KorAP: Find »[drukola/base=ficțiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...378 >

9,442 matches

Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235

istorice. Practica omologiei presupune crearea textului istoric ca text ficțional În care metaforele au rolul de a limita și coagula invenția narativă, pentru a o face capabilă să afirme subiectivitatea observatoare, cu sentimentul ei cosmologic. Textul istoric astfel rezultat ipostaziază „ficțiuni utile” (În formula lui Nietzsche, care vedea „trecutul În pericol de deformare, de reinterpretare În conformitate cu criterii estetice, fiind astfel adus În apropierea ficțiunii”) sau În „ficțiuni necesare” (la noii istoriști). În Etica interpretării, Gianni Vattimo contemplă și el posibilitatea unei

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
a o face capabilă să afirme subiectivitatea observatoare, cu sentimentul ei cosmologic. Textul istoric astfel rezultat ipostaziază „ficțiuni utile” (În formula lui Nietzsche, care vedea „trecutul În pericol de deformare, de reinterpretare În conformitate cu criterii estetice, fiind astfel adus În apropierea ficțiunii”) sau În „ficțiuni necesare” (la noii istoriști). În Etica interpretării, Gianni Vattimo contemplă și el posibilitatea unei hermeneutici istorice, care Înlocuiește „adevărul” logocentrist cu un concept eticist de adevăr, adaptat la realitatea unui anumit univers cultural-istoric. Una dintre cele mai

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
capabilă să afirme subiectivitatea observatoare, cu sentimentul ei cosmologic. Textul istoric astfel rezultat ipostaziază „ficțiuni utile” (În formula lui Nietzsche, care vedea „trecutul În pericol de deformare, de reinterpretare În conformitate cu criterii estetice, fiind astfel adus În apropierea ficțiunii”) sau În „ficțiuni necesare” (la noii istoriști). În Etica interpretării, Gianni Vattimo contemplă și el posibilitatea unei hermeneutici istorice, care Înlocuiește „adevărul” logocentrist cu un concept eticist de adevăr, adaptat la realitatea unui anumit univers cultural-istoric. Una dintre cele mai germinative abordări ale

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
rămășițe, dar funcționând „ca și cum” naufragiul nu ar fi avut loc. Nevoia de ficționalizare istorică, științifică, răspunde Întrebărilor despre posibilitatea de a apropria lumea de astăzi: În opinia mea, experimentăm ficționalizarea istoriei ca „explicație” pentru același motiv pentru care experimentăm marile ficțiuni ca o iluminare a lumii pe care o locuim Împreună cu autorul”3 sau Istoria - lumea reală, așa cum evoluează În timp - este Înțeleasă În același fel În care poetul sau romancierul o Înțelege, adică Înzestrând ceea ce pare problematic și misterios cu

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
auctorială cu care ne confruntă orice text, iar ficționalizarea - ca mecanism constructiv - Își dovedește funcționalitatea atât În discursul științific, cât și În discursul critico-teoretic sau filosofic. Apelul la modelul cosmologic devine așadar un fel de punct zero al referinței ficționale. Ficțiune și virtualitate Corin Braga: Dragi prieteni, ne Întâlnim din nou. Mihaela Ursa ne supune atenției un text care reprezintă, din câte am Înțeles, ultimul capitol al lucrării sale de doctorat și este de fapt o sinteză a acesteia. În orice

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
În discuție fără alte pregătiri. Sanda Cordoș: Voi trece peste toate laudele pe care teza Mihaelei le binemerită și voi exprima o rezervă În ceea ce privește termenul pe care ea Îl propune În acest capitol, discutat de noi acum: o lume de ficțiuni. Nu știu dacă termenul ficțiune e potrivit aici, tocmai pentru că sensul tare al termenului este cel de invenție; or, cred că este preferabil - aceasta-i sugestia pe care vreau s-o fac - mai curând termenul virtualitate; trăim, cred, Într-o

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
Sanda Cordoș: Voi trece peste toate laudele pe care teza Mihaelei le binemerită și voi exprima o rezervă În ceea ce privește termenul pe care ea Îl propune În acest capitol, discutat de noi acum: o lume de ficțiuni. Nu știu dacă termenul ficțiune e potrivit aici, tocmai pentru că sensul tare al termenului este cel de invenție; or, cred că este preferabil - aceasta-i sugestia pe care vreau s-o fac - mai curând termenul virtualitate; trăim, cred, Într-o lume mai degrabă de realități

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
pentru că sensul tare al termenului este cel de invenție; or, cred că este preferabil - aceasta-i sugestia pe care vreau s-o fac - mai curând termenul virtualitate; trăim, cred, Într-o lume mai degrabă de realități virtuale, iar nu de ficțiuni. Îmi vine oarecum ușor să dau un exemplu chiar plecând de la planurile legate de Centrul de Cercetare a Imaginarului prezentate de Corin, care nu ne-a prezentat o ficțiune, o invenție, ci o virtualitate, o posibilitate cu o mare șansă

