KorAP: Find »[drukola/base=echipaj & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...968 >

24,196 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

peste un fapt atît de tulburător ca acela al guvernării vasului cu ajutorul unor busole deviate, lucru posibil, deși cu oarecare greutate, dar în care ei ar fi văzut negreșit un semn rău. Ă Băieți, zise el întorcîndu-se cu fața spre echipaj, după ce secundul îi dădu lucrurile pe care le ceruse. Băieți, fulgerul a răsucit acele bătrînului Ahab, dar Ahab își poate făuri din această bucățică de oțel un ac în stare să arate direcția adevărată, la fel ca oricare ac de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de sus a acestei bare, puse acolo acul tocit, pe care-l ciocăni ceva mai încet, în vreme ce secundul ținea bara la fel ca înainte. Făcu apoi niște mișcări ciudate - necesare poate pentru magnetizarea oțelului sau menite doar să sporească spaima echipajului, n-aș putea spune precis - și ceru să i se aducă niște ață de in; merse apoi spre habitaclu, scoase cele două ace deviate și prinse orizontal acul de cusut vele, deasupra uneia dintre rozele compasului. La început, acul se

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
masacrați de Irod), încît oameni se treziră din visare și, vreme de cîteva secunde rămaseră cu urechea la pîndă, acolo unde ședeau sau stăteau în picioare, transfigurați ca sclavul roman dintr-o statuie celebră; ascultînd strigătele acelea, membrii creștini ai echipajului - sau partea lui civilizată - spuneau că trebuie să fie niște sirene și tremurau de frică, dar harponiștii păgîni rămaseră netulburați. Omul cărunt de pe insula Man - care era cel mai bătrîn dintre marinari - își dădu însă cu părerea că sunetele acelea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
celor trei ambarcațiuni, înainte de a putea s-o caute pe cea de-a patra, în direcția opusă, fiind nevoită, astfel, nu numai s-o abandoneze pînă la miezul nopții, dar și să sporească distanța ce-o despărțea de ea. După ce echipajul celor trei ambarcațiuni sosi cu bine la bordul corabiei, aceasta porni cu toate pînzele sus în căutarea ambarcațiunii dispărute; oamenii aprinseră în chip de far un mare foc în cazanele de fiert grăsime și se cățărară pe catarge, ca să vegheze

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
secunzi. Am auzit - ați auzit cu toții gemetele duhurilor lor. Ă Ceea ce făcea și mai tristă această întîmplare era faptul - despre care aveam să aflăm în curînd - că, pe lîngă feciorul din ambarcațiunea pierdută, bietul căpitan mai avea un fecior în echipajul uneia din celelalte ambarcațiuni, care fusese despărțită de corabie în împrejurările amintite, astfel încît nefericitul tată se văzuse pus în fața unei dileme cumplite, pe care nu putuse s-o rezolve decât primul său secund, alegînd instinctiv soluția adoptată de obicei

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
oamenii mai slabi de înger nu se puteau uita. întocmai ca steaua polară, care-și păstrează neclintită privirea pătrunzătoare, de-a lungul celor șase luni ale nopții arctice - ideea fixă a lui Ahab strălucea acum statornic în noaptea ce învăluise echipajul morocănos. Ea ajunsese să-i stăpânească în așa măsură pe oameni, încît toate presimțirile, îndoielile și temerile lor rămîneau ascunse în fundul sufletului, nelăsînd să încolțească din ele nici măcar o frunzuliță. în aceste zile de așteptare încetă, de asemenea, orice veselie

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
doi nu păreau să-și vorbească vreodată, decît, cel mult, pentru a schimba, la intervale foarte rare, cîteva cuvinte banale, sub imperiul vreunei necesități de moment. în ciuda tainicei legături ce părea să-i unească, ei apăreau în ochii îngroziți ai echipajului la fel de depărtați ca cei doi poli ai pămîntului. Dacă se întîmpla să rostească, ziua, cîte un cuvînt, peste noapte rămîneau muți cu desăvîrșire. Uneori, stăteau ceasuri întregi în lumina stelelor, depărtați unul de celălalt: Ahab, în deschizătura spiraiului, iar Fedallah

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
oră în oră, de cîte ori timonierul bătea clopotul: Ă Ce vedeți? Priviți cu atenție! Cu atenție! La trei sau patru zile după întîlnirea cu Rahila, cea care-și căuta copiii, bătrînul maniac începu să se cam îndoiască de fidelitatea echipajului său, întrucît acesta nu-i semnalase nici un jet; în orice caz, se îndoia aproape de toți, cu excepția harponiștilor lui păgîni; se întreba chiar dacă nu cumva Stubb și Flask se făceau dinadins că nu văd ceea ce el ținea morțiș să vadă. în ciuda

