4,586 matches
-
de propria creație și devenit receptor adiegetic, ,,personaj lector”cum îl definește Eugen Simion. El este cel care imaginează o realitate viitoare, un context metaromanesc: ,, Judecătorul Viziru va spune: pot să pun geantă asta aici? Desigur, va spune bătrânul.” Dialogul fictiv este proiectat într-un alt timp, arta fiind considerată suport existențial, cea care determină devenirea. Antipa este urmaș al Poetului și toate trăirile sale onirice, personajele imaginate se circumscriu acestui nucleu arhetipal. Narațiunea însăși pare preluată de la acesta proiecții, devenind
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
construit În anul 105 după Cristos [orașul] Tălmaciu, de lângă Sibiu, care a devenit reședința talmudiștilor” <endnote id="(536, p. 414 ; 334, p. 12)"/>. Se pare că una dintre sursele acestei legende (incluzând ideea unor evrei care ar fi Întemeiat orașul fictiv Talmud, devenit Thalmus/Tălmaciu) este poemul medieval De oppido Thalmus, compus de preotul sas Johann Lebell prin 1542 și publicat abia În 1779 <endnote id="(5, p. XXII)"/>. În 1781, vorbind despre „evreii regelui Decebal”, istoricul și etnologul austriac Franz
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să se refacă la mare! Caracterul amator al sporturilor de Înaltă performanță ce se practicau În România comunistă trebuia să rămână adânc Întipărit În mințile oamenilor simpli, chiar dacă toți știau că performerii luau leafă fără să treacă măcar o dată pe la fictivul loc de muncă ce li-l dăduse inimosul partid al tuturor celor ce munceau, chiar și numai pe hârtie. Exact un asemenea aspect sesizase cenzorul În articolul „O discuție colectivă despre pregătiri” scris de Laurențiu Gheorghiu În numărul 210/ 19
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Jackson i s-a spus „The King of the pop” (regele muzicii pop). Tot În urma indicațiilor prețioase primite pe canalele Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor, Necula a fost nevoit să „ajusteze” prin eliminare câteva statistici referitoare la bogatele recolte (fictive) ale ogoarelor vasluiene sau „...cifrele absolute ale exporturilor pe anul 1976” ce urmau să apară tocmai În „Buletinul oficial” emis de Consiliul popular județean. Conform dispozițiilor, fusese aruncată la coș și știrea apărută În numărul 2024/13 aprilie 1976 al
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
el, m aș uita ca mîța în calendar. Dar arată-mi o poză cu Bogart și ține-te bine. în romanul său Zgomotul alb, scriitorul Don DeLillo îi descrie pe profesorii de la catedra de Studii Media a unei universități americane fictive niște ciudați care sînt în stare să povestească în detaliu ce făceau în ziua fiecărui deces hollywoodian survenit în timpul vieții lor. în timp ce-i privește, naratorului îi vine gîndul ciudat că oamenii aceștia sînt nostalgici după alb-negru, iar dorurile lor dominate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
MARCEL IVAN" Arestat în urmă denunțului celebrului Gigi Kent (Vasile Gheorghe), acționar principal al băncii, pentru luare de mită, Marcel Ivan (președintele Credit-Bank) a mai fost acuzat ulterior și de: falsificarea documentelor de evidenla contabilă, falsificarea bilanțurilor contabile, prin majorarea fictiva a capitalului social vărsat, precum și de acordarea unor credite preferențiale, fără garanții. Pentru achiziționarea de către bancă a unui teren din București, în documente a fost menționată suma de 661.685.000 milioane lei, în timp ce vânzătorul a primit doar 180 000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
oțel-beton, care ar fi urmat să fie exportat societății Cadewell din Insulele Virgine, binecunoscut paradis financiar internațional. Mircea Hossu a întocmit însă documente bancare din care să rezulte că Sever Mureșan restituise către Dacia Felix contravaloarea bunurilor exportate, acoperindu-l astfel, fictiv, pentru o parte din credit. Actele utilizate în acest scop fuseseră emise de Fondo Sociale di Cooperazione Europeea, cu sediul la Milano, care nu avea însă dreptul să efectueze operațiuni bancare. Investigațiile au scos la iveală și faptul că Fondo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
acest circuit al istoriei ca succesiune vertiginoasă de calamități, gravitatea sa este contrafăcută pentru că acest lanț de calamități nu modifică paradoxal existența sa colaterală oricărei istorii. În același timp, realitatea este mereu în altă parte, Nae nu prezintă decât un fictiv și necreditabil scenariu apocaliptic ca orizont de posibilitate în încercarea de a da consistență propriei sale realități, și nu în cele din urmă propriei sale existențe ca existență întru distrugere. „Individul este unic în măsura în care forțează vadul istoriei, grăbind derularea acesteia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