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
Într-o lume mai degrabă de realități virtuale, iar nu de ficțiuni. Îmi vine oarecum ușor să dau un exemplu chiar plecând de la planurile legate de Centrul de Cercetare a Imaginarului prezentate de Corin, care nu ne-a prezentat o ficțiune, o invenție, ci o virtualitate, o posibilitate cu o mare șansă de Împlinire. Sau, pentru a mai da un exemplu, În momentul În care intru În dialog cu o persoană pe Internet, e vorba de un dialog real, chiar dacă virtual

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
că Mihaela ar trebui să renunțe la termenul ficționalizare pentru a-l Înlocui cu virtualitate. Conceptul de virtualitate desemnează, În categorii foarte exacte, fără Îndoială, anumite raporturi specifice Între real și virtual, dar o face static, În timp ce termenul ficționalizare și ficțiune sunt mult mai dinamici, mai creatori, sugerând capacitatea culturii noastre postmoderne (sau de care va fi fiind) de a impune irealul și fantasmaticul drept niște realia, niște componente ale unei realități În care distincția dintre posibil, virtual și real nu

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
avut impresia că Mihaela Încearcă să demonstreze că ficționalizarea este pe cale să devină, dacă nu chiar o epistemologie, ceea ce e mult spus, cel puțin o tehnică cognitivă alternativă. De aceea i-aș fi sugerat ca În locul titlului „O lume de ficțiuni”, care are o componentă metaforică ce diluează sensul problemei, să caute un titlu mai pregnant, ceva de genul „Ficționalizarea ca metodă cognitivă”. Teoretizările Mihaelei pe marginea ficțiunii reprezintă o Încercare de depășire a dihotomiei Între posibil, real, virtual și imposibil

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
alternativă. De aceea i-aș fi sugerat ca În locul titlului „O lume de ficțiuni”, care are o componentă metaforică ce diluează sensul problemei, să caute un titlu mai pregnant, ceva de genul „Ficționalizarea ca metodă cognitivă”. Teoretizările Mihaelei pe marginea ficțiunii reprezintă o Încercare de depășire a dihotomiei Între posibil, real, virtual și imposibil, și de aceea nu cred că ar trebui să renunțe la termenul ficționalizare În favoarea celui de virtualitate. Fără ca asta să Însemne că distincțiile pe care le-a

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
fiecare dată. Nu se mai desfășoară atunci un dialog pornind de la text, ci pur și simplu o Încercare de a explicita intenționalitatea autorului. Textul este Însă un discurs ce Își face propria treabă. Eu cred că sintagma „o lume de ficțiuni” nu este atât o creație a Mihaelei sau o alegere a ei, ci o concluzie În urma unei analize care pornește direct de la critica americană contemporană. Toate eventualele deficiențe și probleme de limbaj și de concept pe care ar putea să

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
apoi hermeneutică, ce apare În special În gândirea franceză, trece prin Vattimo și prin Ricœur, prin esteticienii francezi de la Merleau-Ponty la Garelli, apoi prin PatoDka și Richir și așa mai departe. Această zonă de conceptualizare și de Înțelegere inclusiv a ficțiunii, a relației subiect-obiect, a relației realitate-irealitate, americanii nu o au - și nici teza Mihaelei nu o ia În calcul, iar acesta e un fapt care realmente limitează discuția, prin incapacitatea de a percepe niște orizonturi pe care problema le conține

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
probleme ce poate sunt forțate și, În general, sunt preluări sau reacții la gândirea unui Foucault sau Derrida, Încercări de a Înțelege sau stabiliza ceea ce aceștia diseminaseră sau dislocaseră. Or, Întru câtva, revenind la ceea ce spuneam la Început, termenii lume, ficțiune Își găsesc definiția În acest context (care este cel american) al problemei. Aici am să deschid o paranteză: critica românească, la nivelul intelectualilor atât din spațiul literar, cât și din spațiul artei și chiar dincolo, are numeroase subiecte și probleme

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
le-a asimilat Încă, pe care nu le Înțelege deocamdată, multe venind din zona postmodernității. Din acest punct de vedere, textul Mihaelei este necesar pentru contextul românesc al problemei. În România, Înțelegerea unei situații precum noua conexiune Între real și ficțiune este Încă deficitară, În special pentru criticii tradiționali, care din diverse motive nu reușesc să Înțeleagă ce-i cu postmodernismul. Majoritatea nu realizează faptul că există niște schimbări de epistemă, niște schimbări de paradigmă. Așa Încât contextul nostru local are nevoie

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
În valoare, dar să te pună În valoare și pe tine, așa cum ești În momentul În care Îl citești. Pentru mine este imposibil ca tu, cel care citește, să nu ieși din lectură, să nu fii „pus În valoare” ca ficțiune de subiect. Sanda Cordoș: Da, sigur că și eu ca subiect sunt prezentă În această lectură, eu nu pot să mă șterg, nici nu vreau să mă șterg pe mine, nu vreau să fiu un vasal lipsit de personalitate, nu

