3,004 matches
-
o fată răsfățată ce nu-și mai primește porția de femeie. Se simte feminină, chiar prea feminină, de aceea este atrasă de imaginea Magdalenei pe care o vede despletită. Atitudinea de admirație pentru cea de a doua evidențiază faptul că eroina este o sămânță a Mikai-Lè din romanul Concert de muzică de Bach. Manuela nu iubește la Fecioară decât ipostaza maternă : ”pe genunchii ei largi ca un leagăn purta, cu sfidarea legii naturale, copilul minunii, al vestirii celei bune, copilul care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
n-o iubea și totuși ”simțea că ar trebui s-o iubească pe singura zeie, pe icoana-femeie, pe Mama iubirii, pe Mireasa amorului, Fecioara Maria. Gândirea ei este primară, ea consideră legea firii : Te vei naște...Vei naște...Vei muri.” Eroina nu trăiește, duce un trai superficial între puncte existențiale rigid trasate, uneori fără legătura cu contextul viețuirii, ea știe că vrea ceva Ăla început pe Vâlsan), și după aceea, mereu vrea. AGONIE Despărțirea de Vâlsan o suportă eroina, dar o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Vei muri.” Eroina nu trăiește, duce un trai superficial între puncte existențiale rigid trasate, uneori fără legătura cu contextul viețuirii, ea știe că vrea ceva Ăla început pe Vâlsan), și după aceea, mereu vrea. AGONIE Despărțirea de Vâlsan o suportă eroina, dar o atribuie celorlalți , ”oamenii nu îngăduiseră logodna Manuelei” : Peisajul bucolic al unei ogrăzi de țară este spațiul, refugiul ei. Descoperă exteriorul în care Ăspecific naturalismului), găsi acordul dintre loc și păgânirea gândurilor și simțurilor ei încâlcite. Iubirea pentru Vâlsan
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o” evidențiază diminuarea valorii actului final. Pentru Manuela nimic nu poate fi mai rău decât despărțirea de cel pe care ea a învățat să-l iubească. SFÂRȘIT Sfârșitul romanului este încununat de cioburile oglinzii cu mâner de os pe care eroina o va sparge. Ca într-un cerc închis romanul începe și se sfârșește cu imaginea oglinzii Manuelei, ea încadrează întreaga operă. Femeia se va elibera din masca oglindirii, căci nu mai vede în fața ei decât un gol adânc, un păienjăniș
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
oglindirii, căci nu mai vede în fața ei decât un gol adânc, un păienjăniș de cioburi. Oglinda ca labirint va dispărea, porțile se vor deschide, iar Manuela va ieși, poate în exteriorul ei, reorganizându-se peste marginile vederii, până dincolo de semne. Eroina va găsi calea dincolo de ovalul oglinzii în oglinda sufletului, este ea un fel de Iona care va ”răzbi la lumină” ieșind din burta peștelui ?! Pentru prima dată femeia fără oglindă ”cu o privire stângace, nouă, păienjenită, străină, se uita împrejur
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
casă mare de la țară pentru citirea unui testament și sunt omorâți unul după altul. Trebuia să fie amuzant, dar pe vremea aceea mie nu mi se părea așa. Pe mine m-a speriat îngrozitor și m-am îndrăgostit nebunește de eroina filmului, intepretată de Shirley Eaton - îți amintești de ea? — Vag. N-a suferit o moarte oribilă într-un film cu James Bond, mai de mult? — Ba da, în Goldfinger. E acoperită cu vopsea aurie și moare sufocată. Dar în filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prea multă considerație față de restricțiile impuse de legea drepturilor de autor, un personaj din numeroasele benzi desenate care consituiau baza lecturilor mele din acea perioadă. Joan avea și ea aspirații literare: scria povești de dragoste istorice, având de obicei ca eroine soțiile lui Henric al VIII-lea. Dar după părerea mea - deși nu i-o spusesem niciodată pe față - opera ei era imatură. Caracterizările personajelor erau slăbuțe, în comparație cu ale mele, și ortografia nu era prea grozavă. Cu toate acestea, ne făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-o zi va fi schimbat ca o haină uzată cu una nouă... Prozatorul de azi își ia unele libertăți de limbaj pe care „bătrânul” P.H.Lippa nu și le permitea în anii '30-'40, ai veacului al XX-lea. Eroina lui, o femeie tânără, înzestrată cu suficient simț al umorului, știe să fie atât de discretă încât să-l facă pe Domnul R. să se simtă bine și în situații mai puțin faste pentru un bărbat de vârsta lui... P.H.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
