4,381 matches
-
naibii la Pamplona, doar-doar l-a lua vreun buhai în coarne! E, acu poate să se uite și el la Realitatea, că zău de nu s-a săturat de Virginica Toader. Deși tot cea mai bună e. Chiar în această după-amiază, are loc o întâlnire de lucru între ministrul de externe Paul Cantuniari și delegația Marilor State aflată în vizită la București, condusă de secretarul de stat Henry Kerch. În direct de la sediul Ministerului de Externe, reporterul nostru Valerian Cric. ─ Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
altele, de o jumătate de palmă, se tolănesc pe plaja de zahăr pudră ca masculii de morsă după o luptă câștigată. Căci treabă la bucătărie face, și chiar cu plăcere, dar nu prea des, atât cât să mai treacă o după-amiază de iarnă în care s-a săturat și de citit și de ascultat înregistrări cu colindători din toate colțurile țării și de scris lucrări de specialitate și de toate câte se fac în cutia craniană. Uneori își spune că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fel încât să fie adoptată și moțiunea de incriminare, cu cât mai multe semnături. Să-i dea drumul să circule lista pretutindeni și să se adune semnăturile. Moțiunea o avea pregătită de săptămâna trecută. Semnăturile le putea strânge chiar în după-amiaza asta. Nu era nicio problemă. Nu se mai așeză la locul lui. Se strecură lângă tinereii aceia. O fată îi făcu loc chiar lângă directorașul de la postul de radio. Își strânseră mâinile. La tribună era acum Vintrițescu, adjunct cândva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
împiedica să-mi amintesc de primele întâlniri cu băutura, când fiecare halbă era scrupulos adnotată, corelată și comparată cu paharul de vin sau cu țuica sau cu vodca (că cei mai tari beau vodcă, dar și berea e bună). Aveam după-amieze călduțe, cu ace moi de pin și mușchi, când zgomotele orașului se ascundeau după copaci, și euforia comună dată de un pet deschidea posibilități și lumea se făcea mai mică. Atunci puteai să tragi un concurs sau orice altceva, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care o condamnase să trăiască. Încercă într-una din zile să-i deblocheze ilicit coordonatele, dar cunoștințele de informatică îl părăsiseră de mult și nu reuși decât să capete acces la fișierul capilar, care descria culoarea și forma părului. O după-amiază petrecută pe malul unei mări galbene, fără valuri și vânt, în timp ce Margareta intra în apă și se juca cu niște viermișori; aplecat asupra terminalului, Samuel înjura și bătea disperat în taste. Descifrarea fișierului capilar îi dădea speranțe, însă nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asemănător, ca o inspirație lentă pe gură, și am știut că o mașină gonește pe șoseaua plină de apă. Conștiința acestui fapt îmi rechemase, surprinzător, o grămadă de amintiri: o casă cu etaj lângă un drum asfaltat și pustiu, lungi după-amieze de vară când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci îmi plăcea să-mi închipui că sunt un câine-lup care ciulește urechile. Auzeam ticăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mult timp. Și când e vorba de făcut piese, mai mereu ai de o parte actorii și de cealaltă restul lumii. Adică trebuie să se cunoască? —Exact. MM probabil că-i pune să joace tot felul de jocuri caraghioase în după-amiaza asta, pentru încălzire. Hugo cam are dreptate; nu poate fi văzut tot timpul în gașca regizorului. Nici unul dintre actori nu s-ar simți în largul lui în preajma regizorului. Am împins ușa cafenelei, probabil singurul loc nepretențios din Belsize Park unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
concentrează mai mult pe măsură ce Hazel deveni centrul atenției sale; probabil că nici MM nu-și dădea seama de asta, dar mie nu-mi scăpă și, foarte probabil, nici celorlalți. — Cred că Tabitha a presupus că va veni și ea în după-amiaza acesta, zise Hazel. Așa scrie în programul repetițiilor și ea a citit până acum rolul Hermiei. Doar la scena de deschidere, pentru blocaj, spuse MM. Sper că te înșeli, Hazel. I-am zis lui Matthew s-o sune, pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