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
este să explic puterea literaturii asupra mea și Încerc să explic asta prin metode adecvate sau pe care eu le consider astfel, nu prin vibrotext (deși, desigur, aș vrea ca textul meu să vibreze, eu nu l-aș numi vibrotext). Ficțiunea heterocosmică Mihaela Ursa: Aș vrea să răspund acum obiecției tale terminologice, Sanda. Tu optezi pentru virtualitate acolo unde eu văd ficțiune. Mai Întâi cred că avem noțiuni diferite despre genul și specia În discuție. Pentru mine, ficțiunea e foarte precis

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
astfel, nu prin vibrotext (deși, desigur, aș vrea ca textul meu să vibreze, eu nu l-aș numi vibrotext). Ficțiunea heterocosmică Mihaela Ursa: Aș vrea să răspund acum obiecției tale terminologice, Sanda. Tu optezi pentru virtualitate acolo unde eu văd ficțiune. Mai Întâi cred că avem noțiuni diferite despre genul și specia În discuție. Pentru mine, ficțiunea e foarte precis delimitată - ea desemnează mai ales ficțiunea heterocosmică despre care vorbește Doleäel, adică lumea care este posibilă În lumea mea de acum

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
aș numi vibrotext). Ficțiunea heterocosmică Mihaela Ursa: Aș vrea să răspund acum obiecției tale terminologice, Sanda. Tu optezi pentru virtualitate acolo unde eu văd ficțiune. Mai Întâi cred că avem noțiuni diferite despre genul și specia În discuție. Pentru mine, ficțiunea e foarte precis delimitată - ea desemnează mai ales ficțiunea heterocosmică despre care vorbește Doleäel, adică lumea care este posibilă În lumea mea de acum, spre deosebire de utopie, care e și ea ficțiune, proiecție de lume posibilă, dar, fiind imposibilă În toate

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
să răspund acum obiecției tale terminologice, Sanda. Tu optezi pentru virtualitate acolo unde eu văd ficțiune. Mai Întâi cred că avem noțiuni diferite despre genul și specia În discuție. Pentru mine, ficțiunea e foarte precis delimitată - ea desemnează mai ales ficțiunea heterocosmică despre care vorbește Doleäel, adică lumea care este posibilă În lumea mea de acum, spre deosebire de utopie, care e și ea ficțiune, proiecție de lume posibilă, dar, fiind imposibilă În toate lumile, nu mai interesează În ficțiunea despre care vorbesc

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
diferite despre genul și specia În discuție. Pentru mine, ficțiunea e foarte precis delimitată - ea desemnează mai ales ficțiunea heterocosmică despre care vorbește Doleäel, adică lumea care este posibilă În lumea mea de acum, spre deosebire de utopie, care e și ea ficțiune, proiecție de lume posibilă, dar, fiind imposibilă În toate lumile, nu mai interesează În ficțiunea despre care vorbesc. Pornind de la exemplul pe care l-ai dat, despre cum Îi scrii un e-mail lui Corin, iar cel care Îți răspunde de

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
desemnează mai ales ficțiunea heterocosmică despre care vorbește Doleäel, adică lumea care este posibilă În lumea mea de acum, spre deosebire de utopie, care e și ea ficțiune, proiecție de lume posibilă, dar, fiind imposibilă În toate lumile, nu mai interesează În ficțiunea despre care vorbesc. Pornind de la exemplul pe care l-ai dat, despre cum Îi scrii un e-mail lui Corin, iar cel care Îți răspunde de dincolo este chiar Corin, și nu ficțiunea lui, te-aș corecta spunând că acela care

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
imposibilă În toate lumile, nu mai interesează În ficțiunea despre care vorbesc. Pornind de la exemplul pe care l-ai dat, despre cum Îi scrii un e-mail lui Corin, iar cel care Îți răspunde de dincolo este chiar Corin, și nu ficțiunea lui, te-aș corecta spunând că acela care-ți răspunde e proiecția ta ficțională despre Corin. Eu am pățit-o la modul cel mai neficțional scriindu-i lui Doru, soțul meu, pe chat. La un moment dat am uitat pagina

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
uitat pagina deschisă la Internet-café-ul unde eram, iar cineva a Început să-i scrie soțului meu În locul meu și a conversat Încă minute bune. Doru a conversat cât se poate de real cu o persoană inexistentă, care era de fapt ficțiunea mea. Sanda Cordoș: Pentru mine, virtualitatea este clasa, iar ficțiunea e una dintre specii. Mihaela Ursa: În plus, În epoca noastră virtualitatea are ea Însăși un sens foarte tare, care riscă și el să o mutileze. Mă refer la sensul

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]