12,690 matches
-
și formule epice, aproape suspectă pentru vârsta lui. Acțiunea reușește să țină pe cititor cu sufletul la gură: tânărul scriitor Marcus Goldmann a dat lovitura cu prima carte, dar nu reușește să o scrie pe a doua, presiunile vin de la editor și agentul său, așa că, pentru a ieși din impas, se întoarce la mentorul său, Harry Quebert, marele autor care trăia izolat, într-un mic orășel american. Aici începe nebunia, în grădina lui săpăturile scot la lumină cadavrul unei adolescente, Nola
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
se mută în casa lui Harry Quebert, discută cu toți cei care l-au cunoscut, îl exasperează pe polițistul care se ocupă de caz, dar îi oferă indicii noi, încât ajung la un parteneriat, începe să primească scrisori de amenințare. Editorul său cu care încheiase un contract, face presiuni asupra lui, îl amenință cu un proces devastator prin daunele pe care i le va cere, agentul literar caută alte căi de persuasiune - și unul și altul așteptau de la el al doilea
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
referă la viața editorială: Joël Dicker trage cortina și lasă la vedere culisele unei mari industrii, cu legile și rechinii ei flămânzi de sânge proaspăt (scriitor nou și bestseller căutat), capabili de manevre incomode sau odioase: Marcus Goldmann îi trimite editorului său primul capitol al noului roman în plin scandal mediatic provocat de acuzarea lui Harry Quebert, decis să scrie adevărul despre drama el și extrem de rapid paginile ajung în presă, chipurile furate - dar în realitate livrate chiar de editor pentru
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
trimite editorului său primul capitol al noului roman în plin scandal mediatic provocat de acuzarea lui Harry Quebert, decis să scrie adevărul despre drama el și extrem de rapid paginile ajung în presă, chipurile furate - dar în realitate livrate chiar de editor pentru o foarte bună reclamă, și în plus gratuită. Al treilea aspect ține de viața politică, prin referiri la două momente decisive din istoria americană recentă: scandalul Monica Lewinsky este subiectul unei discuții provocatoare a lui Marcus Goldmann cu Harry
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
propunerea ambasadorului României în Regatul Norvegiei, domnul Daniel Ioniță", se arată într-un comunicat al Administrației Prezidențiale. TRAIAN BĂSESCU, DECORARE Jahn Otto Johansen. Jahn Otto Johansen s-a născut în anul 1934 și, de-a lungul timpului, a fost jurnalist, editor de ziar și corespondent străin. Jurnalistul norvegian decorat de Traian Băsescu a lucrat la ziarul Morgenpost din 1956 și până în 1966. De asemenea, Jahn Otto Johansen a fost redactor șef la Dagbladet în perioada 1977-1984. A fost corespondent pentru NRK
TRAIAN BĂSESCU, decret de decorare pentru un JURNALIST by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29699_a_31024]
-
la 42 de ani. Într-o revizuire din 1920, Lovinescu îi schița un portret nu prea binevoitor. Uitat mai apoi, Chendi își merită din plin locul în istoria literaturii, fie și numai ca pionier al criticii de întâmpinare și ca editor al lui Eminescu.
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]
-
în care desenatorul și scenaristul italian Hugo Pratt descinde pe malurile Senei sunt cunoscute. Enigmatică rămâne decizia conducerii revistei Pif de a adăposti în paginile sale un erou ale cărei valori, comportament și filozofie de viață erau departe de ideologia editorilor parizieni. Corto Maltese își face debutul impetuos și, cum spuneam mai sus, ambiguu, pentru că însăși planșa-reclamă, de la pagina 11 a revistei, îl așează în plan secund. Figura centrală a episodului publicat în numărul 58 / 1970 pare a fi adolescentul Tristan
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
vadă lumina tiparului. Cum s-a putut constata la precedenta apariție critică din seria de autor, Spectacolul rezonanței, manuscrisele rămase în arhiva familiei înfățișează numeroase semne ale „bătăliei” cu cenzura. Acest traseu accidentat pune, spuneam cu altă ocazie, probleme neprevăzute editorului de după 1989, căci, dacă în cazul scrierilor de sertar se pot aplica fără probleme principiile reproducerii textelor inedite, în cazul celor cenzurate apar aspecte pe care disciplina editologiei nu le-a prevăzut. Se mai respectă regula reproducerii ultimei ediții antume
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