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
capete ale parîmei, iar Ahab legă de coș un capăt al ei și pregăti o cavilă pentru a-i fixa celălalt capăt, legîndu-l de parapet. Apoi, stînd lîngă cavilă cu acel capăt al parîmei în mînă, își roti privirea asupra echipajului, zăbovind mai ales asupra lui Daggoo, Queequeg și Tashtego, dar ferindu-se de Fedallah, și, ațintindu-și-o în cele din urmă asupra primului secund, îi spuse cu hotărîre: Ă Ține parîma, domnule Starbuck, o încredințez mîinilor dumitale. Apoi se

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
fiind încîlceala parîmelor mișcătoare, ale căror poziții și manevre nu pot fi totdeauna deslușite cu precizie de pe punte, unde capetele lor sînt aruncate mereu, matelotul cocoțat în arboradă ar putea lesne să se prăbușească de-acolo în mare, în urma neatenției echipajului, dacă n-ar avea pe cineva care să supravegheze parîma; o asemenea întîmplare ar putea trece drept o calamitate naturală. De aceea, măsura luată de Ahab nu era cîtuși de puțin neobișnuită, singurul lucru ciudat fiind că-l alesese tocmai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
sac. Voi înmormînta doar pe unul dintre cei cinci voinici, care mai erau încă în viață ieri, înainte de căderea serii. Doar pe ăsta îl înmormîntez, ceilalți au fost îngropați de vii - luneci peste mormîntul lor. Apoi, întorcîndu-se către oamenii din echipajul lui: Sînteți gata? Așezați scîndura pe parapet și ridicați cadavrul. Așa. O, Doamne! Și, înaintînd spre sac, cu mîinile ridicate, adăugă: Ă Fie ca în viața de apoi... Ă înainte! Cîrma în vînt! tună Ahab către oamenii lui. Dar oricît

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu să zgîlțîie ușor lemnul de cedru al ambarcațiunii, așa cum o pisică zgîlțîie un șoarece, cu oarecare blîndețe în cruzimea ei. Fedallah își încrucișase brațele, nepărînd de fel mirat, dar ceilalți membri ai echipajului se repeziră unii peste alții spre colțul cel mai depărtat al pupei. Deodată, în vreme ce ambele copastii se îndoiau, elastice, înăuntru și în afară, trase de balena care se juca astfel cu ambarcațiunea osîndită îbalena, fiind scufundată, nu putea fi atinsă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
spumă scînteietoare. Tot astfel, pe vreme de furtună, valurile din Canalul Mînecii se retrag înfrînte din fața temeliei stîncilor din Eddystone - însă numai pentru a se năpusti, spumegînde, asupra creștetului lor. Reluîndu-și în curind poziția orizontală, Moby Dick înotă repede în jurul echipajului ambarcațiunii sfărîmate, bătînd apa pieziș, ca și cum s-ar fi pregătit pentru un nou atac și mai nimicitor. Vederea epavei părea să o scoată din minți, așa cum elefanții lui Antioh își pierdeau mințile la vederea sîngelui roșu al strugurilor și al

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vîrtej, dar era prea beteag ca să poată înota; capul nefericitului căpitan părea o bășică gata-gata să se spargă, la cea mai mică atingere. De la pupa ambarcațiunii sfărîmate, Fedallah se uita la el cu un ochi calm, nepăsător; ceilalți membri ai echipajului, agățați de cealaltă jumătate a epavei, nu-l puteau ajuta, căci aveau destule griji cu ei înșiși. Balena Albă avea o înfățișare atît de teribilă și se învîrtea cu atîta repeziciune în jurul lor, ca o planetă pe orbite din ce în ce mai apropiate

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ridic în picioare. Așa, așa, acum o văd! Acolo, acolo, e tot sub vînt! Ce jet înalt! Ia mîinile de pe mine! Seva eternă curge din nou prin oasele lui Ahab! Ridică pînza! Ramele la apă! Cîrma! Se întîmplă adesea ca echipajul unei ambarcațiuni sfărîmate, pescuit de o altă ambarcațiune, să dea o mînă de ajutor echipajului acesteia din urmă, încît vînătoarea continuă atunci cu două rînduri de vîsle. Așa se petrecu și acum. Dar puterea dublată a ambarcațiunii nu o egala

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
jet înalt! Ia mîinile de pe mine! Seva eternă curge din nou prin oasele lui Ahab! Ridică pînza! Ramele la apă! Cîrma! Se întîmplă adesea ca echipajul unei ambarcațiuni sfărîmate, pescuit de o altă ambarcațiune, să dea o mînă de ajutor echipajului acesteia din urmă, încît vînătoarea continuă atunci cu două rînduri de vîsle. Așa se petrecu și acum. Dar puterea dublată a ambarcațiunii nu o egala pe aceea a balenei, care părea să-și fi sporit de trei ori forța fiecărei

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aceea a balenei, care părea să-și fi sporit de trei ori forța fiecărei aripi înotătoare, căci înainta cu o viteză ce dovedea limpede că, în aceste împrejurări, vînătoarea s-ar fi putut prelungi la nesfîrșit, fără nici o speranță; nici un echipaj n-ar fi putut să tragă la rame atîta vreme, cu atîta intensitate - un asemenea efort e greu de suportat chiar și într-un răstimp mai scurt. Corabia însăși, oferea - așa cum se întîmplă uneori - cel mai bun mijloc de a

