3,527 matches
-
Că doar eu am fost ispravnic. — Da, așa e, la Înălțare a fost sfințită iar steaua cu coadă s-a ivit în iarnă. Pe vodă Șerban l-am ajutat toți să-și țină legământul că, dacă scapă de oamenii lui Duca, ridică o mânăstire pe locul unde a stat ascuns. — Voiau să-l omoare? întrebă timid Stanca. — Parcă nu știi, pe toți voiau să ne omoare, pe toți până și pe Iordache. Dacă nu era Dinu s-o întoarcă... — Grozav a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stat ascuns. — Voiau să-l omoare? întrebă timid Stanca. — Parcă nu știi, pe toți voiau să ne omoare, pe toți până și pe Iordache. Dacă nu era Dinu s-o întoarcă... — Grozav a mai întors-o. L-a momit pe Duca și l-a lăsat pe Iordache să plece ca să-l aducă pe Șerban și i-a dat să fie însoțit de Constantin al meu. Cum a murit Barbu? După voi, acu e rândul lui Constantin? oftă cu năduf Stanca. — Taci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când, încă de pe vremea în care Șerban se ascundea la mânăstirea Hangu. Când a răsărit prima oară steaua lui Șerban, în vremea lui Antonie Vodă din Popești, Theodosie a fost adus mitropolit la București; atunci când Grigore Ghica și apoi Gheorghe Duca au prigonit Cantacuzinii, Theodosie a fost scos din scaunul său și trimis să se pocăiască șapte ani la mânăstirea Tismana. Însă imediat cum Șerban s-a întors de la Istanbul cu firmanul domnesc, și sfinția sa a fost adus înapoi ca să sprijine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îți mulțumesc... Aș fi vrut să-ți povestesc despre virtutea așteptării, de a sta treaz și de a aștepta lângă cel care ți-e drag. Doamna Maria, nevastă-mea, doarme acum. O lume întreagă a luat piatra împotriva doamnei lui Duca, Anastasia. Sfinției tale aș vrea sămi descarc sufletul. Nu păcatul mă îndemna spre femeia aceea, ci un simțământ de prietenie caldă. Când o întâlneam, în ochii ei se aprindeau niște luminițe aurii și toată ființa ei reflecta bucuria de a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
n-a simțit. Țiganca a întețit focul, a pus doi butuci mai groși, s-a așezat la picioarele jilțului doamnei, și a sprijinit capul și a adormit și ea. Așa le-a găsit vodă. Doamna Maria a lui Vodă Constantin Duca Ori de câte ori venea la Istanbul, fostul mare spătar Mihai se ducea să o vadă pe Lavinia. Acum negustoria cu grâu mergea mai bine ca oricând, dar greul muncii îl preluase băiatul ei care împlinea în curând optsprezece ani. Știi, acolo la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumea ta, a negoțului. De mai bine de o sută de ani Valahia deținea monopolul sării în împărăție, nu? Și de la vodă Cantemir, Moldova a început să vândă și ea sare în împărăție. Vodă Brâncoveanu l-a împrumutat pe Constantin Duca, viitorul ginere, să-și cumpere domnia ca să nu mai vândă Moldova sare la turci, să rămână doar Țara Românească pe piața sării. — Și ce mare lucru e sarea asta? — Glumești. Ocnele până acum au fost toate ale domniei. Munca se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar nu ca munți, ci să-i vinzi bolovani. Acum înțeleg de ce nu trebuie să se mănânce în împărăția padișahului bucate sărate cu sare din Moldova. Și pentru asta trebuie să afle Lavinia ce a hotărât marele vizir cu Constantin Duca, să afle dacă sultanul a uitat istoriile de dragoste ale doamnei Anastasia, ce părere are patriarhul. Află, află și trimite vești la Târgoviște și la București. M-am săturat să tot aflu. Mai bine povestește-mi despre mânăstirea pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu pe Nicos al meu, nu mai ai măsura lucrurilor. — Nu înțeleg. — Uite, domnul tău, Constantin Vodă Brâncoveanu, are aur, îl cumpără pe marele vizir, pe sultana validé, pe marele muftiu, pe toți, dar își dă copila de nevastă lui Duca. De ce? — Politică... — Politică? Da, da, marele vizir e din ieniceri albanez turcit, Duca și el este albanez, albanez creștin. Se pare că ne scapă ceva din gândurile lui vodă Constantin. Nu este vorba doar de sare. Se pare că momeala
