4,069 matches
-
Mircea Vulcănescu, tatăl lui Lia, ajutor american. Și le-a spus: Începeți acțiunea, iar noi vă vom finanța, pe de o parte, și vă vom dota, pe de alta". Nu s-a întîmplat nimic din toate acestea". În 1951 organizează evadarea, cu speranța unirii tuturor forțelor anticomuniste, luptătorii din munți, cu alți combatanți anticomuniști evadați din închisoare. Nicolae Mărgineanu și Mircea Vulcănescu sînt inițiatorii acestei evadări, evadare la care, din cauza slăbiciunii fizice, le era imposibil să participe. Cum recunoaște aviatorul, unificarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dota, pe de alta". Nu s-a întîmplat nimic din toate acestea". În 1951 organizează evadarea, cu speranța unirii tuturor forțelor anticomuniste, luptătorii din munți, cu alți combatanți anticomuniști evadați din închisoare. Nicolae Mărgineanu și Mircea Vulcănescu sînt inițiatorii acestei evadări, evadare la care, din cauza slăbiciunii fizice, le era imposibil să participe. Cum recunoaște aviatorul, unificarea luptătorilor nu a reușit, din cauza turnătoriei. Tudor Greceanu nu iartă, cere să fie judecați torționarii. Socrul eroului aerului, colonelul Ion Tobă, ilustrează prin pedepsele primite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe de alta". Nu s-a întîmplat nimic din toate acestea". În 1951 organizează evadarea, cu speranța unirii tuturor forțelor anticomuniste, luptătorii din munți, cu alți combatanți anticomuniști evadați din închisoare. Nicolae Mărgineanu și Mircea Vulcănescu sînt inițiatorii acestei evadări, evadare la care, din cauza slăbiciunii fizice, le era imposibil să participe. Cum recunoaște aviatorul, unificarea luptătorilor nu a reușit, din cauza turnătoriei. Tudor Greceanu nu iartă, cere să fie judecați torționarii. Socrul eroului aerului, colonelul Ion Tobă, ilustrează prin pedepsele primite aberația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui Mateiu Caragiale (1885-1936), fiul lui I.L. Caragiale: Craii de Curtea-veche (1929), evocare de factură „decadentă“, Într-un stil extrem de elaborat, a unui București nocturn, indolent și bântuit de vicii (text caracteristic pentru tentația românească, literară, dar și reală, a evadării din istorie). Printre poeți, sunt de menționat Tudor Arghezi (1880- 1967), cu un registru extrem de larg, neezitând să facă poezie din cea mai vulgară materie, Lucian Blaga (1895-1961), poet-filozof Într-o formulă panteist-bucolică, sau Ion Barbu (1895-1961), matematicianul care a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mine: bezna, mormântul, sfârșitul. Astfel, pe parcursul acelui an teribil am participat la inevitabilele programe anonime de abstinență în doisprezece pași, în șase centre de tratament diferite, nesfârșitele șanse secunde, o a patra intervenție, inevitabilul regres, multiplele recidive, recuperările ratate, brusca evadare în Las Vegas, degringolada spre abis și, finalmente, epuizarea. În cele din urmă am sunat-o pe Jayne. M-a ascultat. Mi-a făcut o ofertă. Mi-a întins o mână. Eram atât de mișcat încât am izbucnit în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în mintea lui Bateman. Tortura și asasinatele erau în realitate fantasme alimentate de furia și turbarea lui față de modul în care viața americană era structurată și cum asta - indiferent de mărimea averii lui - îl paraliza. Fantasmele constituiau o formă de evadare. Asta era teza cărții. Era despre societate, obiceiuri și tradiții, nu despre ciopârțirea femeilor. Era posibil ca cineva care citea cartea să nu vadă asta? Totuși, din cauza severității protestelor generate de carte, teama că poate nu era o idee chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în sec. Într-o succesiune rapidă: dispreț, speculații, acceptare. Așadar: Ashton i-a turnat. Așadar: Ashton era trădătorul. Robby își imagină o cometă și coada ei. Robby își imagină călătorind spre orașe îndepărtate unde... Greșeală, Bret. Robby și-a imaginat evadarea. - Și ce-are asta cu mine? întrebă el. - Are o grămadă de-a face cu tine atunci când Ashton îți trimite fișiere ca să le descarci și Cleary Miller îți trimite o scrisoare și... - Tată, asta nu-i... - Și v-am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la 911. Fusese o eroare tactică. Ar fi trebuit să-i îmbrac pe copii și să mergem cu toții la hotel.) Da, dar aveai nevoie de un alibi ca să ieși din casă, mi-a reamintit scriitorul. Cum altfel să-ți explici „evadarea“ de la 307 Elsinore Lane? Arătarea de pe hol ți-a furnizat un motiv convenabil. - Noi credem că probabil a fost câinele, domnule Ellis. - Mergem la hotel, am zis foarte scurt. M-am întors spre Marta. Corect? A dat din cap, privindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am deschis