7,175 matches
-
muncă. În numeroase cazuri grija remarcabilă și chiar spiritul de sacrificiu al celor chemați să se ocupe de evacuare au avut ca rezultat salvarea și adăpostirea în bune condiții a importante fonduri arhivistice, obiecte de patrimoniu, valori etc. Numărul persoanelor evacuate până la 1 iunie 1944, înregistrând în total 560.278 de evacuați, din care 370.284 din Moldova, Basarabia, Bucovina și Transnistria. Dintr-un tabel întocmit de Inspectoratul General al Jandarmeriei rezultă că, la 15 august 1944, numărul refugiaților stabiliți în
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
a venit un ordin la primărie să ne refugiem. Tata a primit transferul în Lugoj. Acolo erau nemții, iar la noi rușii. Părinții s-au sfătuit o seară întreagă, ce urma să facă. Până la urmă a hotărât mama: să ne evacuăm cu ceilalți săteni la Havârna, jud. Botoșani. Am început pregătirile pentru plecare: căruța, bagajele, animalele. Covoarele, sumanele, cojoacele, așternuturile le-am îngropat în aria șurii. Vesela am îngropat-o în livadă sub un păr. Mama mă lua cu ea să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o mamă casnică, amândoi tineri, frumoși și încrezători în viață, alături de cei patru copii ai lor, trăiesc, pentru foarte puțin timp, cu impresia că Raiul pe Pământ este chiar acolo unde se află ei. La începutul războiului, însă, tatăl este evacuat împreună cu familia la Craiova și pus la dispoziția inspectoratului de poliție de acolo. Întâmplările sunt nu doar realiste, plauzibile, ci de-a dreptul nemilos de reale. Bombardarea Craiovei îi duce pe membrii familiei la Romanești, lângă râul Amaradia, unde copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și cotropește, pe rând, Danemarca, Olanda, Belgia, Luxemburg și Norvegia, pentru ca apoi să atace Franța, care capitulează în luna iunie 1940. La 26 iunie 1940, guvernul U.R.S.S. adresează guvernului României un Ultimatum, care prevedea ca, în trei zile, să evacueze din Basarabia și Nordul Bucovinei, armata și administrația. Guvernul României se adresează lui Hitler personal, pentru a interveni la partea sovietică să nu includă în Ultimatum și Nordul Bucovinei, care nu era menționat în Pactul încheiat la 23 august 1939
RĂSTIGNIREA ROMÂNIEI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1661]
-
conștiințelor? [ ] Nu vei realiza și n-ai realizat nimic! Tot ce crezi că ai realizat este o închipuire a minții tale bolnave! Reacția sa l-a provocat pe Țurcanu, care l-a călcat în picioare lăsându-se cu toată greutatea, evacuând tot aerul din el și spunându-i: 'Așa ai să mori! Încet! Încet, încet! Picătură cu picătură!'. Oprișan s-a îmbolnăvit de TBC în urma torturilor și a fost transferat la Târgu Ocna pe la jumătatea lui 1954. A stat puțin acolo
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cei doi în privat, Dumitrescu i-a spus că spera să poată ajuta deținuții venind în Pitești și părea foarte speriat de ce se întâmpla în penitenciar. Se pare că Dumitrescu a fost cel care a cerut Ministerului de Interne să evacueze bolnavii de TBC din Pitești, întrucât numărul lor creștea alarmant. Cert este că, în mai 1950, numeroși bolnavi au fost transportați la Târgu Ocna, inclusiv Gheorghe Miulescu și Nicolae Itul, care au scăpat astfel de torturi. Poate mai vinovați decât
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
prea bine. Eu v-am amintit că prima ei ieșire în public, după Revoluție, a fost când,intrând într-o emisiune, în direct, unde era Silviu Brucan, i-a fluturat acestuia cheile de la vila din cartierul Primăverii de unde Ceaușescu îl evacuase în DĂmăroaia. A mers pe mâna lui Silviu Brucan. Apoi, când a văzut cum stau lucrurile, s-a îndepărtat de Silviu Brucan. Mai încoace, l-a declarat pe Adrian NĂstase o victimă a justiției politice a regimului BĂsescu, care trebuie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mișcare ce lasă sedimente... Bucovina își are istoria sa. În conflictele Rusia - Turcia de la 1768, Rusia, sub motiv că ne apără de turci, încă de la începutul conflictelor, ocupase cele două Principate, nădăjduind să le păstreze pe veci. Înfrântă, Rusia le evacuează. Pânditoare, Austria, care își tot muta hotarele înspre est, ajunsă după pacea de la Karlovitz (1699) vecina noastră, își înfige stâlpii de hotar mai spre sud -est, pretextând realizarea unei legături mai apropiate între Galiția și Ardeal, iar la 1 octombrie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Paris, Odobescu adusese un număr considerabil de importante lucrări de orientalistică, între care și un exemplar al primei ediții din traducerea lui Anquetil Duperron a Avestei 5. Cu câteva excepții, la noi, caracterul sacru al acestei cărți traduse s-a evacuat în eterna nemișcare a uitării sau ignorării ei. Cine și de ce ar fi găsit utilă, relevantă, indispensabilă sau măcar necesară studierea acestei cărți, a tradiței religioase centrate și conservate în jurul ei? Către sfârșitul secolului al XIX-lea, circulă un aer
