2,734 matches
-
Biserica sârbă, pentru a se adresa Niceei și a primi, în anul 1219, din partea patriarhului din Niceea consacrarea sa ca arhiepiscop autocefal al Serbiei. Doi ani mai devreme, fratele său, Ștefan, primul încoronat, primise coroana regală a Romei. Dobândirea autonomiei ecleziastice constituia un mare avantaj pentru tânărul reagat al Serbiei. Profitul nu era mai mic pentru imperiul de Niceea. Supremația patriarhului de la Niceea, care a consacrat pe primul arhiepiscop al Serbiei și al cărui nume era menționat pe primul loc în
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
de sud și vest, tencuiți la exterior cu același prilej, și-a făcut apariția o prispă îngustă, ridicată pe un soclu din piatră; alte reparații au avut loc în anii 1937 și 1990. Biserica este menționată atât în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773); harta Sfântului Imperiu Romano-German din 1720 și conscripția din 1733 fac referire la o înaintașă medievală.
Biserica de lemn din Rădulești () [Corola-website/Science/316766_a_318095]
-
anonim în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cele trei icoane împărătești, executate în anul 1797 de zugravul Constantin Boghină din Brașov, precum și pictura tâmplei. Lăcașul, înscris pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-A-03285), este menționat atât în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773).
Biserica de lemn din Căraci () [Corola-website/Science/316793_a_318122]
-
edificiu foarte valoros din bârne, înscris pe lista monumentelor istorice românești. Biserica, cu hramul „Buna Vestire” era descrisă în 1755 ca fiind „de lemn, veche, nesfințită” de conscriptorii episcopului sârb Sinesie Jivanovici al Aradului. Aceasta figurează atât în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1761-1762 și 1829-1831, precum și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). Lăcașul înfățișează o planimetrie arhaică, anume cea a unui dreptunghi cu absida pentagonală decroșată, prevăzut, în partea opusă, cu o terminație poligonală în trei laturi; tradiția potrivit căreia
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
clădirea Muzeul Secuiesc al Ciucului, în Cetatea Mikó. Biblioteca Județeană „Kájoni János” este instituție cu personalitate juridică, finanțată din bugetul Consiliului Județean Harghita. Tradiția lecturii și a bibliotecilor din Miercurea-Ciuc se leagă de Șumuleu-Ciuc. Biblioteca Mănăstirii Franciscane de la Șumuleu-Ciuc, bibliotecă ecleziastică catolică din Transilvania, reprezentativă pentru cultura scrisă din Secuime, datează din secolul al XV-lea. Altă bibliotecă locală cu tradiție este cea a școlii înființate de franciscani pe lângă mănăstire, Gimnaziul Romano-Catolic de la Șumuleu-Ciuc, despre cărțile căreia deținem însemnări din anul
Biblioteca Județeană Kájoni János () [Corola-website/Science/315172_a_316501]
-
Samogiția). Vykintas a murit în 1251 sau 1252 iar Tautvilas a fost obligat să se alăture lui Daniel din Galiția. Mindaugas și soția sa Morta au fost încoronați în vara anului 1253. Episcopul Henry Heidenreich de Kulm a organizat ceremoniile ecleziastice și Stirland Andreas a oferit coroana. 06 iulie este în ziua de azi sărbătorită Ziua statalității (în ); este o sărbătoare oficială în Lituania modernă. Deși, data exactă a încoronării nu este cunoscută; istoricul Edvardas Gudavičius, care a promulgat această dată
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
Elena Cuza (cod: 38 D 021) au fost incluse pe Lista Monumentelor Istorice din 1992. Episcopia Hușilor și Mănăstirea „Ștefan cel Mare și Sfânt” de la Movila lui Burcel au solicitat în 1996 preluarea conacului în administrare în vederea amenajării ca muzeu ecleziastic și camere de protocol, iar Ministerul Culturii, prin Avizul nr. 152/F din 17 mai 1996, a aprobat această solicitare cu condiția de a se realiza lucrările de consolidare-restaurare necesare. Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Național al județului Vaslui a solicitat
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
ָשִׂיא). Statul răsculaților israeliți a avut o scurtă durată, căci în 135 a fost recucerit de români. Numele Bar Kohba a devenit cunoscut din surse creștine. El este menționat, de exemplu, Βαρχωχεβας, de către Eusebiu din Cezareea (Istoria ecleziastica 4:6.2). Sursele antice evreiești îl amintesc că Ben Kosva sau Ben Koziva (de pildă în Talmud, Tratatul Sanhedrin 93b, Babă Kama 97b, Eikha Rabba capitolul 2). Cercetări arheologice, care au găsit în Deșertul Iudeei, mai ales în peștera
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
rapid un mare prestigiu, îndeosebi în domeniile filosofiei și în domeniul teologiei. Constituită ca o asociație a tuturor colegiilor pariziene situate pe malul stâng al Senei, ea asigura formarea personalului din instituțiile regale (consiliul de stat, parlamente, tribunale, fisc) și ecleziastice (episcopi, abați, personal didactic, medici, cler superior). , după o lungă perioadă de declin în epoca modernă, a fost suprimată în 1793, în timpul Revoluției Franceze, și înlocuită prin "școli superioare specializate" în drept, medicină, inginerie, pedagogie etc. Peste puțin mai mult
