37,362 matches
-
Se adîncise mult În pédure și gési un lemn lung și drept, pe care Il téie cu ferestréul și-l curéți de crengi cu toporul. Îl culcé jos și-l mésuré cu pasul. Era un lemn lung de optsprezece pași, drept și neted. Ce sé facé el cu un lemn de tei? Își zise Nicolai Arsenievici, nu poate sé facé scaré dintr-un lemn de frasin și-un lemn de tei! Se culcé pe spate și-și duse mîinile sub cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
numaidecît spre casé. A ajuns tîrziu, céci În drum se mai uité dupé copaci sé géseascé unul pe mésuré. I se péru cé a gésit unul bun și tinu minte locul, ca sé-l taie a doua zi. Era un frasin drept și frumos, și destul de subțire, mai subțire că celélalt. Se gîndi toaté noaptea la scară pe care vroia s-o facé. Ar fi avut cea mai lungé scaré și s-ar fi suit unde vroia el. Putea sé se suie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În toate tablourile de mai tîrziu, cu o mîné În buzunar, iar cu alta În aer, explicînd, probabil, ceva foarte greu de Înțeles. De data aceasta Însé, Vladimir Ilici scoase mîna stîngé din buzunarul stîng și o bégé În buzunarul drept, Încercînd sé scoaté ceva cu degetele, pentru cé mîna dreapté Îi era ocupaté În discuție. Dupé ce Își Întoarse buzunarul pe dos, Vladimir Ilici scoase În degete zece ruble mototolite. Gesticulînd În continuare, fata i se luminé dintr-o daté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
o oré Întreagé pîné ar fi trebuit sé se trezeascé. Își trase totuși pantalonii și-și lué și ciorapii. Aprinse, ca de obicei, lumina. Se duse la oglindé și-și Închipui cé spune poezia. Lipise mîinile de corp și stétea drept. Se dédu puțin pe partea stîngé, ca sé nu i se vadé degetul bandajat, céci nu-i plécu. Ieși desculț În verandé și hotérî sé-și préjeascé singur ouéle. Aprinse aragazul, pe urmé séri În sandalele tatei și fugi dupé casé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
am vrea, dacé În dumneavoastré mai strélucește vreun dram de demnitate personalé și dragoste de adevér și dacé În dumneavoastré Încé nu e totul pierdut, am vrea sé ne spuneți că sé Înțelegem, Alexandr Timofeevici, cum așa, dintr-un om drept și cinstit, așa că dumneavoastré, cum s-a putut că un astfel de om sé se transforme Într-un hrépéreț și un lacom? Dacé În dumneavoastré Încé mai arde flacéra adevérului, dacé ea Încé nu s-a transformat Într-o cenușé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
purtare În brigadă În care lucrase mai Înainte. Pe deasupra, Alexandr Timofeevici era un bun tovaréș și n-a recurs niciodaté la șiretlicuri. Chiar dacé a furat ligheanele și féina, Alexandr Timofeevici rémînea pentru cei care l-au cunoscut, un om drept. Și totuși, ce l-a determinat pe Alexandr Timofeevici sé-l urméreascé cu atîta ardoare pe cel care se numeste Vasilii Gavrilovici? Desigur, la Început faptă acestuia, murdaré de altfel, În urma céreia Alexandr Timofeevici rémînea féré post, doué posturi, ca sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Și dacé te uitai mai mult, puteai sé te sperii pentru cé Îți pérea cé norul s-a amestecat cu frunzele și s-a fécut plop și sté pe-un picior negru, În spatele directorului. Șasa Își muté lalele pe brațul drept și se muté de pe un picior pe altul. Față din clasa a șasea trecu În rînd și altcineva a Început sé vorbeascé. Dar n-a vorbit mult și numai s-a aplecat În microfon și microfonul i l-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
comisii de doctorat în Dreptul internațional. III. Activitatea publicistică A publicat cu mult peste 150 de studii (26 cărți): sub formă de monografii Dreptul diplomatic și consular, Dreptul tratatelor, Răspunderea în dreptul internațional, Personalitatea juridică a Uniunii Europene și altele; manuale universitare Dreptul roman ș.a.; studii și articole publicate în reviste de specialitate (unele în reviste din străinătate Franța, Belgia). Participări la reuniuni științifice, cu prezentarea de comunicări la câteva zeci de sesiuni științifice organizate în facultățile din România, Institutul de cercetări juridice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în vederea asigurării atingerii obiectivelor programate, care, odată elaborate, sunt aduse la cunoștința angajaților, precum și a persoanelor care pot Capitolul 1. Guvernanța 69 contribui la definirea unei conduite acceptabile. În acest fel crește stabilitatea organizațiilor într-o competiție deschisă, dură, dar dreaptă. Organizațiile și companiile care supraviețuiesc în timp înseamnă că au reușit să se adapteze schimbărilor, din mers, iar cele care nu reușesc dispar sau vor fi înghițite de cele mari. Standardele etice trebuie să formeze platforma pentru toate activitățile organizaționale
