4,487 matches
-
făcuse Într-adevăr pentru a stârni interes? Nu era aceasta o stratagemă cunoscută? Față de el, Sammler Își amintea, femeile obișnuiau uneori să se poarte insolent ca să Îi atragă atenția și să spună lucruri usturătoare imaginându-și că asta le face fascinante. De aceea luase Shula cartea? Din seducție feminină? O singură specie: dar sexele ca două triburi diferite de sălbatici. În culorile războiului. Surprinzându-se și șocându-se reciproc În sălbăticie. Acest Govinda, acest gen de bărbat ușor, sprinten, mustăcios, măsliniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îi apreciez iscusința. Ca mulți jurnaliști, inventa lucruri pe baza altor articole de ziar, presă europeană, dar le inventa foarte bine, scriind despre India sau despre Războiul Civil din America, chestiuni despre care de fapt nu avea habar. Dar era fascinant de viclean, un ghicitor de geniu, un polemist și un retor de excepție. Hașișul lui ideologic era foarte puternic. Oricum, Înțelegeți ce vreau să spun - oamenii devin autorități și plebeii de geniu se ridică atingând mai Întâi noblețea și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
impuse realităților complexe, nelimitat. Resuscitarea În forme copilărești și vulgare a unor idei, mistere religioase antice, complet inconștient, desigur - uimitor. Orfism, mitraism, maniheism, gnosticism. Când ochiul mi-e zdravăn, câteodată citesc Enciclopedia Hastings a Religiilor și Eticii. Apar multe asemănări fascinante. Dar cel mai mult se observă o formă de joc de teatru aparte, o manieră elaborată și uneori chiar artistică de a se prezenta pe sine ca individ și o dorință stranie de orginalitate, distincție, interes - da, interes! O derivare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un judecător intermediar. Dar niciodată suprem. Viața nu era răspunzătoare În fața lui. În nici un fel. Nici nu avea să unească vreodată anorganicul, organicul, naturalul, bestialul, umanul și supraumanul În vreun aranjament pe care se putea conta, ci, indiferent cât de fascinant sau de original geniul lui, doar idiosincratic, Într-o schemă nesigură, mai degrabă decorativă sau ingenioasă. Desigur, În momentul lansării de pe această planetă către o alta ceva era Încheiat, se cereau finalizări, rezumate. Toți păreau să simtă această nevoie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am. Tatăl ei rămase uimit de replică. Excentrică? Prin urmare era conștientă de cum este. Exista un grad de discernământ În ce făcea. Peruca, căutatul prin gunoaie, plasele de cumpărături, toate erau Într-o oarecare măsură intenționate. Asta voia să spună? Fascinant! — Și cred, spunea ea, că ar trebui să-i păstrăm. Cred că Elya ar fi de acord. Sunt o femeie fără bărbat și nu am avut niciodată copii, iar banii aștia provin din Împiedicarea nașterii unor copii și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nici măcar nu recunoaște asta față de ea însăși, consideră clasa muncitoare o entitate misterioasă și omogenă: oameni nervoși cu fețele roșii, stricați de aditivii alimentari și de alcool. Așa că nu e de mirare că Connolly i s-a părut așa de fascinant de aparte. Aici, în mijlocul gagiilor ostili din nordul Londrei, ea găsise un tânăr bărbat care îi căuta compania și care asculta cu gura căscată ce-i conferenția ea despre Marii Artiști. Care profera vorbe de duh despre draperii. Biata Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o greșeală s-o judeci pe Polly după ceea ce se vede. Nu foarte adânc sub această suprafață dură, zicea el, ar fi de găsit multă „anxietate și nesiguranță“. Am râs tare când Sheba mi-a povestit toate astea. E întotdeauna fascinant să auzi o inimă rănită cum încearcă să dea explicații raționale pline de sentimentalism unor simple acte de delincvență. Din câte pot să spun, profesorii au tot felicitat-o pe Sheba de-a lungul anilor pentru că are o fiică plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
convinsă că a zis. Richard a fost mereu gelos pe mine... M-am oprit, văzând ochii Shebei mărindu-se de uimire. Când a vorbit din nou, vocea îi era joasă și amenințătoare. — Ai așa niște iluzii de grandoare, nu? E fascinant. Tu chiar crezi că ești cineva. Ascultă. O să-ți spun ceva. Ești un nimic. O virgină otrăvită din Eastbourne. Nu ești bună nici să-i ștergi pantofii lui Richard. Șaptesprezece Blestemată să fie. Lady Muck. Vacă schiloadă. Totdeauna a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se facă plăcută tocmai prin felul ei natural de a fi. Faptul că era scundă îmi conferea un aer de egalitate cu ea și aveam un motiv în plus să-mi pară mai dragă. Nici ochii nu aveau o culoare fascinantă, dar străluceau de veselie și te încălzeau privirile ei când te atingeau, bărbia i se termina brusc, țuguindu i puțin rotundul feței, iar urechile...urechile i le-am văzut mult mai târziu, într-o seară, în care buzele mele i