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnul tău, Constantin Vodă Brâncoveanu, are aur, îl cumpără pe marele vizir, pe sultana validé, pe marele muftiu, pe toți, dar își dă copila de nevastă lui Duca. De ce? — Politică... — Politică? Da, da, marele vizir e din ieniceri albanez turcit, Duca și el este albanez, albanez creștin. Se pare că ne scapă ceva din gândurile lui vodă Constantin. Nu este vorba doar de sare. Se pare că momeala cu sarea o înghiți domnia ta, eu nu prea cred în asta. — Lavinia, uite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Maria este aci în grija domniei tale și a fetei dumitale? Da, am venit aci cu fiica mea Safta și cu bărbatul ei Toma Coslegeanu; după logodnă eu plec, ei mai stau cu domnița Maria, după vrerea lui Constantin Vodă Duca. Cred că o să mai dau pe aici. O să trimit vorbă. Aș vrea să mai treci, să-mi povestești despre ctitoria de lângă mânăstirea de pe insulă. — Despre schitul de la Turbați? — Da, am auzit multe despre el. — De la cine? — De la oamenii mei. Fiindcă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu sânii abia, abia împungând și-i pare bine că Maria se împacă și o să fie doamnă. A venit și ea să le ajute s-o pregătească pe Maria de nuntă, că s-a logodit la Istanbul cu vodă Constantin Duca. O să fie nuntă mare, mare la Iași. Ea o să rămână la București cu copiii iar maica, nașul Dinu și maica mare or să se ducă la Iași la nuntă. Se uită în leagănul de lângă ea, soră-sa Bălașa avea două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
roșie ca para focului, căutându-și cuvintele de răspuns: — De, maică mare, știu eu? Bărbații fac după cum le este voia. Femei din trei generații: Stanca, văduva lui Papa Brâncoveanu, Marica, doamna lui Constantin Brâncoveanu, și Maria, logodnica lui vodă Constantin Duca, o priviră pe Stanca cu milă în ochi și cea mai tânără își exprimă clar părerea: — Care voie? Când n-au gologan în pungă, ce voie au? Acum, când mănâncă și bea din zestrea pe care ți-a dat-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arăta lumii fetele care-i rămăseseră nemăritate, căci pe domnița Ileana tocmai o măritase cu o lună înainte. Și după șase zile de petrecere neîntreruptă, în ziua cununiei porni alaiul domnesc de la curte spre casele gazdelor miresei. Venea vodă Constantin Duca, încălecat pe un armăsar arăbesc alb, îmbrăcat cu haine cum nu se mai văzuseră până atunci, cu surguci în cap și însoțit de mare alai de vornici și vornicei - pe scurt, era adunată acolo toată floarea boierimii Moldovei -, se îndrepta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și vodă Constantin Brâncoveanu și doamna lui, Marica, și, când dorul de părinți și de frați au făcut-o să-i viziteze, au primit-o nu ca pe copilul lor, ci cu alaiul cuvenit coroanei ce o purta. Constantin Vodă Duca își dorea țara întregită și curățită de năvălitori și pe când sărbătorea izgonirea armatelor regelui Sobieski, capugiul venit de la Istanbul intră în sala mare a palatului din Iași, îi puse pe umăr năframa neagră și-i citi firmanul care se încheia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tânărul domnitor își acceptă situația de arestat al sultanului. Ca o rumoare, din sala mare, vestea, în șoaptă, apoi ca un zvon, apoi ca un lătrat necruțător al soartei, ajunse în sala mare din iatacul doamnei: „Mazilit, mazilit, Constantin Vodă Duca mazilit; mazilit...” Îi vuiau urechile, e vis, ce-i asta? Jupânesele cu care sta la masă șușoteau între ele, privind-o cu un fel de milă sfidătoare. Nu se poate, nu poate fi, e o părere, și nu crezu decât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
viscolea. Repetase în gând fiecare mișcare pe care trebuie să o facă doamna Moldovei la liturghia din ziua Crăciunului, peste nici o săptămână. Nu mai era doamnă? Cum a fost cu putință una ca asta? Și Maria a lui Constantin Vodă Duca, acum că nu mai era doamnă, își dădu drumul durerii uitând de rang. Bocea când tânguit, când ascuțit oltenește, ca între dealurile de la Brâncoveni: „Aoleu, aoleu, aoleu, ce mi făcuși Constandine, aoleu!” Și iar: „Aoleu, că va pune taica pungă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și zău nu ne va lăsa așa, și iar mă voi întoarce cu domnia îndărăt. Aoleu, aoleu, va face taica pod de aur de la Stambul până la Iași și nu ne va lăsa așa!” La Istanbul treburile mergeau încet. Și Constantin Duca, și doamna Anastasia, mama lui, și doamna Maria Duca, adică domnița Maria Brâncoveanu, plăteau în stânga și-n dreapta peșcheșuri ca să poată să ajungă la marele vizir. Așa mereu, un an și jumătate dură zbaterea tinerei suverane, până în august 