se puteau câștiga ceva bani.”8 „În cazul când consideri referatul editorial o delațiune, atunci pot spune că nu: se plătea mizerabil o activitate care te punea rău cu toată lumea. De altfel, dacă după un număr de referate considerate de editori nemulțumitoare nu-ți reveneai, nu ți se mai dădeau altele.”9 Acest moment e surprins și în Istoria literaturii române de azi pe mâine a aceluiași autor: „În etapa precenzurii, forurile și mecanismele multiplicate uzează și de referenți externi remunerați
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
diferite de texte (ficțiune și nonficțiune), iar literatura este pusă în relație cu altă artă, a filmului. Se ivesc posibilități nenumărate de a provoca și curiozitate, și poftă de citit. Este ultima șansă pentru a transforma pe necititori în cititori. Editorii au înțeles că publicul foarte tânăr își găsește greu cărțile dorite, au creat zona „Young Adults”, ce a adaptat genuri sau subgenuri literare: fantasy și urban fantasy, roman detectivist ori thriller, propulsând seriile cu vrăjitori și vampiri, cu îngeri căzuți
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]
-
din domeniu, prin figurile deschizătoare de drumuri, într-o țară în care prima teză pe istoria literaturii pentru copii a fost publicată în 1923. El integrează pentru prima oară și ilustratorii pentru copii într-un raport echilibrat cu scriitorii și editorii care vizează același public. De la A la Z, de la articolul inaugural despre Abecedar la notița finală despre Zozo la Tornade, cartea Astrid-ei Lindgred; dicționarul oferă un parcurs captivant despre producția pentru copii din a doua jumătate a secolului al XVIII
Fabuloasele cărți dedicate literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2991_a_4316]
-
povestea cultă. Este un festival de idei, imagini, nume, și discrete referințe bibliografice, în care intră într-o aparentă ordine alfabetică - subîntinsă însă de o coerență de ansamblu, de relaționări și trimiteri - scriitori consacrați sau redescoperiți, ilustratori celebri sau uitați, editori, pedagogi, critici, a ceea ce Isabelle Nières numește un ”cîmp” literar, Francis Marcoin, o mare ”librărie”, iar Jean Perrot o ”cultură” pentru copii. Nu sînt lăsați la o parte nici marii autori care au scris, ocazional pentru copii ca Balzac, Tolstoi
Fabuloasele cărți dedicate literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2991_a_4316]
-
E porecla dată marii romanciere americane, Joyce Carol Oates, născută în 1938, autoare a peste o sută de cărți, într-un ritm de două-trei romane și câteva volume de nuvele pe an. „Scrisul e la ea biologic. Aproape vital”, notează editorul ei francez. Un profesor american care a însoțit-o în Franța, cu ocazia tipăririi unei serii de opere complete, a mărturisit că, pe drum, Oates a scris absolut tot timpul, în avion, în taxiul care a dus-o de la Princeton
Mașina de scris () [Corola-journal/Journalistic/2993_a_4318]
-
Astă noapte, la întors, s-a oprit trenul în câmp vreo două ceasuri din cauza viscolului, dar, deși plecasem răcit, m-am întors aproape înzdrăvenit. Am avut și eu multe în timpul din urmă. Între altele, am prins de veste că un editor de la București m-a înșelat în acești din urmă trei ani, la niște cărți didactice, cu aproape 100.000 de lei. Exact: 94.300. Și încă, asta nu m-ar fi supărat așa de tare cât faptul că, după unele
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
Puteam să le dictez orice condiții, că-i aveam în mână, dar am fost judicios și generos. Păcat că, fiind prea complicate, nu-ți pot da amănunte, ai fi putut scoate un roman întreg. Am vorbit despre Căi lăturalnice cu editorul Ciornei, apoi cu Steinberg. Mi-au ripostat, pe rând, același lucru: dacă garantez eu succesul de librărie sau măcar siguranța că-și pot scoate suma importantă pe care ar cheltui-o cu tiparul și hârtia. Dar pot eu să garantez
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
grijă și de asta, când mi-o veni la îndemână să te laud, și în curând nu vei mai avea nevoie să deburaezi 10 nimic pentru a apărea în volum, ci vei primi d[umneaț]ta drepturi de autori de la editori. Revista a prins, deși nu i-am făcut nici o reclamă. Existența ei e asigurată din fondurile Universității pe doi ani de-acum înainte; exemplarele date la librării s-au epuizat și abonamentele curg. Dar încasările nu s-au făcut încă
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
-mi priește). Mulți mi-au zis: „păi bun, și ce să faci, asta e, bine că vine lumea la târg!” Absolut de acord că e bine, e minunat că vine lumea la târg, dar poate dacă măcar câțiva dintre marii editori ar lua exemplu de la standul țărilor invitate de anul acesta, țările nordice, unde dezbaterile se desfășurau relaxat, într-un spațiu propice, cu scaune pentru public, lucrurile ar putea arăta ceva mai bine. Cărți S-au lansat, în aceste zile, o