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
soție care-și primește acasă soțul beat criță. În visul meu, avea și ea ochii albaștri și chiar erau uneori și-n realitate, de un grialbăstrui, atunci când erau expuși unei lumini puternice. Trebuie să știți că Sini avea cei mai fascinanți ochi din câți am cunoscut. Când erau verzi, mă scufundam în abisul lor odihnindu-mi sufletul și regăsindu-mi liniștea, când erau gri, știam că o macină dorul de-acasă sau ceva o supărase. Ea mă lăsa să o privesc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
simplement de l’eau și mai ales la occidentalul acela gol, cu telecomanda în mână. Cu spatele la viața lor de laborator artificial și la istoria lor călduță. Și spuneam tribului meu (în cazul de față, albanezului), asemenea lui Vineri din acel fascinant film, Omul Vineri, cu Peter O’Toole: „Nu Petrit, de fapt n-au înțeles nimic!”. Mircea: Vestu’ și restu’ Geografia este o disciplină profund ideologică, egalitaristă. Ea ne învață că există patru puncte cardinale de referință, că apele sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Congo. Era îndrăgostit de locul acela, în care trăise aproape 18 ani. „Niciunde copacii nu cresc mai repede și sânii femeilor nu sunt mai frumoși ca acolo”, îmi spunea el adesea. Am petrecut multe seri ascultându-i poveștile. Știi, era fascinant; când povestea, retrăia totul. Visa să se reîntoarcă în Congo, cândva. Într-o zi s-a întors cu un braț de cărți pe care le cumpărase pentru mine. M-a iritat chestia asta peste măsură. „De ce faci toate astea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
comentam un text filosofic și într-alta construiam în jurul unui cuvânt, după puterea imaginativă a fiecăruia: eseu, filosofie, povestire, poezie, desen. Chiar și Andrei, copil încă pe atunci, lua parte la întâlnirile noastre și își încerca puterile scriind. Aveam dialoguri fascinante cu el pe teme filosofice. Făceam philosophy for children fără să avem habar. Nu-mi amintesc prea multe din cuvintele care ne-au fost teme. Erau cam de genul: „și”, „atunci”, „verde”, „pendulă”. Ultimul cuvânt a fost dat de Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ajuns unul altuia. Când văd urât cronic, mă gândesc la ei doi și le mulțumesc că mi-au răsărit înaintea ochilor, ca o revelație despre o iubire de o estetică perfectă. Iar m-am luat cu vorba. Recunosc, cel mai fascinant personaj feminin al copilăriei mele a fost Șeherazada și simbolul ei: să oprești crima și răzbunarea cu povești atât de seducătoare, încât să mute orice putere rea din loc. Poate cândva, o bătrânică adusă puțin de spate, cu dioptriile foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un sistem axiomatic. Nu știi unde se potrivește teoria ta axiomatică? Nu-i nimic, creezi o mulțime de obiecte pe care stabilești niște funcții de aplicație și ai un model, o lume posibilă în care teoria ta devine adevărată. E fascinant, e culmea solipsismului și a libertății: construiești o teorie consistentă logic și apoi construiești și lumea în care acea teorie devine adevărată sau, cum se mai spune, realizabilă. Logica m-a scos din mocirla existențialismului! Într-un an am ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o altă cultură decât cea rezultată din încrucișarea lu’ Coca-Cola cu un hamburger. Două lucruri sunt importante în tablou: zâmbetul și mâinile. Mâinile arată smerenie și cumințenie; zâmbetul e aninat undeva între descoperire și supunere. De-asta e straniu și fascinant. Ea, supusă, a descoperit puterea ei asupra lui, adică adevărul, dar nu-l spune, i-l zâmbește! La ce bun acest mit al bărbaților ’nalți la stat, mare la sfat? Ei, asta e ceea ce se cheamă o iluzie pozitivă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sinergie pe care o împarte bucuroasă. Lângă ea simt cum nu mai am vârstă, cum se așază o liniște senină și voioasă (Bucur, nume predestinat, de!). Încercăm să vorbim multe în timp scurt: politică, lucrări, oameni, proiecte și, în mod fascinant, și trebi