extazul catastrofei ca expresie a sublimului. Mijloacele violente indiferent de consecințe constituie pentru Emil Cioran modalitatea de legitimare istorică a unei identități precare. În mod cert, Nae nu este capabil să intervină efectiv în mersul istoriei, dar o poate face fictiv prin interpretarea pe care o dă eve- nimentelor integrându-le unui scenariu apocaliptic. Există însă și o formulă pozitivă a accelerării istoriei prin care personajele lui Caragiale, spre exemplu, Nae Cața vencu, preiau un mandat iluminist și anume credința în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acțiune politică, cu primul referendum în care cetățeanul a devenit direct o parte consultativă, a dobândit astfel o greutate politică, a început să conteze. Că exercitarea acestui drept a dobândit proporțiile unui eveniment car- navalizat și redimensionat la scara unei fictive revoluții o descoperim și în alte piese, Conul Leonida față cu Reac‑ țiunea, sau în momente precum Grand Hôtel „Victoria Română”. Având în vedere caracterul fondator al actului politic și probabil stranietatea sa într-o economie de reflex feudal, atenția
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un fel, bășcălia traduce o formă de nihilism balcanic, un nihilism care nu beneficaiză de radicalul dur al unei ideologii sau al unei teologii, care nu îndeamnă la acțiune, ci reclamă non-acțiunea și o euforie particulară a unei universale nimiciri fictive. Mă întorc la întrebările esențiale : această formă cu totul particulară de exces, această deformare corespunde lumii personajelor caragialiene ? Constituie ea un fapt identitar în măsură să califice gesticulația noastră ca români ? Și ceea ce s-a pierdut pe parcurs, este bășcălia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mi-a fost imposibil s-o conving pe Ellen să Înființăm În cadrul „La Mamei“ un centru care să funcționeze activ, purtând numele grupului nostru din anii ’70. Great Jones Company a rămas, Începând din anii ’80, un nume mai mult fictiv, care există și azi doar ca pretext ca Ellen să obțină mici sume pentru spectacole regizate de ea. Într-un fel, mai bine așa, căci dacă Ellen ar fi reușit să ne ajute, dacă Great Jones Company ar fi luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un șarlatan care nu lăsa nici o urmă pe hârtie, era unealta ideală, de vreme ce Îmi puteam imagina orice doream În timp ce mâzgăleam. Din păcate și aceste creioane au fost răspândite printre personajele din cărțile mele pentru a da o ocupație unor copii fictivi; acum nu mai sunt cu totul ale mele. Undeva, În casa cu mai multe apartamente a unui capitol, În camera cu chirie a unui paragraf, am plasat oglinda aceea Înclinată și lampa și lacrimile policandrului. Puține lucruri au rămas, multe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-au servit dulciuri, s-a discutat, s-a glumit. Consemnul de a se realiza, chiar și în chip artificial, o atmosferă de reconciliere: nimeni nu avea nimic de împărțit cu nimeni, fusese, pe cât posibil, respectat. Dincolo de paravanul acestei „colegialități” fictive, demersurile pentru pedepsirea mea și a altora se desfășurau normal. Până la clarificarea situației mele, am continuat să merg la cursuri și seminarii. La seminarul de literatură universală, pe care îl conducea, Edgar Papu, cel mai îndrăgit dintre profesorii noștri, arestat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
umpleam sala cu frumoase sentimente de adolescent. Eram aliatul din umbră al eroilor de pe ecran, credincios și sincer, gata să merg până la capăt cu ei. Plecam de la film cu sentimentul că suntem mai mulți... Făceam următorul raționament: chiar dacă personajele sunt fictive, simple proiecții, chiar dacă ele nu există în realitate cu adevărat, actorii care le întruchipează atât de minunat (și care deci nu pot să nu fie ei înșiși minunați), ei, cel puțin, există. Am înțeles ce e catharsis-ul la cinematograf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
poate. Căutarea unui girant e perfect licită, dar, deși Pirgu nu comite, firește, numai acțiuni ilicite, naratorul nu i le consemnează decât pe acestea, așadar trebuie să fie vorba de o poliță frauduloasă. Deci, dacă „maimuța” nu e un girant fictiv (ceea ce-mi pare mai probabil) sau unul insolvabil, atunci e virtualmente o victimă sigură, un „fraier”, o „mazetă”, din capul locului Pirgu neavând, bineînțeles, de gând să onoreze polița. O „poliță cu maimuță” e deci o poliță ce va
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o terasă cu vedere la șoseaua care ducea la granița cu Bulgaria. Localul părea că este plasat în alt spațiu geografic decât acela real și într-un timp incert. De altfel, pe peretele de după tejghea, un ceas arăta o oră fictivă și în calendar un an trecut. Aceștia erau parametrii în care se petrecea acțiunea. Și multe personaje, totdeauna multe personaje, uzate de viață, de alcool și de visuri ratate. Mi-a plăcut totdeauna acest gen de societate dubioasă; o prefer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