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Timonier, ține-o bine în vînt! Voi, cei din arboradă, coborîți! Domnule Stubb, trimite în vîrful arborelui-trinchet un om odihnit și ai grijă să stea acolo pînă mîine dimineață. înaintînd apoi spre dublonul fixat în arborele mare, se adresă astfel echipajului: Ă Oameni buni, galbenul acesta e al meu, eu l-am cîștigat! Dar îl voi lăsa aici pînă cînd Balena Albă va fi moartă. Primul dintre voi care-o va semnala, în ziua cînd va fi omorîtă, va căpăta acest

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să-ți scuipi și bojocii, Balenă, dar să știi că diavolul e pe urmele tale! Suflă în trîmbița ta, sparge-ți bojocii! Ahab o să-ți zăgăzuiască sîngele, așa cum un morar zăgăzuiește apa morii! Stubb rostea gîndurile mai tuturor oamenilor din echipaj. Aidoma unui vin vechi care fierbe a doua oară, clocoteau stăpîniți de patima vînătorii. Temerile și presimțirile vagi pe care unii dintre ei le încercaseră pînă atunci, nu numai că cedau în fața spaimei crescînde ce le-o inspira Ahab, dar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
două cochilii ce se rostogolesc pe o plajă bătută de valuri, monstrul se scufundă, într-o bulboană clocotitoare, pe marginile căreia scîndurile de cedru dansau aidoma unor bucățele de nucă pisată într-un bol de punci, răscolit cu repeziciune. în vreme ce echipajele celor două ambarcațiuni se zbăteau în apă, încercînd să se agațe de vîsle, de coșurile de saulă și de celelalte rămășițe ale epavei; în vreme ce micul Flask sălta în sus și-n jos pe valuri ca o sticlă goală, azvîrlindu-și în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ceva de care să mă reazăm ca de-un baston - lancea aia ruptă e bună. Cheamă-i pe oameni! Sînt sigur că încă nu l-am văzut pe ăla. Dumnezeule, nu se poate! Lipsește tocmai el? Repede, fă apelul întregului echipaj! Dar teama batonului era întemeiată: la apelul echipajului, se văzu că Fedallah lipsea. Ă Partul! exclamă Stubb. Te pomenești c-a fost smuls de... Ă Dar-ar ciuma-n tine!... Dați fuga cu toții și căutați-l pretutindeni în arboradă, în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
un baston - lancea aia ruptă e bună. Cheamă-i pe oameni! Sînt sigur că încă nu l-am văzut pe ăla. Dumnezeule, nu se poate! Lipsește tocmai el? Repede, fă apelul întregului echipaj! Dar teama batonului era întemeiată: la apelul echipajului, se văzu că Fedallah lipsea. Ă Partul! exclamă Stubb. Te pomenești c-a fost smuls de... Ă Dar-ar ciuma-n tine!... Dați fuga cu toții și căutați-l pretutindeni în arboradă, în cală, în cabină, la teuga - să mi-l

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lui Starbuck parcă licăreau lacrimi. Ă O, căpitane, căpitane! suflet nobil! Nu te duce, nu te duce! Uite, un om curajos plînge, îndurerat că nu te poate convinge... Ei? Ă La apă! răcni Ahab, smulgîndu-și mîna din aceea a secundului. Echipaj, fii gata! Peste o clipă ambarcațiunea luneca pe sub pupa corabiei. Ă Rechinii, rechinii! strigă un glas de la fereastra de jos a cabinei. întoarce-te, căpitane, întoarce-te! Ahab, însă, nu auzea nimic, deoarece el însuși tocmai striga ceva, astfel încît

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
semnal al oamenilor de pe catarge - un braț îndreptat în jos - Ahab știu că balena se scufundase; dar, fiind hotărît să se afle în preajma ei cînd va ieși iar la suprafață, își urmă drumul, cam de-a curmezișul vasului. Oamenii din echipaj tăceau, parcă fermecați, în vreme ce valurile izbeau din plin în prova ambarcațiunii. Ă Ciocăniți-mă, înfigeți-vă bine cuiele în mine, o valuri! Vîrîți-le pînă la floare! Loviți într-o ladă fără capac, iar eu nu pot avea nici sicriu, nici

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
începu să se desfășoare cu iuțeala fulgerului, dar se încurcă numaidecît; Ahab se aplecă să o descurce, izbuti, dar colacul zburător îl prinse de gît și-l trase afară din ambarcațiune, pe tăcute, așa cum turcii își sugrumă victimele - înainte ca echipajul să bage de seamă ce se întîmplă. în clipa următoare, nodul în formă de ochi al capătului saulei zbură din coșul rămas gol și, răsturnînd un vîslaș, dispăru în adîncurile mării. Oamenii uluiți rămaseră o clipă locului, apoi se întoarseră

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]