2,693 matches
-
par să-și fi recuperat sinele pierdut. Dar doza trebuie mărită progresiv, pînă În punctul În care devine ucigătoare. Știm noi ce medicație prescrie Crawford. Aici e o economie socială bazată pe trafic de droguri, furt, pornografie și servicii de escortă - e un condominiu al infracționalității de sus pînă jos. — Dar nimeni nu se gîndește la asta ca la niște infracțiuni. Nici victimele, nici cei care iau parte. E un set de convenții sociale diferit, așa cum se Întîmplă În ringul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
răpească pe Laurie Fox Înainte de-a pleca spre Calahonda. Cu puțin ajutor din partea lui Sanger, inspectorul Cabrera avea să dezgroape În curînd depozitele de droguri și pornografie și să dea În vileag furturile de mașini și dubioasele servicii de escortă. Viața În complexul Costasol, toate lucrurile pentru care munciserăm eu și Crawford, totul avea să se sfîrșească atunci cînd locuitorii britanics În lumea crepusculară a televiziunii prin satelit. Cel mai ambițios și mai idealist gen de experiment social avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
timpul. Cum i-a văzut Gheorghe, s-a înveselit. Îi cunoștea aproape pe toți. Pe unii din ei el îi învățase să ciordească. Acum erau șefi de bandă, cu morți pe suflet și cu condamnări în șir, fugiți, scăpați de sub escortă și iar prinși, unii cu câte o sută de ani de pușcărie, să tot trăiești, să tai sare. Se simțea ca între ai lui. -La arătat pe cel tânăr și a început să-l laude că se afla cu el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tata, s-a dus adesea el însuși la Granada ca să verifice cum respectau oamenii săi angajamentele făcute. Extrem de îngrijat pentru propria-i persoană în primele zile, regele s-a deplasat în cele din urmă regulat în cetate, vizitând piața, sub escortă serioasă, se înțelege, și inspectând vechile ziduri. E adevărat că s-a ferit încă vreme de câteva luni să-și petreacă noaptea în orașul nostru, preferând să se întoarcă la Santa Fe înainte de apusul soarelui, însă neîncrederea sa, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mătase neagră strângându-i pletele blonde? Să fi fost talia ei, atât de fină în orașul acela unde nu sunt apreciate decât femeile hrănite din belșug? Sau poate modul ambiguu, politicos, dar fără mare zel, în care Akbar spusese: „Alteță!“? Escorta ei nu se deosebea prin nimic de cea a oricărei orășence: o singură slujnică, o țărăncuță cu gesturi greoaie care părea că se hlizește mereu și care ducea un obiect plat, înfășurat neglijent într-un postav vechi și uzat. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în noaptea aceea, cineva mi-a bătut la ușă. Tumanbay venise singur, lucru de necrezut în acel oraș unde nici celui mai mărunt comandant peste zece soldați nu-i trecea prin cap să se deplaseze fără o abundentă și zgomotoasă escortă. Era un bărbat de vreo patruzeci de ani, înalt, elegant, cu piele albă, cu mustața alungită după moda circaziană, cu barba scurtă și îngrijt ajustată. De la primele cuvinte de bun venit, s-a întunecat la față. Accentul meu îl neliniștise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
clipă n-am văzut nici cea mai mică legătură între el și prietenul meu cel mai bun, ruda mea cea mai apropiată, fratele meu aproape. Am fost nevoiți să așteptăm până seara ca să rămânem singuri în cortul somptuos pe care escorta sa îl ridicase pentru el. Excelența Sa Iscoditorul purta un turban înalt și greu din mătase albă, împodobit cu un rubin mare și cu o pană de păun. Dar curând și l-a scos, cu un gest de eliberare, dând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o haită de lupi flămânzi, nemaifiind legat de viață decât prin mâna Hibei de care mă încleștasem. Murmuram necontenit numele frumoasei mele roabe numide, ca și cum nici o femeie nu-i urmase în inima mea. Vântul își sporea violența, iar soldații din escortă au fost nevoiți să descalece pentru a încerca să se adăpostească. Am făcut la fel, ca și Guicciardini, pe care l-am pierdut curând din vedere. Mi se părea că aud țipete, chemări, urlete. Zăream la răstimpuri câte o siluetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe friză, sări în gol. În ultima clipă, taică-său, dând drumul spadei, îl prinse de subsuori, îl ținu cu brațele întinse, apoi îl înălță deasupra sa. — Ce mai face prințul meu? Copilul și tatăl râdeau, ca și soldații din escortă. Jacopo Salviati se străduia să surâdă. Văzându-mă