coborâtă în spatele mobilului, după care sare când i se face semn? S-ar putea să nu fie nevoie să modific nimic. Și așa sunt ditamai mobilele, cu iedera înfășurată în jurul lor, cioturi, tulpini și cine știe ce a mai născocit Lurch în după-amiaza asta... Tabitha, de ce nu vii tu mâine la teatru ca să facem câteva încercări? Dar ar trebui să fie OK. Bun! dădu MM verdictul. Matthew, poți să rezolvi tu asta? A venit următorul grup? Matthew răsuci câteva pagini de pe clipboard. —Hermia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
treaba asta. — Lurch? A, e ajutorul de tâmplar, nu? Mă bate gândul să-i cer lui Bez să mi-l vândă. — Păi, dacă se descurcă atât de bine încât îl lași pe el să ducă greul, în timp ce tu îți petreci după-amiezele în pat, cu mine, sunt întru totul de acord. Poți să-l eliberezi când ajungi bogată și faimoasă. — Exact. Lui Hugo nu era nevoie să-i fac o schemă ca să se prindă. Era o ușurare nemaipomenită. — Încep să devin post-modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la locul ei? O coboară acum, se auzi vocea lui Bez, de undeva de sus, din depărtare. Iar se stricaseră căștile și acum toată lumea trebuia să țipe, lucru care nu îmbunătățea deloc ritmul în care se desfășurau lucrurile în acea după-amiază. Nu c-ar fi zis cineva că era dupăamiază; nici uitatul la ceas nu ajuta cu nimic, pentru că timpul era suspendat acolo. Singurul lucru care conta era ca partea tehnică să reușească, indiferent de cât de mult timp dura. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de Upper Street, săptămâna trecută, zise Hugo simplu. Alea model anii cincizeci. Și prinde-ți părul în așa fel încât să nu-ți cadă tot până la sfârșit. Acum scoate-ți rochia și vino încoace. Întotdeauna trebuie să fac dragoste în după-amiaza de dinainte de vizionarea pentru presă și nu mai e altă femeie prin preajmă. Fără îndoială, zisei eu, desfăcând fermoarul rochiei. Am lăsat rochia să-mi alunece la picioare. Mă schimbasem în spatele cuierului cu haine, iar Hugo, care, la urma urmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de nenumărate cute, adânci ca niște canioane, iar cămașa era foarte strâmtă și-i țipa pe burtoi. Cu colțul ochiului, l-am zărit pe Hugo cum își privește cu mulțumire de sine propriul abdomen plat. Fusese la sală în acea după-amiază pentru a-și lucra „pătrățele de ciocolată“. Bill era un exemplu perfect de cât de deconcertanți puteau fi actorii; în afara scenei îi scoteai cuvintele cu cleștele din gură, astfel că, pe lângă el, William Hague 1 ar fi părut un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de la petrecere înaintea atacului asupra lui Violet și menționase în adins acel lucru. Hazel s-a uitat la ceas și m-a anunțat: — Ar trebui să plec. Trebuie să merg să mă întâlnesc cu un producător de la BBC, așa că-n după-amiaza asta am de bătut drumul până-n White City1 și înapoi. M-am ridicat, urmând cu promptitudine invitația sugerată. — Îmi mulțumesc oricum că ai stat de vorbă cu mine, am zis. Sper că nu te-am sâcâit prea mult. Hazel s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
va fi nevoie de proces. — I-au scos aparatele lui Ben? întrebai eu. MM clătină din cap. Dar cred că în curând. Margery spunea că părinții lui urmau să ia decizia azi. Toată lumea tăcu, gândindu-se la acest lucru. În după-amiaza aceea, așa cum bănuisem, Ben se dusese întins până la apartamentul lui Hazel, urmat îndeaproape de cei doi polițiști. Fusese o încercare pe ultima sută de metri de a i se arunca la picioare: uite ce am făcut pentru tine, am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe care o dădeau în fiecare moment al zilei, mirosul lor, până și glasul lor când îi clătina vântul. Cunoștea acel luminiș ca pe trăsăturile unei ființe iubite: ochii mamei, gura Lolei, botul lui Tom-Tom. Încet, foarte încet se scurgeau după-amiezele. De atâtea și atâtea ori le lăsase să treacă, așezat pe creangă, cu plasa în mână, așteptând ivirea fluturilor. Descoperise acel luminiș la o lună după ce sosise, și din ziua aceea, cu rare excepții, i s-a oferit mereu ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la trei metri depărtare și se pierdu printre trestiile scunde ce creșteau la marginea bălții, căutând, poate, o broască pe care să o ia prin surprindere. