6,056 matches
-
pradă firea ca să fie, Lucăcești prezentul sînt eu, mai înainte era pentru mine, biserica de sat albă pe jumătate, cea cu depărtarea pe vîrful turlelor, Valea Moldovei cum încalecă liniile 2-3 ținuturi de munți, pereții de decinde, Berchișești steagul pe fațadă și nu se vede decît prădarea vederii, Capu Codrului rimă semantică la Vîrfu Cîmpului, largul de pe luncă închis în 20 km, inserțiile crestelor pe alte zări, Pavele, ești nebun, înțelepciunea ta cea multă te-a smintit! Nu sînt nebun, preaputernice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
însă faptul că secolele al VI-lea și al VII-lea coincid cu o adevărată renaștere a tehnicilor romane ale construcției și ornamentației. Prinții și episcopii înalță mai peste tot biserici al căror model sînt bazilicile antice, flancate adesea, la fațade, de clopotnițe caracteristice pentru clădirile din Galia. Zidăria este rudimentară, cu fundații de cărămizi. Decorarea interioară este compusă din mozaicuri, capiteluri din marmură sculptată în atelierele din Pirinei, cu porticuri pictate cu figuri biblice, cu ornamente din stuc etc. Stele
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
terminus al vreunui pelerinaj, atunci există alt fel de galerii, de mari dimensiuni, destinate și procesiunilor solemne în fața relicvelor sfinților. Trebuie subliniate cîteva particularități regionale: edificii cu cupole în vestul Franței, mari biserici normande, rhenane și scandinave cu turnuri de fațadă și cu clopotniță (Jumièges, Worms, Lund), biserici fortificate în Languedoc și Provența, acolo unde face ravagii pirateria musulmană, mari nave în umbrar în bisericile din Auvergne. Cît despre decorațiunile romane, acestea sînt total dependente de învățămintele credinței creștine. Pentru oamenii
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
emoțional, pentru exprimarea realității, respectînd regulile care dau operei de artă caracterul său clasic: decență în exprimarea sentimentelor, eleganță și claritate a trăsăturii, armonie a compoziției etc. Între 1260-1280, această tendință triumfă, cu nuanțe de la o țară la alta, în fațadele și interioarele marilor catedrale din Franța de Nord, din Rhenania, Anglia, Spania și Italia centrală: lui Hristos-rege din timpanele romane îi urmează Hristos al durerii, surprins în momentul crucificării, în timp ce o parte tot mai mare a programului iconografic este ocupată
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
le putem avea în realitate. Este posibil ca 10 % dintre bărbați să dea frâu liber sentimentelor, dar mai sunt 90% care își vor păstra “calitatea” de conservator. Aici intervine inteligența ta emotionala, să identifici starea adevărată și nu cea de fațadă. Din cei 90% , 50% sunt cu adevărat meschini, iar restul de 40% vor să se adapteze situației, însă prin natura lor nu reușesc, dar măcar vor lăsa impresia că sunt pe aceeași lungime de undă cu aleasa “minții” lor. Și
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
20 august, Ziua adoptării legilor pașoptiste aniversată pe 11 martie, respectiv ziua onomastică a regelui) școlile primare (inclusiv cele românești) trebuiau să își manifeste ritualic loialitatea față de simbolurile statalității maghiare, arborând steagul unguresc pe care figura emblema națională pe toate fațadele unităților școlare (ibidem, p. 111). Sub raport cantitativ, în anul 1914, pe întreg teritoriul Ungariei funcționau 16.635 de școli primare, din care 2.257 erau școli cu predare în limba română (2.092 școli confesionale, restul de 165 fiind
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
știa ce-o să iasă din monstrul ăsta. I-a arătat Dumitriu programul când deja totul era aprobat. Când am venit dimineață de pe Lăpușneanu și am văzut mesh-ul acela uriaș, nu era în România o publicitate așa, nici la congresele partidului. Fațada Casei Studenților era îmbrăcată într-un uriaș mesh: Galele "Amfiteatru", UASCR, cutare-cutare. Când a văzut a înlemnit, a pus mâna pe mine și a zis: Voi sunteți nebuni. Cornel e aici?". Da, e aici, e la Casa Studenților, te așteaptă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
le-au distrus pentru a construi o fortăreață. Misiunea arheologică germană a reconstruit Intrarea Exterioară în anul 1905. La vârf, la o înălțime de 8 metri, 12 coloane din granit roz, de 1 m lățime și 8 m înălțime, decorau fațada; toate au dispărut, cu timpul; fundațiile acestora au rămas și pe trei din ele se poate citi o inscripție latină. La extremitățile intrării (porți) se află două pavilioane, decorate în interior cu pilaștri corintieni de înălțime mare: aceștia arătau ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