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
le-am amintit o vorbă a năzdrăvanului de Nichita Stănescu: "Nu pot să-i sufăr pe șovini și pe unguri". N-a zîmbit nimeni. Spre sfîrșitul emisiunii, am reușit să intervin încă o dată: Sînt, le-am spus, pentru o critică dreaptă a neajunsurilor, limitelor, minusurilor românești. Dar dreaptă să fie, nu nedreaptă. Am citit în "Ziua" că, la Sîmbăta-Bihor, preotul greco-catolic a șters numele eroilor ortodocși de pe un monument ridicat de ortodocși. "Evreu, român, maghiar, tot erou e", s-a mîhnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de Nichita Stănescu: "Nu pot să-i sufăr pe șovini și pe unguri". N-a zîmbit nimeni. Spre sfîrșitul emisiunii, am reușit să intervin încă o dată: Sînt, le-am spus, pentru o critică dreaptă a neajunsurilor, limitelor, minusurilor românești. Dar dreaptă să fie, nu nedreaptă. Am citit în "Ziua" că, la Sîmbăta-Bihor, preotul greco-catolic a șters numele eroilor ortodocși de pe un monument ridicat de ortodocși. "Evreu, român, maghiar, tot erou e", s-a mîhnit preotul ortodox, că tot vorbim de intoleranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-i de uitat. Nu i-a oprit nici aerul mîhnit al bunei Leonora să-și arate satisfacția tîmpă: "I s-o-nfundat și popii, hă-tu-i!"; Tataia popa e la zdup!" Bunuțu s-a întors din pușcărie cu palma dreaptă marcată de-o cicatrice urîtă. Cum i-or fi făcut-o? Despre timpul scurs la baș-bulubaș (închisorii așa-i spunea, cronicărește, după Ion Neculce), n-a istorisit nimic. Cum ar fi comentat faptul că fostul președinte al țării, Emil Constantinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vadă ochii fericiți pentru că, din spate, Iordan o ținea de talie. Talia încăpea perfect între mîinile frumos desenate. El spunea "desemnate". Uitase și de caninul ieșit în afară, ca să rîdă cu toți dinții. Rîsul ei fericit. Îmi mușca rotula piciorului drept, să mă facă să rîd. De-asta m-o fi durînd așa, acuma. Era liber. O terminase cu Mam'zelle Nitouche, cea cu picioarele albe ca luminările spermanțet. Hai încoace, ce mai calea-valea, că nu mai scap de tine. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-a întîmplat, dacă tot pictezi o "muză", una singură, de la zece, la... uite, 58 de ani? "Te voi iubi pîn' la sfîrșitul patului", vers nouăzecist de Daniel Bănulescu. Refuz rolul de muză perpetuă. Cînd îmi simt bătrînețea în rotula dreaptă, în călcîiul uscat-crăpat, în lobii șifonați ai urechilor, numai să mă văd în chip de fetișcană n-am chef. Găurile negre sînt stele moarte? Foste stele, sau cum? La "știrile negre de la cinci", aflu că o bătrînă de 80 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-o credem pe iubita lui, madame Henriette Yvonne Stahl, Ion Vinea își transformase o poezie religioasă într-una de dragoste, schimbînd, prudent, Doamne pe Doamnă. Cînd s-a mai dat ceva libertate religioasă, nu s-a dat cu mîna dreaptă, creștinește, ci cu stînga. Cum cu stînga o dăduse și Stalin. În '43, "tătucu" a repus în funcție patriarhia rusă. Așa. Ca să aibă poporul ceva opiu. În formulare marxistă (trebuie să discut asta cu Șichy), religia era "opiu pentru popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Gibson în Hamlet cînd jausenizează". "Știi care-i culmea ipocriziei? mă testează el. După ce moare cel pe care l-ai vrut redus la neant, dai anunț la ziar că i-ai primit "cu adîncă durere vestea plecării în lumea celor drepți". Te mai costă cîteva mii, da-l numești pe răposat "intelectual cu rafinament" și-i urezi să-i fie țărîna ușoară, după ce i-ai dorit greul pămîntului. L-ai bifat și pe ăsta!" Magda U. dă peste noi. Înregistrează afișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Și nu pentru că omorîse, din greșeală, pe cineva. Nu. Și-a luat viața pentru că îi zburase scaunul, pentru că nu mai era "greu" în PCR. Ucigaș virus activismul. Atipic. În fine. Șeful Tineret TV n-a mai ajuns, cum visa, mîna dreaptă a lui Ceaușescu pe probleme de cultură. Și cît se zbătuse! Chiar