit. Mi-a fost dor de tine... — Și mie, repetă ea, Încă neîncrezătoare. — Și, după cum vezi, vin la tine, zise el cu o urmă de ironie În glas. Credeam că m-ai uitat. — Nu, m-am gândit tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

cunoscut și de mare ca Van Gogh. „Îți dai seama, Daniel, ce mândri vom fi când vom veni să-ți vedem operele la muzeu? Vom povesti tuturor că te-am îndemnat noi să te înscrii la Belle Arte”. Erau foarte drăguți și le-am mulțumit ca să nu le stric seara. A doua zi mi-am luat geamantanul de carton în care aveam câteva schimburi și un caiet de desen, ieșind pe poartă. Știu câte confesiuni au un unic scop: de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
nu li se permitea să meargă în cătun. Era limpede că dacă nu mă dovedeam la înălțimea unui privilegiu care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombănit: „Ce, ăsta-i bărbat?”, iar alții i-ar fi ținut isonul: „Simpatic, drăguț sculptorul, dar...” complimente care în urechile mele ar fi sunat mai degrabă a injurii. Nu mă simțeam un ticălos autentic, cu sufletul destul de bine tăbăcit încât să n-am nici o strângere de inimă, dar nici nu vroiam să se spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Căutam o minciună și n-am găsit alta mai bună... Am mai avut un frate. Tot pilot. A căzut cu avionul. Părinții mei tremurau de fiecare dată când plecam. Nu vroiam să-i omor. Laura devenise caldă, apropiată și chiar drăguță cu mine. O barieră se ridicase dintre noi și am intuit că nu mai era nici o piedică serioasă care să ne despartă. Dealtfel, dorința mea de a-i fi pe plac era atât de mare încât, treptat, n-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

căciulițe de Moș Crăciun. Maggie Îi spune lui Wakefield că o să aștepte pînă cînd urcă el În cameră, apoi o să iasă la o băutură „sau ceva“. Își lasă geanta pe patul imens, se uită pe geam, admirînd priveliștea: o parcare drăguță, o masă consistentă de mașini de teren acoperite de zăpadă; apoi inspectează baia: cadă din cea mare, bun așa. Nimic nu se compară cu o baie lungă, cu un toddy cald În mînă, În timp ce afară ninge; asta e ideea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
dumneavoastră de aseară, spune Kevin, predictibil. O adevărată sursă de inspirație. Fără imaginație, nu sîntem nimic. Asta spusese? Pentru o clipă. Wakefield nu știe unde se află și ce a spus. De ce nu poate să se Întoarcă În camera aia drăguță și Întunecoasă? Afară prea e totul curat și alb. Kevin oprește În fața restaurantului, Îl depune pe Wakefield În fața ușii și pleacă mai departe. Chez Soleil este auriu și sclipitor precum Îi este numele. Aroma de usturoi și pîine proaspătă Îmbibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
să plîngă. — Lasă, lasă, mami, știi că așa e el, un ticălos și un mîrlan. — Susan, nu vorbi așa! Chiar dacă poate e ticălos, să ne ierți, domnu’ Wakefield. Ar fi trebuit să vii aici Înainte de război. Bărbații erau politicoși și drăguți, harnici, nu auzeai un cuvînt urît, nu Înjura... — Corect, ricanează Susan, băuturica și jocurile de noroc În fiecare noapte la club, dormit duminica toată ziua, țipatul la mine și la Tiffany... Era drăguț numai cînd era acasă profesorul Telescu. — Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
aici Înainte de război. Bărbații erau politicoși și drăguți, harnici, nu auzeai un cuvînt urît, nu Înjura... — Corect, ricanează Susan, băuturica și jocurile de noroc În fiecare noapte la club, dormit duminica toată ziua, țipatul la mine și la Tiffany... Era drăguț numai cînd era acasă profesorul Telescu. — Ia ceva dulce, domnu’ Wakefield. Io face. Wakefield ia o bucată de prăjitură sfărîmicioasă cu mac și și-o Îndeasă În gură. Doamna Petrovici Îi toarnă un pahar cu apă. Soarbe o Înghițitură. — Va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
simte foarte apropiat de femeia aceasta care poartă În sine două lumi. Pare fragilă, dar puternică. Pune, pentru o clipă, un braț pe după umerii slăbuți ai lui Susan, apoi și-l trage la loc, stînjenit. — Era un om minunat, foarte drăguț. Nu voia ca mami să afle de amenințările alea... Ea era cam Îndrăgostită de el. Și eu eram. Nu bagă de seamă că doamna Petrovici stă acum În pragul camerei. — Era subțire ca paiu’, dar Îi plăcea cum gătesc. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
și ne spune „Confisc muzica!“ Și de atunci, noapte de noapte, aud Rolling Stones din camera colonelului! Vezi tu, ăsta era socialismul. Apoi, semnez un manifest pentru eliberarea prizonierilor politici, așa că mă iau și mă duc la spitalul ăla psihiatric, drăguț și liniștit... Colonelul În persoană mă conduce, apoi, Înainte de a intra, Îmi dă un mic dar. E Rolling Stones, banda mea cea veche. Așa că pun „Paint It Black“, un cîntec extrem de potrivit pentru că În spital totul este alb, inclusiv mîncarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ca un lynx Înlăuntrul puloverului de angora. — În viitor, sondajele vor fi efectuate de roboți, spune Susan. Știi ce cred eu? spune Susan brusc, iritată de soră-sa. Cred că următoarea mare chestie va fi că oamenii vor fi Întotdeauna drăguți cu alți oameni pentru că vor purta niște brățări electronice care le vor monitoriza nivelul de agresivitate. De fiecare dată cînd spui răutăți, ești curentat. Băiatul cu sondajul rămîne cu ochii lipiți de decolteul lui Tiffany, Înrămat de lîna de angora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
omului. În Balcania, țăranii Îi Întîmpină pe oaspeții de seamă cu pîine și sare, Desigur, dar cum poate o linguriță de lemn furată dintr-un restaurant ucrainean să reprezinte, de o manieră semnificativă, procesul de auto-descoperire? SÎnge, sudoare și lacrimi, drăguță. Cu siguranță Diavolul poate aprecia la justa valoare cît de sărată poate fi o femeie după ce a făcut dragoste cu ea. Nu va da la o parte o unealtă care poate cuprinde esența cristalizată a sudorii unei iubite. Mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ele să țină În viață cultura prin arta lor. Dar tot nu Înțelege care este rolul lui. Fii calm, Își spune Wakefield, ești plătit să faci ceea ce faci mereu; să te arunci cu capul Înainte În necunoscut. Totuși, ar fi drăguț să știe ce va avea de făcut. Verifică la recepție și primește un mesaj Într-un plic ștanțat cu reliefuri. Este de la misteriosul său angajator. Va veni o mașină să-l ia mîine seară. Vila de marmură a familiei Redbone

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]