foarte personale. Ea a ajuns în America la 17 ani după ce aventurierul său tată fugise din țara noastră, România comunistă, și a reușit să își recupereze familia. Maria a apucat să se românizeze destul și să se americanizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ceea ce nici măcar nu visa Europa la vremea aceea: adică să trăiești bine, într-o competiție care poate adesea să ia o formă fair, indiferent de rasă, religie, etnie (cel mai greu le e cu indiferent de sex, deh, patriarhatul e fascinant!). Sau, în orice caz, au arătat-o incomparabil mai bine decât Evropa. Și eu admir enorm cazul danez, dar Danemarca este o comunitate net mai omogenă. SUA se descurcă într-o negrăită diversitate. 20 noiembrie Scriu târziu. M-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Bush, îngrijorată, frumușică, reconfortantă, liniștitoare, decorând Casa Albă pentru Crăciun, cu mici tristeți la colțul gurii povestind vizita incognito a marelui soț în Irak: „Am venit după o mâncare caldă”, zice el, cărând tava cu curcan de Thanksgiving. Eternul și fascinantul prototip de soție republicană pe care istoria feminismului nu scrie nimic. Pe de altă parte, tot acolo în Irak a descins și Hillary Clinton. Cu mai puțin tam-tam mediatic, fiindcă ea este în opoziție. Femeia asta nu se mai învârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din mediile diplomatice o vastă metodologie de practici "în condiții extreme", am organizat o suită de acțiuni de prezentare a potențialului economic, științific și cultural al României, am cunoscut o țară și un popor cu o istorie și o cultură fascinante. După "Chile lindo" Chile cel frumos, am renunțat, atât eu, cât și soția, de a ne mai dori misiuni diplomatice "în lumea I-a", pașii purtându-ne peste ani, spre bucuria noastră, în Brazilia, Uruguay, Cuba, și "patria madre, Espania
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
timpului său; poate că însăși scriitura sadoveniană, expresivă și misterioasă în sine, nu-i va mai entuziasma decât pe marginalii lecturii, pe rafinații degustători din underground-ul stilului, dar Sadoveanu va rămâne - no matter what - un scriitor cu o gândire artistică fascinantă și dintre cele mai complexe. Revizitarea lui confirmă, cu multe surprize plăcute, o poziție canonică neclintită. Destul pentru ca scrierile sale sa fie evergreen-uri oricând reeditate cu succes. Marius Chivu Mai multe note asupra edițieitc "Mai multe note asupra ediției" Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cumva chiar înnebunisem. Dar nu era așa? Neris a clătinat din cap. Nu. Chiar atunci a sunat telefonul. Era mama și mi-a zis, „Neris, trebuie să stăm de vorbă“. Cunoșteam toată povestea, o citisem în cărțile ei, dar era fascinant s-o auzi chiar din gura ei. Știam și ce s-a întâmplat apoi. Mama ei s-a hotărât să nu-i mai spună că e țicnită și a început în schimb să organizeze întâlniri pentru ea. Toată familia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
descriere a Africii și a lucrurilor care se află acolo și sunt demne de a fi reținute. Dar nu scrisesem încă nici măcar primul rând, când un alt proiect a venit să acapareze ceasurile mele închinate scrisului, un proiect nebunesc, dar fascinant, care mi-a fost propus cu prilejul unei vizite ce mi l-a readus pe fostul meu elev Hans, la o lună de la ieșirea mea din temniță. Hotărându-se să se întoarcă în Saxonia, venea să-și ia rămas-bun, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spirit. Kulfi îi făcu blândă cu ochiul fiulu său, dar gândurile ei erau departe. O maimuță, se gândi ea, iar ochii-i sclipiră ca niște mici lacuri în care se răsfrânge soarele. O maimuță. Oare cum va găti maimuța cea fascinantă? În ultima zi a lunii aprilie... Oare să o coacă în tandoor? Să o înăbușe și să o facă tocăniță? Să o umple sau să o prăjească? Să o ruleze în frunze de bananier, să o umple cu ouă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-mă să renunț... Nu era nimic de interes general în sertarele biroului sau ale mesei de toaletă, în cele ale patului, în dulapuri, în cartotecă, în valiza de sub pat și așa mai departe, și totuși am dat peste un articol fascinant în timp ce eram în patru labe, completându-mi inspecția în dulapul de jos. O cutie de carton pe care scria OSSIE, pusă acolo, fără îndoială, de Martina ieri seară, conținând lucrurile lui. În ea erau diverse obiecte de toaletă, o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]