mai bine conservat. Se poate intra în acesta prin trei intrări separate prin piloni pătrați, marcând o jumătate de înălțime; pavajul încăperii și al pivniței nu mai există. Decorația interioară este bogată în pilaștri, frize și nișe, supraimpuse pe o fațadă triunghiulară. Aceleași moduri ornamentale, ridicate de arabi pentru a se opri călcarea peste fortăreață, acoperă zidul subsolului, prin care au fost străpunse trei uși. Preoții aveau acces în clădire printr-o intrare largă de 8 m înălțime și 6 m
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Între acele unghiuri erau două foste spații pe partea de nord și două pe partea meridională; acestea erau spații rectangulare (în formă de dreptunghi). Acestea erau spații largi publice în palate, decorate cu două spații de sărbătoare, suprapuse de o fațadă triunghiulară, rotundă sau tăiată, fiecare fiind precedată de 4 coloane din granit roz. Deschiderea fiecărui spațiu ducea la un portic (spațiu de trecere), al cărui acoperiș (cupolă) era înclinat. Porticul se întinde deasupra zidurilor și subsolurilor, iar în jurul scărilor au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
3% amerindieni negri). Capitala: Bogota. Religie: 90% romano-catolici, 10% alte religii. Limbi vorbite: spaniola. Forma de guvernământ: republică prezidențială. Localizare: nordul Americii de Sud, cu ieșire la Marea Caraibilor și Oceanul Pacific, între Panama, Venezuela și Ecuador. Este singura țară sud-americană cu dublă fațadă maritimă (Oceanul Pacific în vest și Marea Caraibilor în nord). Scurtă istorie In istorie, cea mai strălucită civilizație precolumbiană dezvoltată pe teritoriul Columbiei a fost cea a indienilor Chibcha. Teritoriul Columbiei a fost descoperit de Alonso de Ojeda și Amerigo Vespucci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ani de la sângerosul an 1944, am găsit cu putință să vizitez Ungaria. Nu am să dezvălui un secret afirmând că Budapesta este un oraș foarte frumos, nici când voi adăuga că ruina anilor de indiferență vizibilă până nu demult pe fațadele frumoaselor clădiri situate de-a lungul marilor artere a fost, în mare măsură, eliminată. Fosta capitală a Imperiului Austro-Ungar, a doua, după Viena, a păstrat mult din splendoarea imperială. Dar nu despre experiența celor câteva zile petrecute la Budapesta vreau
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
porțile universității. Fiica ei, verișoara noastră, Babi, s-a înscris și ea atunci la Facultatea de Farmacie. Universitatea "Victor Babeș" ocupa, pe o stradă ce ducea la piața centrală a orașului, o clădire impozantă care amintea, mai cu seamă grație fațadei construite din cărămizi colorate galben-verzui, un palat italian din epoca Renașterii. De la poarta de intrare principală a universității, o scară largă din marmura albă, pigmentată cu nervuri colorate conducea, prin întorsături geometrice, la culoarele celor două etaje unde se aflau
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
izolare cvasitotală. Căsuța lui din zona Lascăr Catargi era înconjurată de garduri vii, înalte și impenetrabile privirilor curioase. Pe aleile betonate vegetația a învins, creînd crăpături mari, prin care ieșea victorioasă. Tot felul de buruieni și de arbuști camuflau și fațada casei. Era greu să accepți că acea casă este locuită. Și totuși, acolo, în acel mic univers, se trăia intens o viață, nu ca toate celelalte. Casa avea camere în care singurul om care intra în ele era doar Cernescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de Ștefan cel Mare după ce a făcut de petrecanie îngîmfatului rege al polacilor. Casa este de culoare verde, dar verde nu glumă, că ți se face gura pungă cu gîndul la prunele verzi și acre, și aparține brigadierului silvic. Pe fațadă, deasupra ușii de la intrare, sînt însemnele strict necesare istoriei acelor neamuri care au lăsat ceva în urma lor. Este scris "T 1972 L" și aceste semne au cam 30 centimetri înălțime fiecare. T înseamnă Toader, 1972 este anul zidirii acelei case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
artă. Se mai afla în interior în partea palatului al doilea, o grădină de preumblare și o alta de fructe...în palat se intra prin o sală mare care era despărțită printr-o balustradă, fiind ferestre mari cari ocupau toată fațada cu privire într-un lac ce se termină pe la poalele colinelor.” - Astăzi, în curtea Frumoasei se mai văd doar ruinele fostei egumenii aflate în dreapta după intrarea pe sub turnul clopotniță și „Palatul de pe ziduri” realizat de arhitectul Kubelca în 1812. După
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Ritmul acestui spațiu are am ploa rea supra-istorică a geologicului și grația cristalină a mineralității. Pe cât de curtenitor, de ceremonios, e spațiul de reprezentare al casei, pe atât de funcțional și de necomplezent e spațiul ei privat. Tot ceea ce, spre fațadă, e artă, diplomație, sociabilitate și oficiu comunitar se bizuie pe geometria severă a camerelor din spate. Tot ceea ce se arată la rampă se construiește în culise. Ingredientele acestei construcții sunt amintite, fără afectare, în câteva versuri celebre: experiența absorbantă a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