Black Friday și cărți noi la Gaudeamus by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3002_a_4327]
-
scrierile "de sertar". O anume vehemență răzbate din refuzul de a mai publica ceva din proza scrisă, ca necesitate, în acei ani: "Ionică, eu mor. M-au omorât. Nu le dau nimic", îi spunea fiului, care a colaborat, totuși, cu editorii postumi ai literaturii tatălui. Condiția de scriitor revoltat, cu suferința intens trăită până la a se preface în literatură subversivă, li s-a relevat primilor exegeți, dar aceștia nu puteau vorbi decât prudent despre ea în 1982 (M. Braga) și mult
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
a râsului, acest noroc l-am considerat totdeauna privilegiul unic al lui Zarifopol." Cinstea pe care i-o făcea Al. Rosetti, avea să scrie criticul, l-a găsit "buimăcit și dezorientat", între altele și pentru că avea să continue opera de editor a unuia care s-a "format la severa școală filologică germană". Contând pe marile daruri de editor ale lui Zarifopol, cel care acceptase continuarea ediției a crezut, inițial, că avea o misiune ușoară. Avea însă să înțeleagă îndată că-l
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
o făcea Al. Rosetti, avea să scrie criticul, l-a găsit "buimăcit și dezorientat", între altele și pentru că avea să continue opera de editor a unuia care s-a "format la severa școală filologică germană". Contând pe marile daruri de editor ale lui Zarifopol, cel care acceptase continuarea ediției a crezut, inițial, că avea o misiune ușoară. Avea însă să înțeleagă îndată că-l așteptau ani buni de cercetare a colecțiilor publicațiilor la care colaborase autorul Momentelor. A dovedit, și s-
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
contribuit la conturarea umorului caragialian. Atâtea și atâtea pagini, care au apărut fără semnătura autorului lor, i-au fost atribuite grație darului cercetătorului de a recunoaște "cadența duhului și a frazei lui Caragiale", dar pe care-l dobândise criticul și editorul în urma îndelungatei frecventări a operei scriitorului, a cunoașterii ortografiei speciale, sintaxei, lexicului, ortoepiei acestuia. Într-un studiu, din "Revista Fundațiilor Regale" (1940, nr. 5), Pompiliu Constantinescu releva că, în editarea operei lui Caragiale, Cioculescu "și-a înmănunchiat... toate fibrele sale
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
colaborări, a avut timp să examineze, în opt scrisori (aprilie-mai 1953) către Perpessicius, modul cum acesta, în volumul M. Eminescu, Poezii postume (1953), a folosit semnele diacritice. A rezultat o cercetare de benedictin, pentru care modul cum erau folosite, de către editor, trema, accentul grav, apostroful, căciula pe i sau u (scurt) nu era o chestiune minoră. S-a înțeles, din cele menționate până acum, că Cioculescu n-a scris o cronică axată pe biografia scriitorului, pe dezbaterea problematicii operei și a
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
din indice, fiindcă în textul matein el apărea doar sub forma tata. În schimb este prezentă... Marghioala din expresia "tron Marghioalo", și Mița (biciclista). A fost preocupat, în cronicile sale, nu doar de modul cum sunt editate texte clasice de către editori de profesie, ci și de modul cum își reeditează unele opere anumiți scriitori, ca Mihail Sadoveanu, spre exemplu, în Opere, vol. I. Cronicarul face observații privind revizuirile de text, variantele stilistice, examinează fazele pritocirii textelor, cu scopul de a "surprinde
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
criticul a primit mulțumiri din partea lui Aurel Martin, directorul Editurii Minerva, pentru cronica la Scrisori către N. Iorga (II), cea cu indicele pe care l-am amintit. Adăugăm, la aceste exemple, propria noastră mărturie, a mea și a colegilor mei editori, pentru care cronica lui Cioculescu, apărută, începând din 1965, în "Gazeta literară" și continuată, din 1968 până în 1988, în "România literară", a fost citită cu consecvență și mare interes, pentru că era datorată editorului celor două serii din opera lui I. L
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
mărturie, a mea și a colegilor mei editori, pentru care cronica lui Cioculescu, apărută, începând din 1965, în "Gazeta literară" și continuată, din 1968 până în 1988, în "România literară", a fost citită cu consecvență și mare interes, pentru că era datorată editorului celor două serii din opera lui I. L. Caragiale, și al altor ediții precum Șt. O. Iosif (1939), Ion Codru Drăgușanu (1942), Caragiale, Scrisori și acte (1963), pentru că era scrisă de un cronicar pe care-l caracteriza cu adevărat acribia filologică
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]