știam și despre enorma întâmplare a învierii Lui, dar legenda era atât de îndepărtată în timp și cu oameni atât de străini, încât nu mă mai impresiona cine știe cât, nu mă extazia, nici nu mă îngrozea. Era o poveste, având destinul fictiv al poveștilor. * Atunci s-a petrecut mica întâmplare cu "Țurcănița", care a acordat această filosofie la persoana întâi. Adică întâmplarea cu doamna Țurcanu, căreia i se spunea "Țurcănița". Există astfel de femei, cărora așa le spunem, în limbajul simplu, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trecuserăm prin aceleași evenimente; eram, cumva, o identitate. Ne lega însă mai mult decât un trecut comun, o ciudată înclinație către vis, întrecându-ne într-un joc bine învățat, devenit a doua natură: inventam cu plăcere oameni, locuri și personaje fictive, pe care le introduceam, cu un fel de artă specială, în universul nostru cotidian. În timpul unor cursuri anoste, imposibile, ne trimiteam bilețele gen: Suntem așteptați la Mary diseară, vine și Gina... urmează o noapte de vis; pentru Mary aduci "botișor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ne trimiteam bilețele gen: Suntem așteptați la Mary diseară, vine și Gina... urmează o noapte de vis; pentru Mary aduci "botișor de căprioară"; ea te așteaptă NUDĂ". Bineînțeles, nu ne aștepta nici o Mary îmbrăcată sau "nudă", Gina nu figura decât fictiv pe schema noastră, singurul adevăr era "botișorul de căprioară" care în jargonul special însemna pur și simplu o castană proaspăt căzută pe trotuar, dezghiocată și catifelată, purtată în buzunar pentru "orice ocazie". Avusesem succes enorm cu această găselniță sau metaforă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mese", lume bună, secret absolut; pantaloni la Petrică, îi împrumută pe un pachet de țigări". Ne creasem un limbaj secret și ajunsesem să fim priviți cu considerație. Atunci am învățat forța de necrezut a mistificației. Aveam un adevărat patrimoniu: personaje fictive, străzi inexistente, situații teribile, sugerate în câteva șoapte de neînțeles de către neavizați. Chiar de securiștii care începuseră să ne suspecteze ca pe o instituție periculoasă, o dublură care impunea circumspecție, poate bănuiau intervenția unui posibil serviciu de contra-cotrol. Aveam niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
noastră, și Al. Constant. Cei mai mulți erau bine dispuși, încrezători (nimeni nu-și putea încă închipui că Germania va lăsa să se desființeze Mișcarea Legionară și să fie închiși cei mai de seamă fruntași!). Chemând și noi sentinela sub anumite pretexte fictive, am putut schimba câteva cuvinte cu Kico și cu Constant; ultimul era furios, și pe drept cuvânt: pe de o parte, partizanii lui Sima îl dușmăneau, iar pe de altă parte generalul [260] Antonescu dăduse ordin să-l aresteze pentru
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
prin excelență experte în magie albă, în legări și dezlegări, inclusiv de cununii, cutremure, bube dulci și SIDA, în preziceri, inclusiv electorale, își oferă serviciile și își fac reclamă prin toate mijloacele, pe chibrituri, la televiziune sau la „vizitați (exemplu fictiv): www://http.vrajitoare.ro”. Pentru noi, obiceiul ca fetele rome din comunitățile tradiționaliste să fie retrase de la școală și să se mărite pe la 11-12 ani, eventual cu un alt copil, ceva mai mare, fără să li se ceară consimțământul (și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
se regrupează ori de câte ori se mișcă importantul sau pricăjitul jilț universitar, lipsit de alte mize majore decât de a-i avea pe alții la mână, a mai primi un honoris causa, a mai primi câte o normă într-un cumul adesea fictiv, ci și fiindcă această ofensivă este purtată cu mijloace ofensatoare. Unii dintre cei școliți „afară”, cu articole în reviste de circulație internațională (uneori pur și simplu recenzii la cărți apărute în România) se exprimă asemenea copiilor la săniuș - „Pârtie, că
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Maramureșului, dar nimeni n-a luat în discuție asemenea subiecte neplăcute. Au fost invitați Ion Pop, Gabriela Adameșteanu, Simona Popescu și cu mine. Trebuia să mai vină și Sanda Stolojan, această venerabilă autoare de memorii mai mult sau mai puțin fictive, dar până la urmă s-a răzgândit și n-a mai venit. — De ce ești ironic când vorbești de dna Stolojan? m-a întrebat Ion Pop, intelectualul clujean fin și delicat care n-ar omorî nici măcar o muscă. (Cu muștele nici eu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]