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
jumătate de secol autocrația roșie, dar și rădăcinilor lor, lucru care se va răzbuna acolo, În deșerturile Australiei sau În megapolisurile europene sau americane, unde Îi așteaptă o dură nivelare și pierdere a identității, uneori chiar și a demnității firești, evacuați În ghetouri unde viețuiesc mii și zeci de mii de cetățeni de „a doua categorie” și uneori chiar și de „a treia!”... Plecarea lor, uneori fuga lor prost ascunsă sub o formă improvizată, de „scepticism generalizat”, trădează, În profunzime, chiar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
conștiință, „visare” efectivă, adică de luptă și de prestigiu care s-au numit Dimitrie Cantemir, Inochentie Micu Klein - primul martir de credință național -, Bălcescu, Titu Maiorescu, Eminescu, Iorga și Blaga; o repetăm, eu, În ce mă privește, nu știu cum am putea evacua această jumătate de secol pe care au trăit-o și În care s-au format vreo trei generații de cetățeni români și care, cum o spuneam, fără a produce acel blestemat „om nou” visat de Lenin și de alții, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mea s-ar fi Întrerupt la jumătate prin accident sau boală, n-aș fi putut „constata” aceste „urcări la suprafața ființei” ale acestui „prea-plin” de a fi, de fapt - o reală armonie a corpului cu spiritul, dar un spirit „gol”, evacuat de gânduri, vibrând din substanța sa cea mai pură, poate, cum o spuneam mai sus, o formă pregătitoare a extazului. (Poate, cine știe, zeii care mă apără și mă sprijină nu mi-au dăruit „extazul integral” din milă față de mediocritatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
demn Eu! Că li s-a dăruit, În fapt, existența! Descoperirea căii spre credință - spre umanitate, de fapt! - a lui Dostoievski, prin suferință, este Într-o totală discordanță cu lumea pe care o trăim; cum o spuneam mai sus, am evacuat Moartea din existență, din existența și preocupările noastre sociale, pe nebuni Îi izolăm și Îi Închidem În sordide stabilimente, poeții nu mai sunt publicați de marile edituri europene, marfa, banul, materialitatea crasă și lucitoare a vieții a fost ridicată pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Într-adevăr mai târziu, de undeva din Balcani? Nu s-ar Întâmpla nimic! O asemenea concluzie nu ar afecta cu nimic configurațiile naționale prezente. Nu cred că cineva s-ar gândi să-i reîntoarcă pe români la sud de Dunăre (evacuându-i de aici pe sârbi și pe bulgari!). Atunci ar trebui și ungurii să pornească Îndărăt spre Ural, iar americanii să revină În Europa, lăsând continentul indienilor autohtoni. Acesta e un joc stupid. Care poate deveni Însă sângeros. Nu din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din Întreprinderi. Și-au făcut apariția și mineri, de la exploatările de cărbune din Valea Jiului (400 de km depărtare de București), avanpremieră a unor episoade penibile și sângeroase care nu vor Întârzia. Împresurat de o mulțime amenințătoare, Corneliu Coposu a fost evacuat din sediul partidului său sub supravegherea chiar a prim-ministrului Petre Roman. „Ei s-au demascat“, a spus șeful guvernului Într-un scurt discurs adresat asediatorilor. „Demascarea“ dușmanului de clasă era exact formula utilizată În anii ’50! În martie, la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
imn al golanilor, care răsuna fără Încetare. Refrenul era: „mai bine golan decât activist“ (cu trimitere la trecutul de activist comunist al lui Iliescu și al tovarășilor lui) și „mai bine mort decât comunist“. La 13 iunie, piața a fost evacuată de forțele de ordine. Au urmat tulburări În București, inclusiv o intrare În forță În Televiziune (greu de spus În ce măsură acțiuni efective ale manifestanților sau provocări ale Puterii). Iliescu a apelat din nou la „popor“, și așa au apărut În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a fost cruțată și deplasată cu două sute de metri, pentru a fi ascunsă Între blocuri. A fost distrus cel mai pitoresc cartier al orașului, așezat pe coline, case vechi cu grădină, biserici, mânăstiri... Zeci de mii de oameni au fost evacuați. Dar nu numai casele au dispărut, ci și dealul. Ceaușescu l-a ras până la temelie. Pe un teren gol și plat, și-a putut Înălța astfel palatul viselor sale. A fost un șantier