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lui se opri, cu neplăcere, pe pata de ulei ce rămăsese pe suprafața apei, lângă mal. — Duceți-vă dracului! mormăi el. Se întoarse încet la hamac, se tolăni în el și deschise cartea la pagina pe care o însemnase. La mijlocul după-amiezii, fata se întoarse. Fratele ei o însoți până la canalul cel mare, se asigură că străinii plecaseră și o apucă din nou pe drumul spre satul lui. Ea, la rândul ei, ajunse până la colibă, strânse farfuriile pe care le abandonase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lagune, sub soarele dimineții, făcându-și loc printre stufoasele mangrove, speriind cârdurile de ibiși roșii și de stârci albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe bolovani, vărsare naturală a mlaștinii și a lagunei. Cină pe plaja de nisip, unde descoperi urma lată a unei broaște țestoase care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
flexibilitatea pielii, prăjindu-se, dar prezentând încă aspect natural, capetele începură să se micșoreze pe măsură ce pierdeau grăsimea și astfel, de fiecare dată când războinicii înlocuiau nisipul încins, aveau nevoie de o cantitate tot mai mică. Când, la ultima oră a după-amiezii, Xudura își încheie sarcina, erau de mărimea unei portocale. Le înălță, câte unul în fiecare mână, ținându-le de păr și le prezentă ajutoarelor sale. Apoi, se întoarse pentru prima dată spre trib, care nu existase pentru el până în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se prăvăli în iarbă, cu fața spre cer. Închise ochii și adormi pe dată. Sierralta și părintele Carlos porniră pe drumul de întoarcere la Misiune; morții fură îngropați când soarele era sus pe cer; curara începu să se întărească pe la mijlocul după-amiezii, iar în zori, războinicii începură drumul răzbunării. În dimineața celei de a treia zile, sosiră în tabără. O priviră dintre desișuri. Crescuse de necrezut de mult și era deja pe jumătate sat, pe jumătate fortăreață, cu mitraliere amplasate în cazemate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rar, prin canalele nemișcate, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort prin întinsele lagune, făcându-și loc printre mangrove, speriind cârdurile de stârci și de bâtlani albi. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale afluenților râului San Pedro, sărind din piatră în piatră sau peste bolovani... Cină pe plajele de nisip, unde descoperi urme late de broască țestoasă care îl conduseră la cuiburi de ouă proaspete, cu care își pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
talia suplă care se vedea prin cămașa Încă desfăcută. — Dacă este american, zise Rizzardi, o să-mi dau seama după dinți. — De ce? — Din cauza lucrăturii dentare. Folosesc tehnici diferite, materiale mai bune. Dacă are vreo lucrare dentară, o să-ți pot spune În după-amiaza asta dacă-i american. Dacă Brunetti ar fi fost un alt fel de om, i-ar fi cerut lui Rizzardi să arunce atunci o privire, dar nu vedea vreo pricină să se grăbească și nici nu voia să deranjeze din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Înjunghiat? Cum de aflau atât de multe și atât de repede? Da. — Ucis? repetă Carlon, vocea-i fiind Îngreunată de-o simulată răbdare. Nu vom ști sigur până când nu vom primi rezultatele autopsiei pe care o Întreprinde doctorul Rizzardi În după-amiaza asta. — Avea o rană prin Înjunghiere? — Da, avea. Dar nu sunteți sigur că rana prin Înjunghiere a fost cauza decesului? Întrebarea lui Carlon se Încheie cu un sforăit incredul. — Nu, nu suntem, răspunse Brunetti afabil. Cum v-am explicat, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
americani, spuse Ambrogiani, lăsând În seama lui Brunetti să intuiască posibilitatea dificultăților de comunicare. — Engleza mea e bunicică. Atunci, n-ar trebui să aveți probleme să vorbiți cu ei. — Când ar fi posibil să vin acolo? — În dimineața asta? În după-amiaza asta? Oricând doriți, commissario. Din sertarul său de jos, Brunetti scoase un mers al trenurilor și-l frunzări, căutând legătura Veneția-Milano. Pleca un tren Într-o oră. — Pot lua trenul de nouă douăzeci și cinci. — Bun. Voi trimite o mașină să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]