2,714 matches
-
conferă aura de glorie creației intelectuale, încurajând-o prin crearea de instituții și școli. Iar după ce te dedici artei sau științei, tot statul te lasă în mizeria propriilor mijloace. Apoi, e o lege organică - toate clasele sociale tind spre intelectualism. Fascinația intelectualismului e uriașă 60. Așadar, educația nu poate fi eliminată din ecuație atunci când investigăm intelectualitatea română. Mai mult, problema educației s-a pliat întotdeauna pe dezbaterile istoriei moderne și contemporane, căci această noțiune nu desemnează doar un mecanism formator al
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
politicienilor care au încurajat populația să își trimită copiii pe băncile școlilor secundare ca rampă sigură de lansare către "lumea bună", fără a avertiza asupra incapacității pieței muncii de a absorbi promoții de aspiranți la funcții publice sau profesii intelectuale. Fascinația intelectualismului prinsese rădăcini atât de adânci, încât opțiunea absolventului pentru o facultate cu profil comercial sau tehnic, în detrimentul medicinei sau al dreptului ar fi însemnat o adevărată decădere, "iar țăranul va considera ca o mare nedreptate, dacă fiul său nu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Moses Rosen va absolvi și va trece și de examenul de bacalaureat organizat în toamna anului 1930, la Dorohoi. Mai ales în județele bucovinene, tineretul școlar a luat parte la acțiuni violente antisemite, sub încurajarea unor profesori extremiști sau sub fascinația exercitată de unii lideri de la centru. Presa locală consemnează, de altfel, succesul unei vizite întreprinse de Corneliu Zelea Codreanu în Suceava, în 1927, cu ocazia întrunirii județene a LANC, unde liceenii înflăcărați au jurat credință steagului svasticii 203. Câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de rațiune și aspectului magic al politicii. Nu e puțin cam schematic? J. de R. În sînul grupului exista un respect reciproc între politicieni și savanți. Politicienii respectau rigoarea și gîndirea oamenilor de știință, iar aceștia simțeau un fel de fascinație pen-tru capacitatea de a folosi ideile și de a le traduce în acțiune. B.C. Într-un text din 1974, Alain Laurent vorbea despre Grupul celor Zece ca despre "ultimul salon monden unde se face conversație". Ați avut vreodată această impresie
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în care discursurile conducătorilor, atunci cînd nu sunt grotești sau isterice, sunt de cele mai multe ori hilare și agramate, iar ce ne ține în fața televizorului sau a vreunui ziar nu e nicidecum interesul noțional sau farmecul retoric al respectivelor aserțiuni, ci fascinația ușor morbidă exer citată de prostie și netrebnicie... Ei bine, în spațiul hexagonal, lucrurile stau altfel și nu fiindcă, vezi Doamne, politica de acolo ar fi presărată cu îngerași, ci pentru că, în general, ca să ajungi în sferele de influență franceze
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sedus, purtat, hipnotizat de narațiune și cititorul mascul, cel care își ia o distanță rece, lucidă, ironică față de text, este mereu valabilă. Și oricît ne-am feri să o recunoaștem, pînă la urmă mai toți facem parte din prima categorie. Fascinația incorporării într-un alt univers ce se adaugă experienței noastre despre lume este, poate, calea accederii la universurile paralele ce ne sunt inaccesibile prin simțurile și percepțiile tridimensionale. Un nou roman e o nouă viață pe care o adăugăm celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
absorbit rapid de Organizația tentaculară, e luciditatea lui, conștiința acestei prăbușiri, urmărirea procesului degradării personale cu un soi de dedublare masochistă. Fiecare pas spre irevocabil doare mai tare ca precedentul, dar se pare că propria scufundare exercită asupra lui o fascinație paralizantă. E drept că obișnuința creează, cu timpul, o legătură morbidă între victimă și călău, cel dintîi ajungînd aproape să-și iubească lan țurile, sau în orice caz, să se simtă singur fără ele. Dar Ivan e tînăr, inteligent, liber
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
astfel că printre zecile de persoane care au organizat și participat în zilele acelea la manifestații neautorizate la Moscova și Sankt Petersburg, pentru a cere demisia premierului Putin, s-a aflat și Limonov, opozant și scriitor controversat, arestat de poliție... Fascinația exercitată de acest (anti-)erou contemporan rus asupra lui Carrère a atras atenția lumii întregi asupra sa. Aventurier cinic și insolent, rocambolesc, talentat și odios în egală măsură, Limonov este un amestec de Jack London, Che Guevara și Jean-Edern Hallier
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de rafinamentele cruzimii. Virtuozitatea narativă a autorului te antrenează aproape fără voie într-o poveste halucinantă, sacadată, în care simți că te scufunzi printre meandrele unei minți rătăcite, fără să empatizezi neapărat cu personajul, dar fără să te poți sustrage fascinației prăbușirii. Într-un stil ce-l amintește adesea pe Bret Easton Ellis, Liberati ne ia de mînă și ne plimbă de-a lungul scurtei vieți a unei femei cultivate, ce vorbea cinci limbi, cînta la pian și la vioară și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