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
apare la Paris, în cursul secolului al XII-lea, drept complement al școlii catedrale de la Notre-Dame. Primul act care îi dă un statut oficial este "o cartă" din 1200 a regelui Filip August care le acordă tuturor membrilor săi „forul ecleziastic”, adică privilegiul de a fi judecat de către un tribunal ecleziastic și nu civil. Membrii universității sunt cu toții considerați ca fiind "cadre", ceea ce nu-i împiedică să fie foarte turbulenți și să provoace incidente în tripourile pariziene. În 1209 o bulă
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
complement al școlii catedrale de la Notre-Dame. Primul act care îi dă un statut oficial este "o cartă" din 1200 a regelui Filip August care le acordă tuturor membrilor săi „forul ecleziastic”, adică privilegiul de a fi judecat de către un tribunal ecleziastic și nu civil. Membrii universității sunt cu toții considerați ca fiind "cadre", ceea ce nu-i împiedică să fie foarte turbulenți și să provoace incidente în tripourile pariziene. În 1209 o bulă pontificală autorizează universitatea să-și aleagă un ”procurator”, care să
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
XIII-lea, era una dintre primele universități din Europa, împreună cu universitățile din Bologna, Oxford, Cambridge, Salamanca, Montpellier și Toulouse. Universitatea din Paris nu întârzie să devină o adevărată autoritate morală. Doctorii universității se pronunță asupra controverselor faimoase precum taxarea beneficiilor ecleziastice de către Sfântul Scaun și joacă un mare rol în momentul "Marii Schsme a Occidentului" (1378-1417). Cancelarul Universității din Paris, "Jean de Gerson", a animat, Conciliul de la Konstanz" (1414-1418), care a pus capăt schismei. În timpul Războiului de o sută de ani
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
înaintașe), a fost ridicat și pictat parțial în perioada 1803-1807, în timpul păstoririi preotului Ioan Miheț; în sprijinul acestei afirmații vine atestarea în tabelele comisiei de catagrafiere Dosa a ridicării unei biserici („tempus erectionis templi”) în „Tomnatyek” în 1803. Întrucât recensămintele ecleziastice din 1805 și 1829-1831 înscriu în dreptul localității un singur edificiu, considerăm că cea menționată este biserica din Tomnatecu de Sus, iar nu cea veche din Tomnatecu de Jos, aflată la acea dată, într-o avansată stare de degradare, motiv pentru
Biserica de lemn din Tomnatecu de Sus () [Corola-website/Science/321096_a_322425]
-
se poate preciza dacă în vechime biserica a fost pictată sau doar împodobită cu xilogravuri. Sigur este doar faptul că în anul 1807 lăcașul a fost înzestrat cu o bogată colecție de icoane pe sticlă. Biserica actuală, atestată de conscripțiile ecleziastice ale anilor 1805 și 1829-1831, este continuatoarea unui lăcaș medieval menționat în tabelele comisiilor de recenzare din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831 , cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), a cărui datare poate fi coborâtă până în cumpăna
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
de stat otoman. Conducătorul milietului era socotit mijlocitorul dintre stat și obștea sa religioasă. El avea un dublu statut : cel de șef ales al comunității și de oficial otoman. Funcțiile speciale caracteristice patriarhilor prin instituția milietului asigura acestora un caracter ecleziastic. În Orientul Mijlociu, apartenența la instituție religioasă era deseori cel mai vizibil aspect al naționalității, iar autoritatea patriarhului se extindea asupra școlilor și chiar și în anumite domenii administrative, în special în ceea ce privește dreptul civil. Practic, milieturile au fost entități autonome în
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
sub domnia sa până în 1030, subjugând ținuturile așa-zișilor unguri negri și domeniile stăpânite până atunci de căpetenii locale (de exemplu "Gyula" (Ardealul) și Ahtum sau Ohtum (Banatul)). Ștefan a introdus împărțirea administrativ teritorială în comitate și a înființat o organizare ecleziastică cu două arhiepiscopii și mai multe episcopii. După moartea fiului său, Emeric (2 septembrie 1031), regele Ștefan I l-a numit urmaș pe fiul surorii sale, venețianul Peter Orseolo, ceea ce a dus la o conspirație a vărului său, Vazul, care
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