astfel croite nu iau niciodată în calcul, fie și măcar de ochii lumii, „d’un pamplezir“, posibilitatea, dacă nu chiar necesitatea strategică, de a se lua nițeluș în râs și pe ei înșiși: o țâră de modestie (chiar și de fațadă), un pic de dezacord (chiar prefăcut) cu sine, nițel dubiu de sine, două-trei glumițe pe socoteala propriului portret, ceva, cât de cât, ceva din arsenalul mereu la îndemână când trebuie terfeliți alții. Aș! Nu e cazul! Ce să mai spunem
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
glasul lui Vorbe-Clocotitoare îi înspăimînta. Oamenii de rînd erau îngroziți de Vorbe Clocotitoare, iar prinții și prințesele se mîndreau că li s-a îngăduit să-l atingă. Să obții dreptul de a-l expune costa foarte scump”. Artiștii decorau și fațadele caselor și pereții mobili, sculptau stîlpii numiți (în mod eronat) „totemici” și confecționau instrumentele rituale. Dar, mai presus de toate, ei aveau misiunea să conceapă, să fabrice și să manevreze mașinăriile teatrale care, în această regiune a Americii de Nord, dădeau ceremoniilor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
dintre cele mai frumoase mănăstiri din țară, mănăstirea Voroneț. Aceasta este situată la sud de orașul Gura Humorului din județul Suceava, pe valea râului Voroneț. Aici am aflat că mănăstirea este supranumită „Capela Sixtină a Orientului” pentru marea frescă de pe fațada de vest, numită „Judecata de apoi”. Ajunși la poarta mănăstirii am remarcat minunatele picturi din exteriorul mănăstirii, care sunt pictate pe un fond albastru, unic în lume, numit albastru de Voroneț. Toată priveliștea ne-a liniștit sufletul așa încât, la momentul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
executată tot de Decorativa, sub care găsim următoarea explicație: Horă la Ipotești în ziua inaugurării Muzeului memorial "Mihai Eminescu" la 14 august 196088. Noua casă a fost construită pe altă fundație, nu pe cea veche, așa încât era orientată diferit, cu fațada spre nord. Acoperișul era din tablă, cu burlane pentru scurgerea apei. Ca o replică a stemelor repetate de pe noua biserică, un brâu de cărămizi, de jur împrejurul casei, alcătuia, împreună cu plinta exteriorului, un paralelism ce dădea construcției o notă de temeinicie. Ferestrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scrisori și mărturii din perioada ultimilor ani de viață. Câteva vitrine prezentau însemnări de gramatică sanscrită, preocupări de greacă, de paleoslavă etc., precum și amintirile contemporanilor despre Eminescu. În sfârșit, câteva ediții rare ale poeziilor. Așa arătau casa și muzeul, pe fațada căruia, în 1950, la centenarul nașterii poetului, Uniunea Scriitorilor a pus o placă de marmură cu următorul text: în cinstea poetului Mihai Eminescu, la împlinirea unui veac de la nașterea sa, 15 ianuarie 1950. Uniunea Scriitorilor din R.P. Română. Cu timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
1834, hărăzindu-l să găzduiască Academia Mihăileană (între 1834-1860), precursoarea Universității "Al. Ioan Cuza". A adăpostit, apoi, internatul unui liceu și, după aceea, Pinacoteca ieșeană și sediul Filialei Academiei. Dan Bădărău o descrie astfel: "Având intrarea prin curte, prezintă pe fațada din spre stradă două vaste rotonde suprapuse, deasupra cărora se află o cupolă (...) În interior, se pot vedea urmele scării primitive, aceea acum în funcție fiind și ea destul de veche. Încolo, clădirea nu a suferit alterări importante(...) fiind privilegiată față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și-au pus în gând să ne facă o surpriză. Ne continuăm plimbarea. Totul e nou, diferit, captivant. Între timp ajungem lângă Palatul regal. E un palat imens, dreptunghiular, cu uși somptuoase la intrare, flancate de coloane semicirculare, încastrate în fațadă la parter, iar la etaj cu cariatide, statuete grațioase, în stil rococo, în basorelief, între ferestre. În fața clădirii, pe pavajul larg și neted ca o uriașă oglindă de mozaic lucios se află două tunuri așezate simetric, ca două santinele împietrite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
atunci o vedeam pentru prima oară. Mitropolia strălucea tot mai tare.. parcă ar fi luat toată lumina soarelui. Cât e de măreață ! murmură cineva cu mirare. Avea dreptate. Era de o monumentalitate neasemuită. Perfecțiunea, surprinzătorul echilibru al proporțiilor sale, armonia fațadelor sale, făceau din ea cel mai frumos edificiu religios al Iașului și al țării. Din orice loc.. ar fi privită, apare înălțânduse în toată gloria sa, în toată măreția sa... dominând totul în jur. Pentru câteva clipe, toți am rămas
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]