în seara de 22 din '89 stătea pe țeavă cu o emisie specială. Odă pentru Ody. Nici eu n-am ajuns redactor în subordinea lui. Cînd am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prin galantare, Bompadur, Ponpadu, Papador, Popadur) nu mi-am cumpărat, să-mi umplu cu ceva timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit, fără fund. Luam prînzurile la Berlin, în scaune cu spătare prea drepte și șervete pe genunchi; uram mesele întinse perfect la Capșa, cu platouri încărcate de antreuri calde ("Cum, nu mănînci capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai aducă. Îmi dădea la gustat, vrînd-nevrînd, nu'ș ce cocătură specială, nu'ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
hol. Ia cu el Okurina, pe care o strânge puternic de data aceasta în pumn. Ca de obicei, se oprește la oglindă. Își privește îndelung chipul în prim-plan. În planul din spate omul cu pălărie; aceeași expresie, aceeași ținută dreaptă, ochi pătrunzători, doar că mult mai tânăr. O durere acută în spate îl face să se prăbușească cu mâinile pe oglindă. Atingerea ei îl relaxează, își reazemă și fruntea de ea și durerea sucombă. Textura oglinzii pare tot mai moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fotografie: mici detalii în pieptănătură, înclinări diverse ale capului, zâmbetul îi varia cu starea mea sufletească. Într-o zi avea gura ușor întredeschisă, lăsând să i se vadă deodată dinții frumoși și translucizi de albi. Altădată, și-a ridicat mâna dreaptă ca și cum mi-ar fi adresat un salut. Gestul ei fulgurat, abia perceptibil din mână, n-aveam să-l uit niciodată, cum degetele ei fine și expresive călcau ușor aerul în semn de adio. Aproape că mă enervam când luam fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tocmai ea trece prin dreptul geamului meu. Izbutesc să-i pun întrebarea ce m-a torturat tot timpul mesei, direct, fără menajamente, aproape răstit și răspicat. Prin urmare o întreb, în sfârșit, cine este. Îmi zâmbește straniu și ridică mâna dreaptă fină și suavă, schițează cu ea un gest fulgurat, abia perceptibil, exact ca odinioară. Degetele lungi și expresive călcau ușor aerul în semn de adio. Cum aveam să uit acel gest micuț, neînsemnat, pornit dintr-o mână elegantă și frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și mama ei, și se ruga în fiecare seară îngerului său protector după indicațiile bunicii, urmând să-și pună de fiecare dată o dorință spre a fi împlinită. Ea își împreuna mâinile ei micuțe în dreptul frunții îngropate într-un breton drept și stupid și intona aceleași versuri în fiecare seară înainte de culcare: "Înger, îngerașul meu, Ce mi te-a dat D-zeu, Eu sunt mic, Tu fă-mă mare" ... (Parte cu care Pulcheria nu era deloc de acord, ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unul de altul, dar fără să se atingă. Îi desparte o linie neagră desenată cu cretă pe jos. Ea poartă de data asta o rochie albă și o cunună de flori pe cap. Bineînțeles, are floarea în mână, proaspătă și dreaptă ca o lumânare. Sosește din tavan și albina ce începe să le dea târcoale...) Păi parcă albina murise!" ( Se aude o voce din audiență) (... Râsete... Din fundal răspunde vocea rezonerului:) Asta e perfect adevărat. Asta-i albina de mâine seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tron de malahit, pe care stătea împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap. Alături, în dreapta mea, îl recunosc pe furnicoiul vătaf, ce purta o armură metalică, cu zale argintii. Ținuta lui dreaptă și harnașamentul dădeau impresia de un înalt grad cavaleresc. A arătat spre mine, făcând o plecăciune adâncă în fața împărătesei. Spune, care ți-e dorința?! tună ea lovind cu sceptrul nestemat în podeaua de marmură roșie. Nu știu să am vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rezervației, în timp ce în anotimpul ploios își făcea somnul într-o colibă de stuf, papură și nuiele, ce probabil fusese clădită cu cele patru membre egale ale sale. Era o mare amatoare a poziției bipede, membrele inferioare și le purta aproape drepte, capul semeț, ușor dat pe spate, doar mâinile foarte lungi se bălăbăneau haotic într-o poziție nefirească. Era foarte ușor de recunoscut între alte specimene de același gen cu ea, având o statură aproape umană. Trăsăturile ei antropomorfe aduceau întrucâtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]