sosind, profită ca să destindă atmosfera și arătă spre mine, prezentându-mă ceremonios ginerelui său: — Messer Giovanni-Leone, geograf, poet, diplomat la curtea papală. Condotierul sări din șa. Unul din oamenii săi îi aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a Sanctității Sale, în condiții de demnitate și de siguranță. Clement al VII-lea a intervenit iarăși: — Repet, nu trebuie să ignorăm riscurile. Eminența Sa îmi spune că unii soldați fanatizați te-ar putea face bucăți, pe tine, familia și escorta ta, fără a-l cruța nici măcar pe acel preot. Hotărârea care îți este cerută nu e ușoară. Pe deasupra, nici n-ai vreme să stai să chibzuiești. Cardinalul se pregătește deja de plecare și ar trebui să-l însoțești. Prin firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Regele murise, iar Principele moștenitor își dă sufletul puține minute după ce trăsura regală ajunge la Arsenal. Tânărul care ucisese pe Rege se numea Alfredo Costa și era casier într-o prăvălioară din Lisabona. A căzut lovit de săbiile ofițerilor din escortă. Celălalt, omul cu barbă, care mânuise carabina, se numea Manuel Buiça, fost sergent într-un regiment de cavalerie și institutor. Amândoi erau carbonari și fanatici discipoli ai lui Antonio José de Almeida. Dar nu rămâne îndoială că n-au lucrat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
subalimentate cumpără făină încinsă, iar zeci de mii de vagoane trebuiesc zvârlite în Ocean. Atentatele teroriste se țin lanț. Bombele explodează în prăvălii, pe străzi, în imnuri, în universități. Cad necontenit oameni nevinovați. Iar când monarhiștii arestați trec, sub puternică escortă, pe stradă, sunt atacați de la ferestre cu focuri de armă. Într-o casă, o bombă explodează și ucide pe teroristul care-o pregătea; din fericire, explozia nu atinge depozitul de bombe care s-a găsit acolo, și care ar fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
amurg, la cotul dinspre insule, cine este tânăra ciudată care îl însoțește pe cunoscutul publicist. Mai sunt zece minute până la ultimul gong. Apar oficialitățile locale, dar și doi miniștri, vechi prieteni ai autorului, ba și președintele Uniunii Scriitorilor, cu o escortă de colaboratori. Surdina scenei plutește în descântecul naiv al mahalalei cu muzicalitatea ei elegiacă și farsele saltimbancilor iuți și tandri. Când se aprinde lumina pentru pauză, stăruie o stânje neală vinovată. Invitații își regăsesc însă repede vioiciunea, forțează exagerările, elogiul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
său ministru, M. Kogălniceanu, discutau febril în fiecare zi, pe marginea Schimbării, (ia te uită, ca și în zilele noastre), subiect care-l dezbăteau sub toate aspectele. Astfel în una din zile, se află, între altele, că un căpitan din escorta domnească a biciuit un subaltern. Vai, asta la vremuri noi, nu se poate, au strigat unii. Nenorocitul acela, după o noapte de beție cruntă, pusese greșit hamurile cailor ce trăgeau caleașca domnească, fapt ce în opinia comandantului său, putea genera
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
serviciului lor militar În curtea uriașă a fostului conac boieresc devenit după 23 August unitate militară. Unul, Grințu, abia sosea la Școala de ofițeri de rezervă, dacă ar mai fi Întârziat câteva ore ar fi trebuit adus pe sus, cu escortă, iar celălalt, Zare, fusese singurul dintre recruții de la trupă care răspunsese da la Întrebarea: cine știe să mânuiască o mașină de tuns? Aceste două calități sunt la originea cunoștinței lor și nu e deloc greu de presupus În ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
milițienii. Nu trebuia să vezi sau să fii văzut de vreo persoană cunoscută. Totul era secret. Cei dinafară nu trebuiau să cunoască crimele comuniste. Duba se pornește. Drumul a fost scurt și iată-mă în fața unor porți grele metalice. Șeful escortei apasă pe un buton. Porțile scrâșnesc puternic și se deschid. Pășesc înăuntru escortat de doi gardieni. Îmi dau seama din primul moment că mă aflu la închisoarea militară. După ce s-au făcut toate formalitățile de predare-primire a „coletului”, sunt luat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