poezii revărsate de rîndurile lui Simon Liberati se stinge greu și undeva, cumva, întrebări crepusculare prind contur, ca în neliniș titoarele filme ale lui David Lynch... Cînd China va exploda... ... Într-un sens sau altul, se întîmplă deja, iar noua fascinație a Occidentului se focalizează asupra acestei imense nații asiatice, pe cale de a ne transforma viziunea despre viață, moarte, muncă, economie, societate, spiritualitate. Evident, scriitorii nu puteau rămîne în urma trendului, astfel încît tot mai multe povești se țes pe imaginarul chinezesc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care o contemplă din toate unghiurile imaginabile și care îl subjugă cu aceeași forță, indiferent de rasă, culoare sau temperament. Grainville se lasă rostogolit, mîn gîiat, înșelat sau chiar ucis de mîinile delicate ale numeroaselor sale amante virtuale, cu aceeași fascinație creatoare dintotdeauna. Toate romanele sale sunt dincolo de multe atribute pur literare un imn închinat femeii. Și misterului în general. Scriitorul nu descrie, nu oferă chei de lectură unice, lasă poveștile să se împletească în voia întîlnirilor, dramelor, speranțelor, geloziilor personale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-ul de o factură specială, în care ritmul lent, sumbru, melancolic se combină cu un umor decalat, pișcător și cu o autoironie remarcabilă. Totul înscris în magia povestirii transmise din negurile timpurilor vikinge... Iată că, la finele lui 2010, această fascinație și-a găsit obiectul în romanul Purge (ed. Stock) al unei tinere scriitoare finlandeze, Sofi Oksanen, un fel de sosie nordică a Angelinei Jolie altoită cu Amy Whinehouse, de 37 de ani, frumoasă, brunetă, stranie, cu niște ochi mari, verzi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un accident de parcurs într-o lume duală, în vreme ce spiritul privește tolerant tot spectrul suprapunerilor de stări contradictorii imaginabile, inclusiv viața și moartea: Moartea nu are sens decît în lumea pluralității, a diversității. Ea încetează să fie un obiect de fascinație sau de teroare îndată ce ne ridicăm la viziunea Unității. În Unu, nu există vii, nu există morți. (Caiete) În act, ne e imposibil să o luăm și la stînga și la dreapta în același timp, sau să tăcem și să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în imposibilitatea unei cuprinderi globale, unitare, situîndu-se simultan "în" și "înafara" universului personal, de unde un fel de bisau plurilocație și de dedublare a subiectului, potrivit unei logici "fisionale", cum o numește Jean-Claude Kaufmann. O a doua explicație posibilă pentru această fascinație exer citată de spațiul intermediar e legată de ultimele cercetări științifice și epistemologice, care au condus la concluzia că nu există actualizare absolută. Heisenberg, de exemplu, în acord cu Husserl, Heidegger, Gadamer sau Cassirer, a afirmat fără încetare că trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
protecție, sentiment de proprietate. O portăreasă tradițională nu are doar conștiința fermă a propriei identități, dar se mai și identifică (chiar de o manieră conflictuală) cu cele ale locatarilor 'săi', de soarta cărora se simte responsabilă. Cioran dezvoltă o adevărată fascinație pentru această ființă, care trăiește totul la modul personal, care se atașează, bodogănește și protejează, dar și o ființă a cărei curiozitate vulgară și autoritarism intruziv îl perturbă profund. Mai mult încă, figura portăresei se transformă, la Cioran, în prototipul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
semantice care își induc reciproc semnificații în cadrul unei circularități de tip hermeneutic. Coborârea în transparența straturilor palimpsestului este un vertij, o cădere în Maelströmul lui Edgar Poe, acolo unde sensurile explodează în progresie geometrică, dând cititorului neprevenit o senzație de fascinație și angoasă. Mai târziu, într-un articol din 1990, autorul, în acord cu gândirea poststructuralistă, va numi acest tip de palimpsest unul „intertextual”, pentru a-l delimita de o specie de palimpsest cu mult mai dificilă, aceea „intratextuală”, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
de receptare, dar totul este inutil, căci totul este deja acolo, în instantaneitatea și nuditatea sa. O imagine în care privirea este negată devine imposibilă, receptorul nu poate privi, ci doar verifica existența și obiectivitatea lucrurilor, perfecțiunea simulacrului, care creează fascinație. Pentru Jean Baudrillard, "această fascinație atinge în egală măsură și arta modernă, al cărei obiectiv este literalmente de a deveni de neprivit, de a sfida orice seducție a privirii. Arta modernă nu mai exercită decât vraja dispariției sale"219. În
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