fereastra, balansându-mă pe piciorul stâng, și m-am târât pe pervaz, stropind peste tot cu sânge. Îmi amintesc că nu-mi păsa când m-am prăvălit pe fereastră. Nu va fi o cădere lungă. Va fi o evadare. Și va fi pace. Am aterizat pe gazon. N-am simțit nimic. Toată durerea se concentra în piciorul drept. M-am ridicat și am început să șchiopătez spre Range Rover. M-am prăbușit în fața volanului și am învârtit cheia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Profetul este cel care deblochează o perspectivă, ducându-i pe ai săi către un punct de fugă situat dincolo de orizont. Regele închide peisajul și face să conveargă privirile înspre el însuși. David construiește Orașul, dar Moise este cel care reușește evadarea, traversează Marea și deschide drumul. Lucrare de artă israeliană: omagiul regelui din zilele noastre adus profetului de odinioară și performanță industrială închinată sursei spirituale. Impunându-și liniile lor drepte unui sol ingrat și străbătut inițial doar de piste pentru animale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și cuvintelor pronunțate de ele puteri care transcend profanul. În baladă blestemul se îndeplinește fără întârziere: traversând râul negru dintre lumi, în mijlocul iureșului, Iovan se pietrifică și primește veșnicia mineralului. Pedeapsa pentru hybris-ul comis este în același timp o evadare din contingent în lumea Strămoșilor, și deci un alt traseu inițiatic. Adeseori asociată cu asceții, pentru care revelațiile sacrului sunt favorizate de formele ciudate ale pietrei, roca ține de timpul fără durată al arhetipurilor. Din nou femininul este cel care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
siguranței la adăpostul agoniselii proprii sau de câteva generații dar și al unui ambient sufletesc ulterior de neînlocuit. Mutațiile sociale radicale de după 1947 accentuaseră decalajul. Era o lume opusă și apusă la care apelau nostalgic și compensativ. Acest tip de evadare devenise copleșitor, o adevărată „boală” ce se resuscita în sine, pe gânduri sau se defula dialogic în familie, seara, sau în ocazionale întâlniri, ale basarabenilor împrăștiați după 1944, în mai toate regiunile țării. Amintirile timpului trecut se împleteau resuscitând nostalgii
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
-mi manuscrisul la masa de lucru din Str. Rozelor, boală cu boală, și entuziasmându-se de conciziunea și În același timp precizia datelor. Trebuie să menționez că eram aproape vecini de bloc și rămăsese singur. Orele de lucru Împreună erau evadări din singurătate, benefice pentru amândoi. Cursul a fost bine primit de colegi și prof. dr. I. Adameșteanu mi-a trimis o scrisoare foarte elogioasă, care mi-a dat noi aripi de zbor. Lucram toată ziua la Facultate și la fiecare
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în acest sens ideea de a trăi poetic. Ci a trăi, pur și simplu. Oricât de mare artist ai fi, nu poți trăi pe deasupra lucrurilor. E ca și cum ar trebui să sapi mereu o galerie. Trebuie să mergi mereu înainte. Orice evadare e absurdă. Poezia este însăși lupta cu existența. Existența e existență, e sânge și carne, e trăire, gând, suferință, dor, nebunie, iar basmul e basm... Cam asta e! Spune-mi cam ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mieunînd terorizat. - Acum o s-o termin pe nemernică, am zis, apucînd un baston pictat și gros. Sudoarea-mi curgea pe față. Tremuram de excitare. Mi-am lins buzele și am pornit spre dulap, atent să-i blochez orice tentativă de evadare. În acest punct a intervenit femeia mea și am lăsat jos bastonul. Pisica s-a tîrÎt afară din dulap și a fugit pe scări. *** Ike Îmi aducea cocaină cînd reușea să facă rost. Coca e greu de găsit În Mexic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
secții, odăi, în general încăperi, avea atunci Ospiciul Golia, dar împrejmuirea de ziduri de cetate a mănăstirii conservată în stare perfectă și astăzi, cuprinde o curte nu prea întinsă, în orice caz insuficientă pentru spațiul necesar unui Ospiciu. Bănuim că evadările bolnavilor din cadrul de cetate (de închisoare) al Ospiciului erau provocate tocmai de această claustrare apăsătoare. Cele 11 tăblițe de inscripție ale "secțiilor și odăilor" atestă însă un număr redus de încăperi, mai redus decât la Ospiciul Neamțu. "Lampe de tiniche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unii colegi ai săi, medici evrei) că, opunându-se fățiș antisemitismului promovat la Iași înainte de al doilea război mondial, studentul Gheorghe Zamfir a fost arestat, condamnat la moarte și salvat în ziua execuției de niște colegi temerari, organizându-se o evadare de la cinematograf? (Nu era o glumă, toți din grupul lui au fost împușcați pe colina Repedea, de unde este atât de frumos Iașul. Când l-am văzut pe Zamfir pentru prima oară eram împreună cu un coleg de-al său, doctorul S.