de dominația lui Belilal asupra Pământului, iar cei patru trebuie să își ia măsuri suplimentare de precauție pentru a evita depistarea lor de către forțele întunericului. Lucrurile nu merg conform planului. "Eminenta Cenușie", Sistemul de Inteligență Artificială al Pământului, avertizează autoritățile ecleziastice ale Bisericii Creștine-Islamice și pe Împuternicitul Suprem despre "invazia" divină, care iau măsuri. Astfel au loc o serie de tentative eșuate de a distruge copilul nenăscut, toate dejucate de Sfanțul Ilie și de Yah. După revenirea cu succes pe Pământ
Invazia divină () [Corola-website/Science/320783_a_322112]
-
mare, din 1890, și altul mai mic, din 1938. Pictura mai veche s-a păstrat doar la ușile împărătești, la tetrapod și strane. În patrimoniul bisericii există câteva icoane și cărți de valoare. Harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și recensămintele ecleziastice din 1761-1762, 1805 și 1829-1831 menționează biserica actuală, pe când cele din 1733, 1750 fac trimitere la o înaintașă medievală a sa. Conscripția din anii 1829-1831 atestă prezența a două biserici diferite, una în satul propriu-zis „Gyalu Marje”, alta în „Grujelas
Biserica de lemn din Dealu Mare () [Corola-website/Science/320983_a_322312]
-
de sus a fațadei, formată dintr-un fronton spart, prezintă rame decorative, facute din cărămidă, simulând un arc lombard. La extremele fațadei, pilastri care se ivesc de la baza se ridica până la fronton, amintind de cele două turnuri mici de pe fațadele ecleziastice. Fațadele longitudinale prezintă o compoziție armonică, împarțită în trei zone separate de pilastri mari; în fiecare din aceste zone existând trei mari ferestre verticale, ornamentate cu o ramă care tranversează întreaga laterală. Deasupra fiecarei acestor mari ferestre, există o fereastră
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
să lase Franța pradă dezordinelor, căci cum era să ia banii evreilor fără o ciocnire cu ei, fără violență? De aceea tot efortul său s-a îndrptat spre stăvilirea pogromurilor. În această acțiune a fost ajutat de autoritățile laice și ecleziastice care au intervenit energic pentru a curma ardoarea maselor de a da valoare acțiunii lor prin jaf și asasinat. În multe locuri, evreii din orașe s-au refugiat în cetățile și castelele din jur care, la porunca seniorilor lor, le-
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
trăsătură caracteristică justiției din timpul Paleologilor este participarea importantă a clerului la exercițiul justiției seculare. Influența Bisericii asupra tribunalelor este cu atât mai mare cu cât există, în afară curții de justiție imperială a judecătorilor generali cu cei doi membri ecleziastici, o curte de justiție ecleziastică a patriarhului, colaborând cu prima, ajutând-o și completând-o. Situația externă se caracterizează prin progresul crescând al otomanilor în Asia Mică și a sârbilor în Macedonia, ca și prin slăbirea continuă a statelor dizidente
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
Paleologilor este participarea importantă a clerului la exercițiul justiției seculare. Influența Bisericii asupra tribunalelor este cu atât mai mare cu cât există, în afară curții de justiție imperială a judecătorilor generali cu cei doi membri ecleziastici, o curte de justiție ecleziastică a patriarhului, colaborând cu prima, ajutând-o și completând-o. Situația externă se caracterizează prin progresul crescând al otomanilor în Asia Mică și a sârbilor în Macedonia, ca și prin slăbirea continuă a statelor dizidente grecești și latine. Atunci când Bizanțul
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
fost tencuită și împodobită iconografic de pictorul Lucian Mara din Deva. Accesul în sfântul lăcaș se face prin două uși, amplasate pe laturile de sud și de vest. Aceasta a fost, probabil, cea dintâi ctitorie a localității, de vreme ce atât recensămintele ecleziastice ale secolului al XVIII-lea, cât și harta iosefină omit localitatea; pe cea actuală o menționează conscripțiile ecleziastice ale anilor 1805 și 1829-1831.
Biserica de lemn din Luncani () [Corola-website/Science/321937_a_323266]
-
două uși, amplasate pe laturile de sud și de vest. Aceasta a fost, probabil, cea dintâi ctitorie a localității, de vreme ce atât recensămintele ecleziastice ale secolului al XVIII-lea, cât și harta iosefină omit localitatea; pe cea actuală o menționează conscripțiile ecleziastice ale anilor 1805 și 1829-1831.
Biserica de lemn din Luncani () [Corola-website/Science/321937_a_323266]
-
inteligență superioară la generațiile următoare. Pentru a explica diferența observată față de alte populații europene autorii ipotezei au presupus că alelele favorabile din aceste populații au avut o probabilitate mai mică de transmitere deoarece cei cu inteligență ridicată alegeau o carieră ecleziastică ce impunea celibatul. Ipoteza persecuțiilor, emisă de Weyl și Possony, consideră că persecuțiile la care au fost supuse populațiile evreiești în Europa în decursul ultimelor două milenii au dus la supraviețuirea preferențială a indivizilor cu o inteligență superioară. Aceștia ar
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]