inutil, căci totul este deja acolo, în instantaneitatea și nuditatea sa. O imagine în care privirea este negată devine imposibilă, receptorul nu poate privi, ci doar verifica existența și obiectivitatea lucrurilor, perfecțiunea simulacrului, care creează fascinație. Pentru Jean Baudrillard, "această fascinație atinge în egală măsură și arta modernă, al cărei obiectiv este literalmente de a deveni de neprivit, de a sfida orice seducție a privirii. Arta modernă nu mai exercită decât vraja dispariției sale"219. În acest context, situația valorilor estetice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pentru acest gânditor inclasabil. Varietatea subiectelor și scriitura proprie au făcut ca în lucrările sale să se combine caracteristici ale postmodernismului cu cele ale postmodernității, ambele fiind prezente, prin formă, conținut și context, în opera sa. Mai mult decât atât, fascinația pe care a manifestat-o pentru spațiu, viteză, dar și pentru artă (în particular pentru fotografie) l-a transformat, dincolo de un scriitor postmodern, într-un personaj postmodern. După cum remarcă și Richard Lane, "Jean Baudrillard nu este doar unul dintre cei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
propriile stiluri, practici în legătură cu obiectele, modurile prin care își personalizează și particularizează atât consumul, cât și viața cotidiană. Dacă de Certeau caută să observe performanțele pe care subiectul le construiește în raport cu repertoriul obiectelor, la Baudrillard avem de-a face cu fascinația care începe să crească față de lumea obiectelor și față de ceea ce Mike Gane numește "logica exponențială a obiectelor în pasionata lor indiferență față de subiectivitatea umană"394, și care se va contura mult mai bine în lucrările mai târzii. 4.3.1
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și puțin diabolice: oglinzile, imaginile, operele de artă simulate, dar transparente, manifeste care aveau stilul lor. Și plăcerea consta în a descoperi "naturalul" în ceea ce era artificial și contrafăcut. Astăzi, când realul și imaginarul se confundă în aceeași totalitate operațională, fascinația estetică este peste tot: este percepția subliminală, trucajul, montajul, scenariul"440. Deoarece cultura occidentală este subjugată imaginii, totul poate fi transformat într-o uriașă bandă de lectură, realitatea însăși, confundându-se cu propria sa imagine, nu mai este considerată un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reprezentarea, cât și realitatea au fost înlocuite de către simulacre (definite drept copii lipsite de original)"452. De asemenea, Perry consideră că sentimentul de condescendență în legătură cu acest termen și relaționarea sa cu sensul istoriei au fost subminate la Eco de o "fascinație subtextuală către exotic", în timp ce sentimentul de anxietate ce decurge din "concepția distopică asupra viitorului" la Baudrillard este înlocuit cu un "entuziasm pozitiv pentru exces"453. Această interpretare contrastează cu majoritatea comentariilor pe marginea conceptelor discutate, și care îl portretizează de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a patra, a transpoliticului, care este locul preferat al catastrofei, al crizei și al anomaliilor. Cele trei figuri dominante ale acestei etape, și anume obezul, ostaticul și obscenul, demonstrează, prin profilul lor, dispariția seducției sau, cel mult, transformarea ei în "fascinație". 6.2.1. Etapa rituală a seducției. Seducție pură ritual, magie și ceremonial Etapa rituală a seducției conține acea imagine "pură" a sa, în care totul are loc în interiorul unui ceremonial sau al unui agon. La Baudrillard, legea aparențelor decurge
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mentale a trimis realitatea în derizoriu, astfel încât diferența dintre ea și reproducerile sale devine problematică. Realitatea este sedusă și depășită de simulare și simulacrele sale, realul prezentându-se ca un fenomen extrem, satelizat, pentru care seducția nu mai reprezintă decât fascinația perfecțiunii tehnice. Informația și mass-media nu creează o scenă, ci doar un ecran lipsit de profunzime și de iluzie, situație care transformă complet seducția în fascinație. În interviurile lui Philipe Petit, Baudrillard remarcă imposibilitatea supraviețuirii stadiului oglinzii în contemporaneitate, stadiu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prezentându-se ca un fenomen extrem, satelizat, pentru care seducția nu mai reprezintă decât fascinația perfecțiunii tehnice. Informația și mass-media nu creează o scenă, ci doar un ecran lipsit de profunzime și de iluzie, situație care transformă complet seducția în fascinație. În interviurile lui Philipe Petit, Baudrillard remarcă imposibilitatea supraviețuirii stadiului oglinzii în contemporaneitate, stadiu înlocuit cu etapa "video" și cu omniprezența ecranului. Acum seducția completă este aceea a imaginii și a tehnologiilor avansate care ne creează halucinația realității. În același
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]