însingurat, făcând față cu greu nevoilor de subzistență. Retras din activitatea politică (o pasiune a vieții sale), urmărit de noua poliție a statului comunist, va fi căutat refugiul într-o relație amoroasă cu o femeie numită poate chiar Teodora, precum eroina poveștii sale. Izolarea în care trebuia să trăiască, întâlnirile tot mai rare cu femeia iubită îl vor fi dus la dese momente de insatisfacție, la coșmaruri de genul acelora atribuite eroului său. Noroc că visele sale tulburi (psihanalizabile, dar nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
zis c-am un`șpe ! Să numărăm, dacă nu vă deranjează... Deci: unu, doi, trei, patru...probă de micro..., ă, nu! Unu, doi, trei, patru, cinci...6-7-8-9-10...unș`pceee! Formidabil !! Așa ați ajuns mare maestră... Da. La aritmetică. Mare maestră eroină.Acum e pe drum și al doi`șpcelea Dănuț. Zilele acestea vi-l adăugați? Ași. Abia e-n luna cincea. Hă,hă,hă. Am înțeles că o contribuție esențială în reușitele dumneavoastră a avut-o soțul. Domnul Ionescu. Mmm .. În
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
i-ați cîștigat la concurs, ce concurs, ăla literar, nu știu, dați un telefon, dai telefon la casierie, Înlocuiești cureaua de transmisie, rola presoare, un dialog, o metaforă, o bujie, mai scoți un pom, lipești cu letconul cîteva contacte ale eroinei, oxidate de criză, de crampa scriitorului, cînd rămîi cu mîna strîmbată ca la loto, schimbi o rotiță dințată, un ax și o manetă de sub tabloul de bord, pînă la urmă se va ivi În cameră un soi de ceas-automobil-magnetofon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Soljenițîn, pare clinic, curios, umed. Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns Nela și doctorul ei frenetic, vin peste noi scene decupate din alte pelicule, de regulă rusești, filmate noaptea la rîul prin care-o trece ceferistul pe eroină și pe malul căruia se usucă și rîd femeile de la țară, din vagon, cu basmale roșii și chipuri rumene luminate feeric de foc ca-ntr-un tablou de la noi, sovietic, după care ceferistul trece apa Înapoi cu aerul crăcănat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aceeași parte a scriitoarei, este că psihiatra era criminala, nu scriitoarea, dăltița de spart gheața dintre oameni de sub patul final cu Sharon și Michael În el demonstrînd că scriitoarea Începea acum să simtă nevoia să se identifice cu propria-i eroină, cu care se identificase deja criminala, devenind astfel, Sharon, o potențială criminală. Pentru că vorba președintelui, Începuse să Învețe să-i placă ceea ce trebuia să facă. Pentru documentare În scop beletristic. Aș fi ales-o cu ochii-nchiși pe Sharon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aducem aminte cum putem, prieteni imaginari reușește performanța de a ne scrînti inimile În Sărmana gleznă scrîntită. În rest, ce-ar mai fi de spus despre film? Visele. Visele ocupă un loc aparte În text. Și În imagine. Mai Întîi, eroina Își povestește visul cu caii albi ce trag o căruță Încărcată cu clopote, apoi Își imaginează (deformarea prin oniric) că va ieși din criza financiară Întemeind un club al lunatecilor, unde lumea va mînca plăcintele ei cu brînză, În vreme ce Matilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a făcut dimineață și pleacă acasă În regia lui Sam Raimi. Că la serviciu, după un asemenea western, nu se mai poate duce. Subiectul este așadar cumplit, cartușele și pintenii de argint se rostogolesc prin praf și, fiind femeie, eroinei Îi este sortit să-l vadă murind pe fiul lui Hackman - Di Caprio -, Împușcat În inimă, din fericire după ce-o sprijinise de perete pe Stone, că nu stătea altfel. Dramă ce ne Înviorează tocmai În clipa-n care jandarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de nimic, pentru că dacă tot ținea morțiș să aducă fericire, putea alege altă formă de filantropie, nu o carte (a scris 723). A trăit 98 de ani. Cu frecvența de un cotor pe săptămînă. Cadrul celor 723: exotic, istoric, frisonant. Eroinele: fecioare blînde. De origine umilă dar mîndre, ele se Îndrăgostesc În șir indian de bărbați palizi. În ultimul capitol izbucnește nunta. (Căci mireasa e aproape virgină.) Cititorii se bucură și deschid televizorul: „Filmul este o invenție mai mare decît tiparul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se scufunda vaporul. ESEURI ÎN BANDULIERĂ G-text* Nu vreau să cad În capcana impecabil pusă-n sepia de Andrei Koncealovski În Riaba, găinușa mea. Acolo e un sat. Cu excepția numelor și a limbii, locul este identic cu unul românesc. Și eroina principală, o femeie trecută de cincizeci de ani, care-ncearcă să facă o mică afacere și nu-i iese, de altminteri nu reușește nimic, nu-nțelege