1697, când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă voi întoarce cu domnia îndărăt. Aoleu, aoleu, va face taica pod de aur de la Stambul până la Iași și nu ne va lăsa așa!” La Istanbul treburile mergeau încet. Și Constantin Duca, și doamna Anastasia, mama lui, și doamna Maria Duca, adică domnița Maria Brâncoveanu, plăteau în stânga și-n dreapta peșcheșuri ca să poată să ajungă la marele vizir. Așa mereu, un an și jumătate dură zbaterea tinerei suverane, până în august 1697, când, răpusă de ciumă, muri la Constantinopol, departe de țara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la mânăstirile Sfântul Ion grecesc și Sfântul Gheorghe. În naos și în pronaos erau toți Brâncovenii. Din brațele doicii sale, Mateiaș privea captivat flacăra lumânărilor din policandru. Erau toți și totuși lipsea Maria, doamna Maria a Moldovei a lui Constantin Duca Vodă. Una mie, una ție În după-amiaza zilei de miercuri 2 mai sosi la Curte, într-un galop nebunesc, Turculeț care, așa plin de praf și de sudoare cum era, intră în spătăria cu stele căutându-și stăpânul. În spătărie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răposat mare spătar la nici patruzeci de ani - călca a domn, așa plângea maica, doamna Ilinca. Pe Șerban nu-l iubea nimeni, că era rău și stricat. Și-a lăsat nevasta și s-a ținut cu o femeie cununată, doamna Ducăi Vodă cel Bătrân. Și ce dacă? Șerban a ajuns domn și a domnit zece ani! Și nu l-a dat nimeni jos, a închis ochii domn. Neica Dinu, ah, pe domnia sa și pe prâslea Iordache i-a iubit maica. Pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gândit. Era cam firav Scarlat al nostru, dar vorbele măriei tale, spuse din suflet, au mult adevăr în ele. — Așa este. Ruda de sânge a înălțimii voastre, beizadeaua Ilieș, bărbatul Stancăi, a îndurerat-o, neputându-și stăvili patima beției, iar Duca Vodă al Moldovei... — Uneltește fără rușine împotriva celui ce i-a dăruit o soție ca răposata... — Maria, Dumnezeu s-o ierte. Mavrocordat zâmbea, cu toată tristețea pe care o resimțea când vorbea despre Scarlat, zâmbea căci nu putea să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nepot al lui Matei Vodă? Domnul a început să râdă în hohote. — Și unde a stat tatăl acestui Marco în vremea răscoalei seimenilor și cum de a scăpat viu? Treptat, subiectul convorbirii a devenit Moldova și domnia lui Constantin Vodă Duca. Toți erau mulțumiți, iar tânărul Mavrocordat avea bucuria să cunoască familia în care răposatul fratele său Scarlat, avusese onoarea să intre; la rândul său, domnul Valahiei, rămas zâmbitor tot timpul, reușise să-și întocmească lista cu numele uneltitorilor care, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fi confirmat în domnie. Rezervele lui de aur scăzuseră și cu greu urma să facă față noilor poveri pe care le impunea vizitarea înaltului om politic. Dar între timp reușise să influențeze demnitarii otomani ca să-l recheme pe Constantin Duca la Adrianopol. Aflase că fostul său ginere, ca domn al Moldovei, îi dorise cu toată puterea mazilirea. Imensa muncă diplomatică, darurile bogate oferite marilor dregători otomani începuseră să-și arate roadele; politica celor două principate române se hotăra acum, la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la cunoștință, Constantin bei, dorința sa. Brâncoveanu ridică privirea. Fusese convins că scopul chemării a fost ca să fie mazilit și deportat undeva departe cu familia, urmare a intrigilor unor dregători otomani instigați de Ludovic al XIV lea, a unui Constantin Duca al Moldovei și a câtorva boieri valahi. Existase și o oarecare trădare din partea diplomației ruse care a periclitat realizarea unor țeluri comune creștinilor ortodocși de dragul păcii cu Poarta otomană. Dar despre o dorință expresă a sultanului acum auzea prima oară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încercă marele vizir să așeze faptele în făgașul lor normal, să ne sfătuim ce se poate face în Moldova, ca țara și oamenii ei să se refacă la umbra steagului nostru și să înceapă să fie buni platnici. Beiul Constantin Duca, în două rânduri domn la Iași, s-a aruncat în războaie fără noimă, sărăcind țara și pe noi. Ce povață ne dai, măria ta? — Scoateți-l din domnie și puneți pe altcineva. — Imbrohorul care-l mazilește este pe drum, în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]