corpului de jandarmi, care i-a instruit pe asasini cum să execute. Uciderea (crima) a fost favorizată și de toată magistratura militară, care a semnat acel comunicat oficial, precum că cei împușcați, în fapt ștrangulați, au încercat să fugă de sub escortă. Dar s-au comis și alte știute și neștiute crime. Astfel, Victor Dragomirescu, un strălucit membru al conducerii legionare, comandant legionar, a fost ars de viu, după grele torturi. Asemenea și Nicoleta Nicolescu, după torturi crâncene, în stare de semidecedat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se afla vrăjitoarea, adăugaseră mesagerii. Îi îngăduiră să-l ia cu el pe Listarius drept unic tovarăș și călăuză. Vitellius înainta greu pe drumul ce șerpuia printre copacii înalți; coborâse indispus din lectică, nemaiputând continua drumul din cauza copacilor. Își lăsase escorta la marginea pădurii și o pornise pe jos. Șchiopăta din cauza rănii dobândite în timpul cursei de care, când se întrecuse cu Caligula. Se întrebă dacă incidentul acela care îl marcase pe viață fusese un semn bun sau rău: Caligula, învingătorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
două prăjituri cu miere și susan. I le voi oferi Velundei. Sunt pentru Zeiță. Dă-mi-le mie. Ești nebun, ăsta-i un sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să-i pun pe cei din escortă să te jupoaie de viu, șuieră Vitellius. Dă-mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine va mai fi bucătarul tău personal? Nimeni nu știe să facă mâncărurile pe care le gătesc eu. Listarius o porni repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și, continuând să strângă într-o mână pumnalul, luă o prăjitură cu miere și susan, pe care o văzu pe malul pârâului, în zăpadă. Vârî prăjitura în gură, trecu apa dintr-un salt și o porni șchiopătând prin pădure, spre escorta sa. Se opri, căci i se păru că inima avea să-i spargă pieptul. Aproape că nu putea înainta din cauza vântului. Pădurea era înspăimântătoare - zeii mâniați voiau parcă să smulgă copacii din rădăcini. Văzu din nou masca Morții pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în crima comisă de el semnul unor viitoare înfrângeri și nenorociri. Nimeni nu avea să-l mai urmeze pe imperator. Da, gândi Vitellius, toți aveau să fie împotriva lui. Găsi repede o cale de ieșire: le va spune celor din escortă că o găsise pe Velunda moartă. Da, așa le va spune. O găsise plină de sânge, înjunghiată de puțină vreme, de cineva care fugise. Asta avea să le spună soldaților. Apoi va reveni la locul sacru împreună cu escorta și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
celor din escortă că o găsise pe Velunda moartă. Da, așa le va spune. O găsise plină de sânge, înjunghiată de puțină vreme, de cineva care fugise. Asta avea să le spună soldaților. Apoi va reveni la locul sacru împreună cu escorta și va duce leșul în tabără. Avea să organizeze ceremonii în cinstea Velundei. Avea să plângă, să se arate disperat. Avea să poruncească să fie găsit ucigașul. Se simți mai liniștit. În clipa aceea îl văzu pe Listarius care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întâmpinare. Se opri în fața lui. — Unde-ai fost? Vântul puternic îi ducea cu el cuvintele. — Nu te-am mai văzut. M-ai lăsat singur cu Velunda. Listarius rămase tăcut. — Ce-ai făcut, mi-ai luat-o înainte? Ai ajuns la escortă, apoi te-ai întors să mă cauți? Listarius privi pumnalul din mâna lui Vitellius, apoi își ridică privirea: — Ai înfăptuit un sacrilegiu! — Ce vrei să spui? Vitellius păli. Oare Listarius îl văzuse? — Șterge-ți firimiturile alea de la gură, strigă băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de marmură. Ochii erau închiși. Respirația i se oprise. Valerius încercă să-i asculte bătăile inimii și îi strânse încheieturile fragile, ca să simtă sângele curgând. Velunda murise. Valerius rămase lipit de ea. Așa îl găsiră Vitellius, Listarius și soldații din escorta împăratului. — Uitați-l! Îl vedeți? striga Vitellius, între două accese de tuse. S-a întors după ce a ucis-o. El a înjunghiat-o. Listarius îl strânse pe Vitellius de braț. — A înjunghiat-o? Omul acela a înjunghiat-o pe preoteasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că pare sânge? șuieră el. Fusese o viziune? Vitellius privi în jur - Ausper dispăruse. Se uită la petele roșii de la picioarele sale, apoi la soldați, care nu păreau să fi văzut scena. Își dădu seama că-i era foame. Comandantul escortei se apropie de Vitellius: — Nici unul dintre noi nu se va atinge de trupul preotesei. Pot s-o atingă doar cei din poporul ei. Voi trimite doi soldați în satul batavilor, să-l înștiințeze pe Julius Civilis. Preoteasa e sora regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]