nimic din societatea de după ’90, dar nici n-o ocărăște, fix În mijlocul filmului colorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de fani, oamenii (mai ales fetele) Îi imită modul de a se Îmbrăca, de a vorbi, de a mînca (mănîncă fructe putrede) etc. Acid sulfuric este un pamflet Împotriva telespectatorilor care se Îndoapă cu imagini horror. „SÎnteți niște porci”, exclamă eroina bună la un moment dat. Perfect de acord. Numai că asta-i tot. Amélie are Însă nevoie de zeci și zeci de pagini pentru afirmație. Construiește o parabolă, o utopie, o ucronie, o ceva care pune omul de rînd (fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de concentrare de tip nazist. Acolo ei Îndură dezumanizarea, bestialitatea, infamia. Masa de seară e o mizerie. Și caporalii trimit zilnic la moarte pe cine vor. Execuțiile sînt de asemenea televizate, sporind pînă la limite extreme audiența. Bun, și există eroina negativă, caporal Zdena (proastă, needucată, rea), și eroina pozitivă, Pannonique (pe numărul ei matricol CKZ 114), frumoasă, distinsă, inteligentă, studentă la paleontologie, cu chipul nobil, o voce rară cu timbru pur, zîna deținuților. Zdena o tot bate pe CKZ, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dezumanizarea, bestialitatea, infamia. Masa de seară e o mizerie. Și caporalii trimit zilnic la moarte pe cine vor. Execuțiile sînt de asemenea televizate, sporind pînă la limite extreme audiența. Bun, și există eroina negativă, caporal Zdena (proastă, needucată, rea), și eroina pozitivă, Pannonique (pe numărul ei matricol CKZ 114), frumoasă, distinsă, inteligentă, studentă la paleontologie, cu chipul nobil, o voce rară cu timbru pur, zîna deținuților. Zdena o tot bate pe CKZ, pe urmă n-o mai bate. Îi dă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
literatură. Cum era și normal de așteptat, deci, nici Jeanne d’Arc nu a făcut abatere de la regulă. Spre deosebire de personajele devenite legendare fără ca ele să fi existat vreodată în realitate, fiind rodul pur al imaginației și inventivității omului creator, eroina franceză a fost o ființă vie, o identitate precisă. „Ea reprezintă un caz special, care a modificat imaginea modelelor tradiționale” - spun specialiștii francezi care i-au studiat biografia. în cazul ei Își în cazul ei, mai bine zisă, faptul istoric
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
și legendele. Istoria spune că orașul întreg, dar mai ales bisericile, au fost inundate de oameni bucuroși de victorie. Toți înălțau osanele lui Dumnezeu. Inclusiv clericii, care se îmbrățișau cu soldații. Euforia era, deci, generală. Legenda vorbește mai mult despre eroina de la Orléans. Se spune că toți dușmanii fecioarei (La Pucelle) au fost pedepsiți de Dumnezeu. De pildă, un soldat, care s-a lăudat că el i-a luat fecioria, s-a înecat. Un căpitan englez, care a insultat-o, a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Mișunând până atunci în subteran, calomniile au prins a scoate capul la suprafață. Dar regele nu observa acest lucru. Sau nu mai era interesat să le observe. Visul lui se împlinise. Popularitatea tinerei începuse să- l deranjeze. Iar războiul continua. Eroina cade în dizgrație în noile condiții, Jeanne d’Arc a considerat că misiunea ei se încheiase. Numai că, în calea dorinței ei de a se întoarce în satul natal, la părinții și la frații și surorile ei, s-au așezat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
chip deosebit, vânturau ideea înjghebării unui proces de răsunet. Tânăra inculpată să fie acuzată de infracțiuni grave. Cum ar fi: minciună, erezie, ba chiar și lipsa fecioriei. Ei au reușit, cu perfidie și cu iscusință drăcească, să o disocieze pe eroină de regele Charles al VII-lea. Voiau, astfel, să-l atragă pe suveran de partea lor, iar Jeanne să rămână singură în fața unei instanțe nu numai religioase, ci și politice. S-a început prin declanșarea mașinii infernale de fabricare a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
nu se simțea mulțumit. El voia o victorie mai răsunătoare, care nu se putea obține decât prin renunțarea de către Jeanne la așa-zisa erezie. Adică compromiterea ei totală, în fața oamenilor de rând mai cu seamă. Distrusă moral și fizic, eroina s-a îmbolnăvit. îi mai rămăsese credința în Dumnezeu. Profitând, ca de obicei, de situație, Cauchon și-a întețit presiunile. A dus-o în cimitir, unde o aștepta un călău. Printr-o tortură psihică de neimaginat, a fost forțată să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]