faraonic, unde au lucrat, tratați ca sclavi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mult prea multe dovezi - piciorul meu sfâșiat, sângele de pe treptele care duceau la camera lui Robby, managerul adăpostului canin de la subsolul hotelului Four Seasons confirmând că Victor fusese „instabil și irepresibil“, „comportându-se atât de ciudat“ încât trebuia să fie evacuat - ca relatarea mea să nu fie crezută. (Apărând verosimilă fiindcă nu menționasem contribuția lui Terby.) Însă atunci când am explicat ce se întâmplase pe stradă în legătură cu accidental dintre Range Rover și 450 SL - am fost tratat cu scepticism. În acel moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acolo Încă? Maiorescu Îi scrie lui Gane la 22 sept. 1880 râzând de noua dragoste a lui Eminescu = d-na Poenaru-Lecca) „cam corpolentă”. Ce e din toate acestea la „Muzeul Flt.”? Sau distruse de război? Știu că Muzeul a fost evacuat. V.T. </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”7 noiembrie 1971”> Iubite domnule Dimitriu, Mulțumesc călduros pentru toate informațiile trimise și mă grăbesc să Vă răspund În ordinea răspunsurilor, pe care mi le cereți. În ceea ce privește Calendarul Învățătorilor, din păcate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să văd, dacă „Junimea” ieșană Își menține acceptarea de a edita o monografie Agatha (A apărut una cu proporții reduse și cam sarbădă). Ar fi ideal să puteți obține casa Tatos pentru Muzeu, deși cred că va fi greu să evacuați „Grădinița” din ea. D-na Ungureanu vrea neapărat ceva de la Horia L. pentru „Mărturii”. Poate obții mata de la el câteva rânduri de evocare a lui Eugen L. Nu cam știu ce obiecte personale să trimit, deși posed unele din Flt
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în urma noastră timpul se face ghem... VASILE GÂRNEȚ: La gară, unde așteaptă trenul în care ne vom îmbarca spre Bordeaux, ne găsim bagajele aliniate pe peronul umed, aduse de la hotelurile unde le predaserăm de dimineață. Am o senzație de parcă ne evacuăm. Am sosit și plecăm de la Madrid în același fel, adică urât și dezorganizat... Garnitura cu care vom călători toată noaptea este dotată cu vagoane de dormit. Compartimentele sunt cu două cușete, dar destul de incomode. Urmează micul haos al îmbarcării. Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o sumă de întâmplări și senzații „pe viu”, sau b) să sari, să renunți la fixarea anumitor episoade, sperând că oricum vei salva ceva, ulterior, din hardul memoriei tale, deci să absorbi plenar clipa prezentă, să intri în pielea personajului, evacuând reflexivitatea, făcând surfing pe valul inconștienței, sacrificându-l pe autorul retrospectiv. Această dilemă, recunosc, m-a frământat pe tot parcursul voiajului nostru. Se adună mereu alte și alte lucruri de scris, alte impresii care se suprapun peste cele anterioare, neconsemnate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
colectiv, cum se spune pe-aici, într-o excursie la Smolnîi, „leagănul revoluției” - azi sediul municipalității și al administrației guvernatorului. În sala în care Lenin a proclamat victoria „revoluției bolșevice”, am o discuție cu ghida. O întreb de ce nu sunt evacuate în alt loc tablourile și documentele leniniste și sunt păstrate aici, la Primăria orașului, unde ar trebui să domine spiritul lumii noi, posttotalitare. Mă ambalez: „Capitalismul și societatea democratică vor salva Rusia, nu privirile evlavioase ațintite asupra crimelor lui Lenin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
uzura mea existențială ar fi început cu mult mai devreme! Uzura, mai ales a acelor ani teribili, când, pentru firi ca a mea și a altor câtorva, toate criteriile erau răsturnate, pervertite cu un cinism aprins, „revoluționar”, când „istoria” ne evacuase, ne „dăduseră afară”, pe mine și pe acei din clasa burgheză sau chiaburească ce se încăpățânau să creadă, să se convingă și să accepte „bunul-simț”. Noul „bun-simț”, învingător și gălăgios, și, într-adevăr, fapt uitat azi de mulți comentatori, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stăpânilor, dar am avut un succes considerabil, „național”, cu al treilea, Animale bolnave, fapt ce mi-a dat de gândit în sensul că publicul și chiar critica de vârf nu aprecia sau nu era pregătită pentru construcțiile mari, epice, ce evacuau „socialul” din prim-planul acțiunii și din cel problematic. Or, într-adevăr, și înainte de război, marea epocă de fundare și înflorire a școlii naționale de roman - cu marcată întârziere față de culturile occidentale! -, doar romanul cu o clară amprentă socială sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]