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care își asumă vinovății, apăsat de o grea conștiință a trădării. El a plecat întorcându-și fața de la prăbușirea lumii țărănești. Ar vrea acum să-și răscumpere vina, să facă penitențe, să plătească, fie și târziu, fie și simbolic, pentru evadarea vinovată. Va reveni pentru aceasta în satul „cu lacăte la uși“, decis să nu mai plece, să rămână pentru a sfârși acolo crucificat. Din acest pământ eu nu mai plec. Ca o ciuhă stau între gruiețe și sub vântul toamnei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pentru Italia sau Veneția invazia franceză din 1494, înfrângerea de la Agnadello, si, ulterior, revoltă terraferma din 1509 lucrarea lui Bembo nu prea le face dreptate. Cel mai bun și memorabil pasaj din Historiae Venetae, datorat autorului, chiar dacă povestește despre o evadare de la treburile diplomatice și militare, este descrierea de la sfârșitul Cărții 1 a unei noi distracții în Veneția: o barcă de curse ai cărei vâslași sunt cu toții femei 40. "Veneția era evident încă în imposibilitatea de a sprijini o istoriografie matură
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a-i fi "imposibilă depășirea completă a pubertății în care rămâne încleiat". De aici complexele sale infantile ce se vor răsfrânge în întreaga sa operă ("materialul infantil care i-a îmbibat întreaga operă"). Simptomatice în acest sens sunt halucinațiile și evadările în fantastic ("un sistem de reverii puberale sau prepuberale"). Din perspectiva acestei atitudini puberale sunt analizate câteva texte. În Cezara, bunăoară, în care eroul "se refugiază" într-un "paradis" al insulei lui Euthanasiu, "fiecare element" are și "o însemânță sexuală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acumulează pe fundul lacurilor și acesta este nămolul, de Techirghiol ori Amara; pe fundul Mării Negre se acumulează continuu biomasă pe care n’are cine s’o consume. Și tot astăzi, În alte lacuri, se formează continuu turba. Deci, procesul de evadare a unei părți din biomasa produsă de plante există dintotdeauna și va funcționa mereu. Evident, partea de oxigen produs de plantă În contul biomasei scoase din circuit se adaugă la zestrea oxidantă a mediului. Dacă privim acest aspect În istoria
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unul magic, dar slujind Încă tot agoniseala celor necesare traiului. O parte a activității ce a devenit curând ritual, apoi cult. Creșterea populației nu e nouă, specifică secolului nostru. Ea e strâns legată de dobândirea rațiunii, deci a mijloacelor de evadare de sub controlul naturii. Cum era și firesc, presiunea exercitată de om asupra mediului a crescut continuu și a provocat reacția naturii. Ca ’ntr’un exemplu, dat nu demult, anume a epizootiilor frecvente la insectele Înmulțite peste măsură, ce le decimează
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
demult, anume a epizootiilor frecvente la insectele Înmulțite peste măsură, ce le decimează chiar dacă condițiile traiului sunt Îndeplinite la superlativ. Cât Îl privește pe om, natura a ales alt mijloc, anume uzând de deosebirea esențială dintre om și animal. Adică evadarea omului din instinctualul ce mână animalele spre o veșnică alergătură, În rațiunea care-i dezvăluie că poate și sta; ori face altceva. Și omul și-a pus problema interdicției periodice a muncii, adică a activității generatoare de degradare pentru mediu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de cort, ci cară În rucsac - eufemistic vor- bind - toate facilitățile citadine cu care s’a obișnuit: șoseaua, benzinăria, buticul, cârciuma, hotelul, lada de gunoi; adică antropizează, chiar dacă În mai mică măsură, și acel mediu natural, cândva sălbatic, neobținând visata evadare din citadin, ci doar schimbarea locului. În schimb, activitatea din oraș nu diminuează, ea fiind organizată În foc continuu. Iar orice activitate productivă e În sine poluantă, căci ea Înseamnă extracția negentropiei din materia primă și Înglobarea ei Într’un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
e negentropic, fie el abioticul munte ori bioticul arbore, dar niciodată pe vreun heterotrof, neemitent de negentropie, este concludent. Deci noi, aceia care trăim Într’un mediu entropic și care nu avem la dispoziție “negentropia” financiară care să ne permită evadarea spre acele medii negentropice prin excelență - munte sau mare - noi deci, n’avem altceva mai bun de făcut decât să urmăm exemplul lichenului. Adică să ne lipim de viu, mai precis de acela vegetal. Adică Încă, ce-ar fi dacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]